Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. Hiperprolactinemiile – o problemă de sănătate pentru femeile între 20-50 ani

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Prolactina este un hormon sintetizat, depozitat şi secretat de lobul anterior al hipofizei (glandă endocrină situată la baza creierului).

Funcţiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai impotante sunt:

  • activitatea lactogenică (declanşarea secreţiei lactate)
  • activitatea galactopoetică (menţinerea producţiei de lapte).

Cercetările au arătat că prolactina nu intervine la pubertate în creşterea glandei mamare (respectiv a canalelor galactofore), acest proces necesitând prezenţa altor hormoni (estrogeni,corticoizi, insulina, somatotropina).

Cum se modifică nivelul de prolactină în cursul vieţii?

  • La bărbaţi nivelul sanguin de prolactină (care este în mod obişnuit mai mic decât la femei) rămâne relativ constant din copilărie până în perioada de adult şi bătrâneţe.
  • La femei nivelul sanguin al prolactinei creşte începând cu perioada de pubertate (odată cu creşterea secreţiei de estrogeni) şi scade după menopauză (odată cu scăderea nivelului de estrogeni). De aici ne dăm seama ca principalul factor care stimulează producţia de prolactină este estrogenul (în principal cel endogen, dar şi cel exogen, adică adus în organism prin medicamente, în special prin anticoncepţionalele orale).
  • În cursul sarcinii nivelul prolactinei creşte, creşterea prolactinei o urmează la un interval de 1-3 zile pe cea estrogenică. Nivelul prolactinei din sânge creşte progresiv în timpul sarcinii (când se observă şi o creştere în volum a glandei hipofizare) ajungând până la de 5-10 ori mai mult decât nivelul normal.
  • După naştere, iniţierea secreţiei de lapte este determinată pe de o parte de scăderea hormonilor sexuali placentari (predominant estrogeni) şi pe de altă parte de acţiunea de sucţiune a mamelonului care induce secreţia de prolactină la un interval de 1-30 minute după supt. Episoadele de supt repetate şi frecvente determină menţinerea secreţiei de prolactină. Nivelul sanguin de prolactină scade mai rapid la femeile care nu alaptează, în timp ce la femeile care alăptează prolactina este crescută pentru o perioadă de 18 luni postpartum. Prolactina interferează cu revenirea la normal a funcţiei ovariene şi acţionează astfel ca un anticoncepţional natural (majoritatea femeilor nu rămân însărcinate în perioada în care alăptează).

Hiperprolactinemiile – Ce sunt şi care sunt cauzele lor?

Hiperprolactinemia reprezintă creşterea nivelului prolactinei în sânge peste nivelul maxim admis. Nu vom preciza cifre pentru că ele variază de la un laborator la altul în funcţie de metoda de determinare şi de unităţile de măsură folosite (dar la eliberarea rezultatului, laboratorul trebuie să precizeze domeniul valorilor normale pentru metoda folosită).

Hiperprolactinemiile se împart în două mari categorii:

Hiperprolactinemiile funcţionale

  • sarcina, alăptare, stimulare mamelonară, efort fizic
  • administrarea unor medicamente: estrogeni(anticoncepţionale orale), antagonişti dopaminergici (fenotiazine, haloperidol, metoclopramid, rezerpină, metildopa), opioizi, cimetidină, verapamil, inhibitor de monoaminoxidază
  • hipotiroidism periferic
  • insuficienţă renală cronică
  • insuficienţă hepatică severă
  • stresul prelungit

Hiperprolactinemiile organice

  • leziuni hipotalamice şi hipofizare
  • tumori hipofizare
  • producţie extrahipofizară de prolactină prin tumori ectopice (carcinorm bronşic, hipernefrom, corioepiteliom).

Într-o primă fază diferenţa între cele două categorii de hiperprolactinemii o face valoarea prolactinei. În general o prolactină cu o valoare mai mică decât de patru ori limita maximă admisă poate fi încadrată în hiperprolactinemiile funcţionale. Toate valorile care depăşesc de patru ori limita superioară admisă intră în categoria hiperprolactinemiilor organice. Aceasta însă nu este o regulă deoarece putem avea hiperprolactinemii organice cu valori mai mici (de obicei tumori la debut), după cum valori mai mari se pot datora unor hiperprolactinemii funcţionale. Este rolul medicului endocrinolog de a stabili conduita de investigaţii (radiologice, tomografie computerizată, testul de stimulare la TRH) care să elucideze definitiv diagnosticul.

