Alergia medicamentoasă la copii: importanța diagnosticării și gestionarea reacțiilor severe

Alergia medicamentoasă este un răspuns mediat imun, exagerat la administrarea unui medicament, indiferent de compoziția acestuia. Cu toate acestea, un astfel de răspuns din partea organismului este mai probabil în cazul anumitor medicamente. Cele mai frecvente simptome ale alergiei la medicamente sunt urticaria, erupția cutanată, febra și, în unele cazuri, șocul anafilactic¹.

O reacție alergică la un medicament diferă de o reacție adversă non-alergică a medicamentelor. O reacție alergică la un medicament este, de asemenea, diferită de reacția toxicită cauzată de administrarea unei supradoze din respectivul  medicament.

În cazul unor medicamente sau clase de medicamente există un risc mai mare pentru producerea reacțiilor alergice decât în cazul altora. Printre acestea se numără:

• antibioticele precum penicilina și antibioticele sulfamide
• aspirina
• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene²
• anticonvulsivante
• medicația biologică de tipul anticorpilor monoclonali
• unele clase de chimioterapice

Evidențe clinice privind reacțiile alergice medicamentoase la copiii investigați în unitatea de alergii a unui spital pediatric de îngrijire terțiară

Reacțiile de hipersensibilitate la medicamente (DHR, Drug Hypersensitivity Reaction) sunt considerate reacții adverse ale medicamentelor, ce se aseamănă, din punct de vedere clinic, cu alergiile. Istoricul clinic pozitiv pentru reacții adverse medicamentoase este de aproximativ 10% în populația pediatrică, conform datelor din literatura de specialitate. Cu toate acestea, în urma investigațiilor de alergologie, doar un procent mic dintre acestea este confirmat ca fiind reacție de hipersensibilitate.³

Într-un studiu retrospectiv care a avut drept obiectiv evaluarea istoricului medical, a rezultatelor analizelor de alergologie și a profilului reacțiilor de sensibilizare a copiilor și adolescenților consultați în cadrul unei unități terțiare de alergologie din cadrul unui spital din Italia, pentru suspiciunea de DHR, au fost incluse datele clinice provenind de la un lot de copii cu antecedente pozitive de reacții medicamentoase pe o perioadă de doi ani.

Bilanțul alergogen a fost realizat pe baza testelor in vivo și in vitro efectuate în conformitate cu recomandările din ghidurile Rețelei Europene de alergii la medicamente (ENDA) și a Grupului de interes pentru hipersensibilitate la medicamente din cadrul Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică (EAACI).

În perioada copilăriei, reacțiile adverse la medicamente nu sunt imediate și adesea necesită un diagnostic diferențial cu infecțiile virale care ar putea mima erupții cutanate asemănătoare cu cele întâlnite în cazul DHR și, în același timp, ar putea determina interacțiuni medicamentoase.⁴

În prezent, datele din literatură cu privire la incidența reală și la investigațiile de confirmare a DHR la pacienții pediatrici sunt limitate. Acest lucru se datorează faptului că sensibilitatea și specificitatea reală a testelor in vivo și in vitro sunt dificil de cuantificat, în special la populația pediatrică, unde acestea nu sunt standardizate pentru fiecare clasă de medicamente. Prin urmare, un test de provocare medicamentoasă (DPT) este obligatoriu pentru a confirma sau exclude hipersensibilitatea la medicamente. În plus, un bilanț diagnostic corect reprezintă singura modalitate de a prescrie un tratament alternativ, sigur, în cazul alergiilor medicamentoase reale și de a determina corect relația dintre simptomele prezente și probabilitatea unei alergii medicamentoase astfel încât să poate fi evitate situațiile în care sunt administrate alternative terapeutice necorespunzătoare.

Cele mai frecvente clase de medicamente raportate ca fiind responsabile de reacții de hipersensibilitate sunt beta lactaminele (BL) și medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).

