facebook

Colesterol LDL

10 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale şi recomandări

LDL este lipoproteina care conţine cea mai mare cantitate de colesterol (60-70% din colesterolul seric total). LDL rezultă în principal din degradarea VLDL, transportorul major al trigliceridelor. Deoarece LDL are un timp de înjumătăţire mai mare (3-4 zile) decât precursorul său VLDL, este mai prevalent în circulaţie decât acesta.

Acizii graşi liberi circulanţi formează în ficat trigliceride care sunt cuplate cu apoproteine şi colesterol, urmând a fi exportate în sânge ca lipoproteine VLDL.

LDL colesterol este implicat în transportul colesterolului către ţesuturi, în principal în sistemul arterial, ceea ce explică incidenţa crescută a aterosclerozei şi a bolii coronariene la pacienţii cu niveluri serice crescute ale acestei lipoproteine1;2. Astfel, determinarea LDL este specifică pentru estimarea riscului cardiovascular şi stabilirea deciziei terapeutice3;4.

În condiţii fiziologice, raportul LDL-colesterol / HDL-colesterol are valoarea de 2.9 la femei şi 3.3 la bărbăţi. Riscul dezvoltării unei boli coronariene creşte semnificativ dacă valoarea acestui raport depăşeste 3.5 la femei şi 3.8 la bărbaţi5.

Metode

În laboratoarele Synevo se utilizează două metode de determinare a LDL-colesterol:

  • metoda directă enzimatică colorimetrică

Această metodă automată se bazează pe solubilizarea micelară selectivă a LDL-colesterolului cu ajutorul unui detergent neionic şi a interacţiunii dintre un compus de natură zaharidică şi lipoproteine (VLDL şi chilomicroni). Atunci când un detergent este inclus în metoda enzimatică de determinare a colesterolului (colesterol esteraza, colesterol oxidaza, reacţia de cuplare) reactivităţile relative ale colesterolului din fracţiunile de lipoproteine cresc în următoarea ordine: HDL < chilomicroni < VLDL < LDL. În prezenţa ionilor de Mg++ compusul zaharidic determină o reducere marcată a reacţiei enzimatice de măsurare a colesterolului in VLDL şi chilomicroni. Astfel, utilizarea combinată a unui compus zaharidic şi a unui detergent neionic facilitează determinarea selectivă a LDL-colesterolului în ser.

Această metodă a fost standardizată faţă de metoda de beta-cuantificare a LDL-colesterolului (ultracentrifugare combinată cu precipitare) considerată gold-standard. De asemenea, metoda îndeplineşte cerinţele NCEP (National Cholesterol Education Program) de a avea o eroare analitică totală ≤ 12%6.

  • metoda indirectă prin care LDL-colesterol este determinat, din valoarea colesterolului total, trigliceridelor şi HDL-colesterolului conform formulei lui Friedewald:

LDL-colesterol = colesterol total – (HDL-colesterol) – (VLDL-colesterol)

VLDL-colesterol = trigliceride/5

Formula nu se aplică în cazul unor valori ale trigliceridelor >400 mg/dL; în aceste situaţii se recomandă dozarea apolipoproteinelor A1 şi B sau determinarea directă a LDL-colesterolului pentru determinarea riscului de apariţie a bolilor cardiovasculare1;4;6.

Valori de referinţă

 Adult:

Optim    <100 mg/dl
Optim la limită100-129 mg/dl
Borderline crescut130-159 mg/dl
Crescut160-189 mg/dl
Foarte crescut    ≥190 mg/dl1

 

Copii şi adolescenţi ( 12-18 ani):

Optim    <110 mg/dl
Borderline crescut110-129 mg/dl
Crescut   ≥ 130 mg/dl3

Menţiune: la pacienţii cu risc foarte crescut (sindrom coronarian acut recent; multipli factori de risc major – în special diabet zaharat, factori de risc controlaţi deficitar – în special continuarea fumatului) există opţiunea terapeutică de a reduce LDL colesterol sub 70 mg/dL.

Factor de conversie: mg/dL x 0.026= mmol/L

                                    mmol/L x 38.66= mg/dL1;4;6.

Interpretarea rezultatelor

Creşteri: hipercolesterolemie familială (tip II-a), hiperlipoproteinemiile II-b şi III, dieta bogată în colesterol şi grăsimi saturate, hipotiroidism, sindrom nefrotic, diabet zaharat, mielom multiplu şi alte disgamaglobulinemii, colestază, insuficienţă renală cronică, porfirie, anorexie nervoasă2;3.