Simptomele hiperprolactinemiilor

La femeie simptomele sunt mai uşor de recunoscut:

  • tulburări ale ciclului menstrual (întârzieri, diminuare cantitativă), mergând până la amenoree (lipsa menstruaţiei)
  • infertilitate
  • galactoree (apariţia secreţiei lactate în afara perioadei de sarcină sau alăptare)
  • cefalee (dureri de cap)

La bărbaţi simptomele sunt de obicei nespecifice, motiv pentru care bărbaţii solicită mai rar sau mai târziu un consult medical:

  • tulburări de dinamică sexuală (mergând până la dispariţia potenţei sexuale)
  • scăderea libidoului
  • infertilitate (spermograma arată un număr mult scăzut de spermatozoizi)
  • galactoree şi/sau ginecomastie (mărirea sânilor) simptome care apar în special la copii
  • cefalee.

Incidenţa hiperprolactinemiilor

Dozările de prolactina au devenit analize uzuale în laboratoarele din zilele noastre. În fiecare judeţ există măcar un laborator care determină nivelul sanguin al prolactinemiei.

Cele mai frecvente dozări de prolactină sunt efectuate la femei (90%). Incidenţa hiperprolactinemiilor din totalul determinărilor de prolactina este între 25-27% din cazuri, din care doar 2% prezintă valori ale prolactinei ce depăşesc de patru ori limita superioară admisă (hiperprolactinemii organice).

Din totalul hiperprolactinemiilor 74,8% se întâlnesc la femeile între 20-50 de ani. Aceste paciente s-au prezentat la endocrinologie sau ginecologie pentru tulburări de ciclu menstrual, galactoree, infertilitate. 50% din femeile cu galactoree foloseau contraceptive orale cu continut crescut de estrogeni.

Ce trebuie să faceţi?

  • să vă cunoaşteţi propriul organism şi la primele simptome care atrag atenţia asupra unei tulburări să vă prezentaţi la medicul de familie
  • dacă secreţia lactată se prelungeşte mai mult de 18 luni după naştere să vă prezentaţi la medicul endocrinolog sau ginecolog
  • să nu luaţi contraceptive orale decât la recomandarea medicilor, iar dacă apar manifestări neplăcute după începerea administrării acestora să semnalaţi acest lucru medicului care a prescris anticoncepţionalele
  • în cazul în care doriţi să aveţi copii, iar acest lucru întârzie deşi nu folosiţi nici un mijloc de contracepţie să vă prezentaţi (ambii parteneri) la medicul ginecolog şi/sau endocrinolog
  • în cazul în care băiatul dumneavoastră (sub 18 ani) prezintă brusc ginecomastie (mărirea sânilor) şi/sau galactoree să vă prezentaţi la medicul pediatru şi/sau endocrinolog
  • în cazul unor dureri de cap (cefalee) care se repetă prea des şi care în general nu cedează la antialgice obişnuite consultaţi medicul de familie
  • dacă vi se pare că simptomele pe care le prezentaţi seamănă cu cele descrise mai sus (dar nu aveţi timp să vă prezentaţi la medic) şi doriţi să vă determinaţi prolactina o puteţi face adresându-vă laboratorului care face această determinare urmând ca apoi rezultatele să le prezentaţi medicului endocrinolog.

Atenţie!

Hiperprolactinemiile trebuiesc tratate chiar dacă sunt funcţionale (excepţie face hiperprolactinemia din timpul sarcinii sau alăptării). Tratamentul şi durata tratamentului (3-6 luni) o stabileşte medicul endocrinolog. Medicamentele utile în acest caz (Bromcriptina, Dostinex, etc.) vor fi însoţite pe perioada administrării de un mijloc de contracepţie pentru a evita o sarcină (care ar impune oprirea administrării tratamentului ceea ce nu este de dorit).

Dr. Liliana Lup,
medic specialist laborator
Laboratorul Synevo Satu-Mare