Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo Programari analize
Cosul meu
Informații medicale
Articole

Incidența, concomitența și evoluția caracteristicilor Long-COVID

Un studiu de cohortă, retrospectiv, de 6 luni, al unui un număr de 273.618 de supraviețuitori COVID-19

Sursa: https://journals.plos.org/plosmedicine/article?id=10.1371/journal.pmed.1003773

Autori: Taquet M, Dercon Q, Luciano S, Geddes JR, Husain M, Harrison PJ

long covid, sindrom post covid-19, sindrom post covid

Introducere Long COVID

Există o preocupare din ce în ce mai mare, dar și o serie de dovezi emergente, referitoare la unii pacienți care au avut boala COVID-19 și nu s-au recuperat rapid sau complet, această condiție fiind denumită de medici sindrom “COVID de lungă durată” / “sindromul post-COVID-19” (Long COVID). Sindromul post COVID-19 afectează pacienții timp de săptămâni și chiar luni după infecție și constă într-o serie de manifestări care implică mai multe organe. Deși sindromul post-COVID nu este complet definit, caracteristicile predominante raportate include dispneea, cefaleea, durerea toracică de tip anginos, durerea abdominală, mialgia, oboseala, tulburări cognitive sau anxietate și depresie.

Termenul „manifestări” post-COVID este folosit deoarece în prezent, ele reprezintă un mix de simptome și de diagnostice. Până în prezent, nu au existat date solide legate de incidența și caracteristicile sindromului post-COVID-19, corelația acestora cu vârsta, sexul sau cu severitatea infecției și nici despre măsura în care acestea sunt specifice bolii COVID-19. Scopul studiului a fost cel de a evalua aceste situații.

Metode și rezultate

A fost efectuat un studiu de cohortă retrospectiv, folosind date din dosarele electronice de sănătate (EHR-SUA) de la un număr de 81 de milioane de pacienți, inclusiv 273.618 supraviețuitori COVID-19. Cohorta primară a fost definită ca fiind cea a pacienților care au avut un diagnostic confirmat de COVID-19. Acesta a fost comparat cu o cohortă de pacienți diagnosticați cu gripă, care nu au avut un diagnostic de boală COVID-19 sau cu rezultat pozitiv la testare.

Cohortele au inclus toți pacienții cu vârsta de peste 10 ani, care au documentat evenimentul index (COVID-19 sau gripă) în/ sau după data de 20 ianuarie 2020 (dată la care a fost înregistrat în SUA primul caz COVID-19) și care au supraviețuit până la sfârșitul urmăririi lor (16 decembrie 2020).

A fost utilizat un set de factori de risc stabiliți și suspectați pentru boală tipică COVID-19 și pentru formele sale mai severe: vârstă, sex, rasă, etnie, obezitate, hipertensiune arterială, diabet, boală cronică de rinichi, astm, boli ale căilor respiratorii inferioare,  dependență de nicotină, abuz de substanțe, boli psihiatrice anterioare, boli cardiace ischemice și alte boli cardiace, deprivare socio-economică, cancer (cancer hematologic în special), boli hepatice cronice, accident vascular cerebral, demență, transplant de organe, artrită reumatoidă, lupus, psoriazis și alte tulburări care implică un mecanism imunitar.

Incidența după 6 luni și cea la 3 până la 6 luni după diagnosticul COVID-19, au fost calculate pentru 9 caracteristici de bază ale sindromului post-COVID-19 (dificultăți de respirație/ dispnee la efort, oboseală/ stare de rău, dureri toracice/ iradiere la bază gâtului, cefalee, simptome abdominale, mialgie, alt tip de durere, simptome cognitive și anxietate/ depresie). De asemenea, a fost analizată și frecvența de asociere a acestora. Comparația cu o cohortă de pacienți diagnosticați cu gripă, în aceeași perioadă de timp, a fost realizată folosind analiza Kaplan-Meier și modelul Cox al riscurilor proporţionale. Incidența dermatitei atopice a fost utilizată ca martor negativ.

Dintre supraviețuitorii COVID-19 (cu vârsta medie [SD]: 46,3 [19,8], 55,6% femei), 57,00% au avut una sau mai multe caracteristici specifice Long-COVID înregistrate pe parcursul întregii perioade de 6 luni (inclusiv în faza acută) și 36,55% au manifestat simptome, cu durata între 3 și 6 luni. Incidența fiecărei manifestări clinice a fost următoarea: respirație modificată (18,71% în perioada cuprinsă între una și 180 de zile; 7,94% în intervalul cuprins între 90 până la 180 de zile), oboseală/ stare de rău (12,82%; 5,87%), dureri toracice/ iradiere spre gât (12,60%; 5,71%), cefalee (8,67%; 4,63%), alte tipuri de durere (11,60%; 7,19%), simptome abdominale (15,58%; 8,29%), mialgie (3,24%; 1,54%), tulburări cognitive (7,88%); 3,95%), anxietate/ depresie (22,82%; 15,49%).