Scăderi: hipo-/abetalipoproteinemie, boala Tangier, hipertiroidie, anemii cronice, afecţiuni hepatocelulare severe, sindrom Reye, stres acut, boli inflamatorii articulare, afecţiuni pulmonare cronice2;3.

Trebuie menţionate câteva aspecte legate de cele două metode de determinare a LDL-colesterolului.

Conform ghidului NCEP, LDL-colesterol reprezintă factorul cheie în estimarea riscului cardiovascular şi din acest motiv determinarea corectă a nivelului său în serul pacienţilor este foarte importantă. Calcularea LDL-colesterolului pe baza formulei lui Friedwald este comună în practica medicală şi în multe cazuri oferă o acurateţe apropiată de cea a beta-cuantificării. Utilizarea acestei formule este însă limitată în cazul pacienţilor cu valori ale trigliceridelor serice >400 mg/dL sau cu hiperlipoproteinemie de tip III precum şi dacă proba nu a fost recoltată în condiţii à jeun. Chiar şi în prezenţa unor valori ale trigliceridelor cuprinse între 250 şi 400 mg/dL formula poate furniza erori de estimare a LDL-colesterolului (rezultate scăzute în mod artificial) ceea ce poate conduce la o clasificare incorectă a riscului pacienţilor în raport cu ghidul NCEP6;7;8.

Un studiu publicat recent, care a inclus probe provenite de la un lot mare de subiecţi adulţi şi care a avut ca scop comparerea valorilor de LDL-colesterol estimate conform formulei lui Friedewald cu cele determinate direct şi implicaţiile asupra strategiei terapeutice, a arătat că formula lui Friedewald tinde să subestimeze nivelurile de LDL-colesterol în situaţiile în care nivelul trigliceridelor este crescut ≥150 mg/dL şi mai ales în prezenţa unor valori LDL mai scăzute. În practica clinică, acest lucru afectează în mod special pacienţii cu risc crescut la care se doreşte menţinerea unor valori de LDL-colesterol sub 70 mg/dL. Furnizarea unor rezultate de LDL-colesterol scăzute în mod artificial la aceşti pacienţi ar putea conduce la subtratarea acestora9.

O altă menţiune este legată de faptul că determinarea LDL-colesterolului prin metoda directă poate fi efectuată şi în situaţiile în care probele nu au fost recoltate à jeun (pe nemâncate). Trebuie ţinut însă cont de faptul că rezultatele obţinute sunt uşor mai scăzute decât în cazul recoltării  à jeun6;7;8.

Limite şi interferenţe

Creşteri: postprandial, sarcină, administrarea de steroizi anabolizanţi, beta-blocante, antihipertensive, progestative, carbamazepina.

Scăderi: administrarea de estrogeni per os2.

În cazuri foarte rare prezenţa gamopatiei, în special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate la determinarea LDL-colesterolului prin metoda directă8.

 

Bibliografie

1. Cleeman JI. Executive Summary of the Third Report of the National Cholesterol Education Program (NCEP) Expert Panel on Detection, Evaluation and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults. In JAMA 285: 2486- 97. 2001. Ref Type: Journal (Full).
2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 ed., 2009, 452-455.
3. Jacques Wallach. Boli metabolice şi ereditare. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 689-690.
4. Scott M.Grundy et all. Implications of Recent Clinical Trials for NCEP Adult Treatment Panel III Guidelines. In Circulation, July 2004: 110-227-239.
5. Valeriu Atanasiu. Maria Mohora. Compuşi lipidici. În Biochimie Medicala, Ed. Niculescu, 2004, 223.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2014. Ref Type: Catalog.
7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Low-density Lipoprotein Cholesterol (Direct) www.labcorp.com . 2014. Ref Type: Internet Communication.
8. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. LDL Cholesterol (Beta-Quantification), Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
9. Martin SS, Blaha MJ, Elshazly MB, Brinton EA, Toth PP, McEvoy JW, Joshi PH, Kulkarni KR, Mize PD, Kwiterovich PO, DeFilippis AP, Blumenthal RS, Jones SR. Friedewald-estimated versus directly measured low-density lipoprotein cholesterol and treatment implications. L Am Coll Cardiol 2013 Aug 20;62(8):732-9.
Abonează-te la Newsletter