facebook

Metanefrine urinare fracţionate

126 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea metanefrinelor urinare

Termenul de „metanefrine” include 2 metaboliţi ai catecolaminelor: normetanefrina şi metanefrina, ce derivă din norepinefrină şi respectiv epinefrină sub acţiunea enzimei COMT (catecol-O-metiltransferaza). Aceşti metaboliţi denumiţi „metanefrine libere” sunt stabili, fiind co-secretaţi împreună cu catecolaminele de către feocromocitoame şi alte tumori de creastă neurală, astfel încât în afecţiunile menţionate sunt întâlnite în plasmă creşteri susţinute ale nivelului de metanefrine.

Metanefrinele libere sunt îndepărtate din circulaţie de către aceeaşi transportori extraneuronali care sunt responsabili de îndepărtarea catecolaminelor. Astfel, aceşti compuşi sunt metabolizaţi ulterior sub acţiunea monoaminoxdazei (MAO) în 3-metoxi-4-hidroxifenillgliol (din care va rezulta în final acidul vanilmadelic – AVM) şi a enzimei SULT1A3 (sulfotransferaza specifică ce „preferă” monoaminele) în forme sulfat-conjugate. Prezenţa acestei izoenzime a sulfotransferazei şi în consecinţă formarea metanefrinelor sulfoconjugate în celulele cromafine ale medulosuprarenalei sau în celulele tumorale din feocromocitom nu a fost demonstrată. In schimb, această enzimă se găseşte în cantităţi mari în tractul gastrointestinal, care constituie sursa cea mai importantă de catecolamine sulfoconjugate din organism. Metanefrinele sulfoconjugate sunt eliminate de către rinichi, de aceea în prezenţa unei insuficienţe renale îndepărtarea acestora din circulaţie este mult încetinită1;3.

Testele pentru metanefrinele urinare detectează astfel în principal formele conjugate şi într-un procent foarte redus (<3%) formele libere de metanefrine. In laboratorul nostru se determină metanefrinele fracţionate (se determină separat metanefrinele şi normetanefrinele)2;3.

Testul se recomandă în cazurile în care se obţin valori la limită sau uşor crescute ale metanefrinelor libere plasmatice. De asemenea poate fi folosit ca test iniţial în situaţiile în care există o probabilitate clinica redusă de feocromocitom sporadic, având  în vedere faptul că sensibilitatea testului este acceptabila, iar specificitatea este mai bună decat cea a testului metanefrinelor plasmatice (vezi anexa 10.1). Se evită astfel obţinerea unui număr mare de rezultate fals pozitive5.

In urma intervenţiei chirurgicale pentru feocromocitom, metanefrinele urinare trebuie testate la câteva săptămâni pentru a se asigura că rezecţia tumorii a fost completă, după care trebuie determinate periodic, deoarece constituie un marker precoce de recurenţă a bolii5.

In afara feocromocitomului, metanefrinele urinare sunt utile şi pentru diagnosticul neuroblastomului şi ganglioneuroblastomului3.

Pregătire pacient­ se va evita consumul de produse care conţin cofeină cu 72 ore înaintea recoltării. De asemenea se va evita fumatul, stresul fizic şi psihic pe perioada recoltării.

Este de preferat să se întrerupă medicaţia care poate produce interferenţe cu 1 săptămână înaintea recoltării: inhibitorii de monoamin-oxidaza, antidepresive triciclice, fenoxibenzamina, buspirone, L-dopa, beta-blocante (labetalol, sotalol)3;4;5.

Specimen recoltat­ urina de 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate  emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior până se lucrează efectiv2.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore2.

Cantitate recoltată – 10 mL2.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; utilizarea de substanţe conservante (produc interferenţe)2.

Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C, după ce în prealabil se adaugă acid clorhidric concentrat până se ajunge la un pH <32.

Stabilitate probă – 4 zile la 2-8°C si 1 lună la -20°C2.

Metodă cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.

Valori de referinţă :

Metanefrine:

Bărbaţi: <276 μg/zi
Femei: <375 μg/zi

 Normetanefrine:

 Bărbaţi:

 < 40 ani: <660 μg/zi
 40-60 ani: <779 μg/zi
 > 60 ani: <824 μg/zi

 Femei:

 < 40 ani: <550 μg/zi
 40-60 ani: <632 μg/zi
 > 60 ani: <669 μg/zi2

 Limita de detecţie

Metanefrina: 13 ng/mL
Normetanefrina: 23 ng/mL2

Limite şi interferenţe

Valori crescute ale excreţiei de metanefrine pot fi întâlnite în caz de hipoglicemie, de aceea  se va evita efectuarea testului la pacienţii care nu se alimentează per os.
Valori scăzute ale excreţiei de metanefrine pot apărea după administrarea de substanţe radiologice de contrast2.

 

Bibliografie

1.    Graeme Eisenhofer et al. Plasma Metanephrines: A Novel and Cost-Effective Test for Pheocromocytoma. In Brazilian Journal Of Medical and Biological Research (2000) 33:1157-1169.
2.    Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2014. Ref Type: Catalog.
3.    Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Metanephrines, Fractionated, Quantitative, 24-Hour Urine. www.labcorp.com 2014.  Ref Type: Internet Communication.
4.    Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Evaluation of Endocrine Function. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by   Laboratory Methods– Sauders Elsevier 21-Ed 2007- pg 342-344.
5.     Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Metanephrines, Fractionated, Quantitative, 24-Hour Urine.  www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

 

 

Abonează-te la Newsletter