Toate cele 9 tipuri de manifestări clinice au fost raportate ca fiind mai des întâlnite post COVID-19, comparativ cu cele apărute post gripă (cu un vârf de incidență al acestora de 16,60% și cu rate de risc cuprinse între 1,44 și 2,04, toate p < 0,001).

Simptomele cognitive au fost observate cu incidențe semnificativ mai mari la vârstnici și la cei internați sau care au avut nevoie de internare în Terapie Intensivă. „Alte simptome și semne care implică funcții cognitive și conștientizare” reprezintă 67% dintre simptomele cognitive post-COVID în cohorta COVID-19, ceea ce reflectă probabil senzația de „ceață a creierului”, dificultăți de găsire a cuvintelor sau concentrarea slabă, ce au fost raportate. Descoperirile prezente completează dovezile de afectatare a performanței cognitive, la o populație extinsă de persoane care au raportat un istoric de COVID-19. În general, datele evidențiază cogniția ca fiind o problemă importantă post COVID-19, care necesită supraveghere și investigare.

Caracteristicile COVID de lungă durată, care implică apariția simptomelor de durere, au fost notabile. Încidența generală a durerii de orice fel, înregistrată după COVID-19, a fost cu 34,2%, mai mare decât pentru oricare dintre celelalte caracteristici și mai mare decât post gripă (24,0%). În al doilea rând, durerea a fost singura caracteristică care a avut o incidență mai mare în perioada cuprinsă între 3 până la 6 luni decât în perioada 0-3 luni de boală COVID. Prin urmare, durerea pare a fi un element proeminent și relativ persistent al manifestărilor de tip long COVID.

În al treilea rând, cefaleea și mialgia au avut caracteristici care diferă de celelalte forme clinice ale acestui tip de durere: au fost mai frecvente la femei și la pacienții mai tineri, și în special la cei care au avut o forma ușoară de boală (n-au necesitat spitalizare sau internare în Terapie Intensivă) și nu au fost însoțite de leucocitoză. Prin urmare, se pare că cefaleea și mialgia post-COVID au la bază un mecanism diferit, comparativ cu celelalte caracteristici long COVID. Manifestările de tip long-COVID au fost observate în toate subgrupurile de COVID-19 examinate, dar incidența caracteristicilor a fost diferită în funcție de factorii demografici și de severitate a bolii.

În general, a existat o incidență mai mare a caracteristicilor long-COVID-19 la vârstnici, la pacienții afectați mai sever și la femei. Este de remarcat faptul că aceste caracteristici de lungă durată COVID au fost înregistrate atât la copii, cât și la adulți, și la mai mult de jumătate dintre pacienții nespitalizați, confirmând că acestea apar chiar și la tineri, dar și la cei care au avut o boală relativ ușoară.

De asemenea, este de interes faptul că aproape 40% dintre pacienții cu simptome de lungă durată COVID, înregistrate pe o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni, nu au demonstrat un astfel de diagnostic în primele 3 luni. Unele cazuri pot reflecta o întârziere de prezentare la medic, dar sugerează, de asemenea, că unii pacienți pot avea un debut întârziat al caracteristicilor COVID de lungă durată. Diferențele semnificative, în ceea ce privește incidența, au fost asociate deci cu sexul, vârsta și severitatea bolii.

Au existat și o serie de limitări inerente, strâns legate de datele obținute din dosarele electronice de sănătate ale pacienților, în cadrul acestui studiu:

  • constatările nu pot fi extrapolate la pacienții care au avut COVID-19, dar nu au fost diagnosticați, nici la pacienții care nu solicită sau nu primesc asistență medicală, atunci când se confruntă cu simptome COVID de lungă durată;
  • rezultatele nu precizează nimic despre persistența în timp a simptomelor clinic constatate;
  • diferența dintre cohorte ar putea fi influențată de posibilitatea existenței unei cohorte care a căutat sau a primit mai multă asistență medicală pentru simptomele manifestate.

Concluzii

Caracteristicile clinice ale sindromului post-COVID-19 au apărut frecvent și au arătat o anumită specificitate post COVID-19, deși au fost observate și post gripă. De asemenea, au fost observate diferite profiluri clinice (de lungă durată), în funcție de anumite date demografice și de severitatea bolii.

icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda