Prolactina

41 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Prolactina este secretata de hipofiza anterioara si eliberata episodic. Prolactina apare in ser sub trei forme diferite. Predomina forma monomerica (80%) care este activa din punct de vedere biologic si imunologic; urmeaza in procent de 5-20%  forma dimerica (“big” prolactina) care este biologic inactiva, iar in proportie de 0.5-5% forma tetramerica (“big-big”prolactina) cu activitate biologica scazuta3-5;8.

Organul tinta pentru prolactina este glanda mamara unde isi exercita functia lactogenica si galactopoietica.  Cercetarile au aratat ca prolactina nu intervine la pubertate in cresterea canalelor galactofore, acest proces necesitand prezenta altor hormoni (estrogeni, corticoizi, insulina, somatotropina). Pe parcursul sarcinii nivelul prolactinei creste sub influenta valorilor crescute de estrogeni si a productiei de progesteron. Actiunea de stimulare a glandei mamare va determina postpartum lactatia4.

Concentratiile mari de prolactina inhiba steroidogeneza ovariana precum si productia si secretia gonadotropilor hipofizari. Hiperprolactinemia (la femei si la barbati) este cea mai frecventa cauza a tulburarilor de fertilitate3;5;6.

Pentru depistarea hiperprolactinemiilor latente se folosesc teste de stimulare cu TRH si metoclopramid9.

Valori scazute de prolactina se intalnesc in sindromul Sheehan (apoplexia hipofizara) si in hipogonadismul hipogonadotropic idiopatic1.

Recomandari pentru determinarea prolactinei 

La barbati: ginecomastie, infertilitate, azoospermie, suspiciuni de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare3;6;8.

La femei: diagnosticul ciclurilor anovulatorii, a dereglarilor ciclului menstrual, a amenoreei si galactoreei hiperprolactinemice, infertilitatii, suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare3;6;8.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Deoarece secretia de prolactina este supusa unui ritm circadian, se recomanda ca recoltarea sa se faca intre orele 8 si 10 a.m.

Se va evita recoltarea dupa un examen ginecologic sau dupa provocarea galactoreei (stres-ul si, respectiv, stimularea mamelonara cresc valorile de prolactina). Recoltarea insasi poate constitui o sursa de stres si, in consecinta, de cresteri ale prolactinei9.

Specimen recoltat - sange venos7.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator7.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C7.

Volum proba – minim 0.5 mL ser7.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat7.

Stabilitate proba - 14 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati7.

Metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)7.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex7:

 

Varsta

Valori ( µUI/mL)

Barbati

Femei

1-30 zile

<1720

<2010

1-12 luni

<610

<640

1-3 ani

<280

<360

4-6 ani

<360

<280

7-9 ani

<250

<280

10-12 ani

<280

<210

13-15 ani

<360

<300

16-18 ani

<320

<380

>18 ani

98-456

127-637

La femei nu exista o periodicitate legata de ciclul menstrual, cu exceptia unei cresteri usoare la mijlocul ciclului.

In cursul sarcinii se inregistreaza cresteri progresive ale valorilor de prolactina, atingandu-se in trimestrul III concentratii de 15-20 de ori mai mari fata de nivelul initial.

 Valori de referinta sarcina:

trimestrul 1: 189 – 4051 mUI/mL

trimestrul 2: 953 – 5636  mUI/mL

trimestrul 3: 1107 – 7390  mUI/mL.

Postpartum valorile prolactinei se normalizeaza in 4-6 saptamani. Suptul determina cresteri prompte ale concentratiei de prolactina, insa nivelurile bazale de prolactina in perioada de lactatie nu sunt semnificativ crescute.

Factori de conversie : mUI/mL = mUI/L; mUI/L x 0.0472 = ng/mL; ng/mL x 21.2 = mUI/L.

Limita de detectie  - 0.095 nmol/L (0.030ng/mL)7. 

Valori critice>5000 mUI/mL – un indicator foarte probabil de prolactinom1.

Un nivel normal de prolactina nu exclude existenta unei tumori hipofizare.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: antidepresive triciclice, antihistaminice, antipsihotice (ex.: haloperidol, loxapin, molindon, fenotiazine, pimozid, sulpirid, tiotixen), arginina, benserazida, carbidopa, cimetidina, contraceptive orale, danazol, enalapril, estrogeni, fenitoin, furosemid, insulina, interferon, interleukine, labetolol, metoclopramid, inhibitori ai monoaminoxidazei, opiacee, ranitidina, rezerpina, TRH (thyrotropin releasing hormone), verapamil2;6;8.

Scaderi: apomorfina, carbamazepina, ciclosporina, clonidina, dexametazon, finasterid, dopamina, ergo-alcaloizi (inclusiv bromocriptina), hormoni tiroidieni, levodopa, nifedipin, pergolide mesylate2;6;8.

• Interferente analitice

Nivelul crescut al prolactinei serice se poate datora unei hiperprolactinemii reale (cresterea monomerilor de prolactina) sau poate fi consecinta prezentei dimerilor si polimerilor de prolactina (macroprolactinemie), care sunt biologic inactivi sau cu o activitate diminuata (este cazul hiperprolactinemiilor de laborator fara expresie clinica si imagistica)5.

De aceea, in cazul valorilor crescute de prolactina, se efectueaza dozarea prolactinei si dupa retratarea probei  cu polietilenglicol (PEG) 6000. PEG va precipita macroprolactinele iar in supernatant vor ramane monomerii  biologic activi. Doar in cazul in care valoarea prolactinei obtinuta dupa pretratare cu PEG reprezinta peste 60% din valoarea prolactinei din serul netratat se poate afirma diagnosticul de hiperprolactinemie7. Proba contine in principal macroprolactine si/sau oligomeri de prolactina (pseudo-hiperprolactinemie) in cazul unui procent <40%. Proba contine atat monomeri cat si macroprolactine sau oligomeri de prolactina in cazul unui procent cuprins intre 40% si 60%; pentru un diagnostic corect se recomanda testarea prin metoda de referinta (cromatografie prin gel-filtrare).

Deoarece exista diferente foarte mari in ceea ce priveste sensibilitatea diverselor tipuri de reactivi de a detecta macroprolactine, nu se recomanda compararea rezultatelor obtinute cu metode si reactivi diferiti.

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu7.

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 404-405.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1251.

3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 303-304.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 216-236.

5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia prolactinei. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 291-300.

6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 919-921.

7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Prolactin. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

9. Lothar Thomas. Prolactin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1080-1083.