În cadrul studiului sus-menționat 637 de pacienți, 348 de gen masculin (54,6%) și 289 de gen feminin (45,4%) cu istoric de reacții medicamentoase în antecedente au fost supuși unui examen alergologic care a constat în teste cutanate (ST) (teste de percutanate prin tehnica Prick – SPT; teste intradermice – IDT; teste epicutanate cu plasture – PT) și teste in vitro pentru cuantificarea anticorpilor IgE specifici (sIgE). Evaluarea a fost efectuată în conformitate cu recomandările actuale ale ghidurilor ENDA/EAACI pentru antibiotice, AINS și anestezice locale.⁵

Beta lactaminele (BL) au fost cele mai frecvente medicamente implicate în reacțiile raportate în antecedente, urmate de medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS). Reacțiile adverse cutanate grave (SCAR) au fost cel mai frecvent observate în timpul tratamentului cu BL. Confirmarea hipersensibilității la BL a fost mai mare în cazul reacțiilor imediate (RI) [9,4%; 5,1% prin teste cutanate pozitive (ST) și 5,5% prin testul de provocare medicamentoasă (DPT)] comparativ cu reacțiile întârziate (non-IR) (8,1%; 2,2% prin ST și 6,2% prin DPT). Un număr mai mare de rezultate pozitive a fost obținut pentru BL și macrolide atunci când testele au fost efectuate în termen de 12 luni de la reacția evaluată (p < 0,05). În timpul DPT-urilor cu amoxicilină-acid clavulanic, au apărut patru reacții de hipersensibilitate (inclusiv una anafilactică) în ciuda testelor cutanate negative.

Hipersensibilitatea la antibiotice la copii este un subiect important de dezbatere, deoarece supradiagnosticarea este destul de frecventă, în special la această grupă de vârstă. Acest lucru ar putea avea un impact nu numai asupra sănătății publice, ci și asupra rezistenței la antibiotice, o situație deja cauzată de administrarea excesivă a acestor medicamente. Excluderea hipersensibilității la medicamente pe baza unui bilanț alergic adecvat este o etapă importantă în gestionarea optimă a fiecărui caz clinic unde aceasta este suspicionată. Este interesant de observat că, la populația pediatrică, acest tip de reacție implică în mod obișnuit agenți infecțioși necesitând, pe cât posibil, un diagnostic diferențial.

AINS sunt medicamente utilizate frecvent la copii. În cazul în care hipersensibilitatea la AINS este suspectată, este esențial să se excludă acest lucru înainte de administrare sau să se utilizeze o alternativă terapeutică sigură pentru gestionarea durerii sau a febrilității. DPT-urile joacă un rol crucial în identificarea hipersensibilității la AINS din cauza complexității de mecanisme implicate în reacțiile de sensibilitate generate de administrarea AINS.

Alergia la anestezicele locale nu este frecventă, însă, dacă există un istoric de reacții, este important să se excludă alți agenți cauzatori cum ar fi latexul.

În concluzie, este obligatorie o evaluare completă a reacțiilor alergice medicamentoase pentru a obține un diagnostic corect și a facilita tratamentul reacțiilor severe.

Referințe:

1. Drug allergy – Symptoms and causes – Mayo Clinic
2. Drug Allergy Basics: Causes, Symptoms, and Treatments (healthline.com)
3. Atanaskovic-Markovic M, Caubet JC. Management of drug hypersensitivity in the pediatric population. Expert Rev Clin Pharmacol. 2016;9:1341–9.; Gomes ER, Brockow K, Kuyucu S, Saretta F, Mori F, Blanca-Lopez N, Ott H, Atanaskovic-Markovic M, Kidon M, Caubet JC, Terreehorst I, ENDA/EAACI Drug Allergy Interest Group. Drug hypersensitivity in children: report from the pediatric task force of the EAACI drug allergy interest group. Allergy. 2016;71:149–61.
4. Caubet JC, Kaiser L, Lemaitre B, et al. The role of penicillin in benign skin rashes in childhood: a prospective study based on drug rechallenge. J Allergy Clin Immunol. 2011;127:218–22.
5. Epidemiology and drug allergy results in children investigated in allergy unit of a tertiary-care paediatric hospital setting | Italian Journal of Pediatrics | Full Text (biomedcentral.com)