Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo Programare RT PCR COVID-19
Cosul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Hipotiroidism – cea mai frecventă tulburare a funcției tiroidiene

hipotiroidism, simptome hipotiroidism, tratament hipotiroidism, hipotiroidism primar, tsh marit, ft4 normal,

Hipotiroidism sau deficitul de hormoni tiroidieni, afectează până la 5% din populația generală. La nivel mondial, sunt cunoscute două cauze ale apariției sale: deficitul de iod din mediu (în zonele geografice cu deficit marcat) sau boala autoimună Hashimoto (tiroidita cronică autoimună). În Europa, prevalența estimată a hipotiroidismului evident (simptomatic) în populația generală este de 0,2–5,3%1.  

Cuprins:

Tiroida și funcția secretorie

Tiroida este o glandă cu structură foliculară, cu greutatea cuprinsă între 10-25 grame, în formă de fluture, formată din 2 lobi, drept și stâng, uniți printr-un istm, situată în regiunea cervicală, anterior traheei.

Din punct de vedere histologic, tiroida este formată din lobi separați, ce conțin foliculi și stroma conjuctivală bogat vascularizată. Vascularizația este asigurată de arterele tiroidiene superioare (ramuri ale carotidei comune) respectiv inferioare (ramuri ale trunchiului brahiocefalic).

Funcția secretorie este asigurată de cele două tipuri de celule structurale: celulele foliculare, responsabile de secreția hormonilor tiroidieni T3 și T4, respectiv celulele parafoliculare, situate în afara structurilor foliculare, responsabile de secreția Calcitoninei. Secreția hormonilor tiroidieni se desfășoară integral la nivel folicular tiroidian, având ca substrat indispensabil – iodul, prin aport alimentar exogen și Tiroglobulina, de proveniență exclusiv endogenă. Controlul funcției tiroidiene este parte a axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. Indiferent de tipul patologiei tiroidiene, evaluările utilizate sunt:

Funcționale – teste dinamice: stimulatorii și inhibitorii;

  • Imunologice: Anticorpi anti TPO, anti Tg și anti receptor TSH;
  • Morfologice imagistice: ecografie, tomografie, RMN;
  • Morfo-funcționale: Scintigrafia;
  • Anatomo-patologice – prin puncție-biopsie, cu ac fin;
  • Scala a simptonatologiei clinice;
  • Evaluare/ confirmare moleculară a diagnosticului.

Hipotiroidism și utilitatea testelor de laborator

Determinarea hormonului TSH reprezintă una dintre evaluările de bază în patologia tiroidiană, fiind utilizat în:

  1. screening diagnostic pentru disfuncțiile tiroidiene, în prezența unor minime simptome ce sugerează acest lucru;
  2. screeningul neonatal al nou-născuților în ziua 3-a de viață;
  3. monitorizarea terapiei de substituție, la pacienții cu hipotiroidism și evaluarea vindecării pacienților cu hipertiroidism tratat;
  4. evaluarea glandei hipofize;
  5. analiza în profilul standard de infertilitate feminină;
  6. screening populațional, recomandat după vârsta de 35 de ani, cu o frecvență de 5 ani.

În marea majoritate a situațiilor este utilizată dozarea fracțiilor libere ale hormonilor T3 șiT4, deoarece aceste determinări sunt simple, sensibile și specifice și, cel mai important, nu sunt grevate de modificările nivelurilor serice ale proteinelor transportoare, globulina transportoare a tiroxinei (TBG) având ponderea majoritară.

Prevalența Ac anti TPO în populația generală este variabilă, fiind mai mare în ariile cu aport suficient de iod (11%) comparativ cu cele cu carență de iod (6%). Titrurile crescute ale Ac anti TPO sunt sugestive pentru:

  • Diagnosticul bolii tiroidiene autoimune;
    • Predicția apariției hipotiroidiei în cazul tratamentului cu unele medicamente;
    • Risc crescut al complicațiilor obstetricale – în sarcină.

Hipotiroidismul este un sindrom clinic cauzat de deficitul de hormoni tiroidieni, care duce, treptat, la o încetinire generalizată a proceselor metabolice, fiind cea mai frecventă tulburare a funcției tiroidiene, cu o prevalență de 2-5% în populația generală. Totodată, un hipotiroidism primar are o răspândire mare în populaţie, cu o incidenţă şi o prevalenţă crescută în regiunile cu deficit în iod.

Simptome hipotiroidism

Cea mai frecventă situaţie întâlnită în practica clinică este hipotiroidia periferică, determinată de afectarea glandei tiroide, astfel încât, în funcţie de evoluţie, hipotiroidia recunoaşte:

Tabloul clinic este caracterizat de: fatigabilitate progresivă la efort, astenie musculară (oboseală); frilozitate (intoleranţă la frig); somnolență, tulburări de memorie şi concentrare, cefalee; artralgii, parestezii; creștere ponderală, edeme faciale, la nivelul membrelor, uneori generalizate; constipaţie, scăderea poftei de mâncare; tegumente uscate, reci, căderea părului; îngroşarea vocii, hipoacuzie; dereglări ale funcției sexuale, menstruaţii neregulate, infertilitate.

Semnele clinice sunt de intensitate variabilă, individualizată, în funcţie de severitatea deficitului de hormoni tiroidieni, evoluţia bolii, în afara tratamentului, ducând la coma mixedematoasă.

Tratament hipotiroidism

Tratamentul hipotiroidiei, indiferent de forma sa clinică, este unul de substituție şi permanent, hormonii disponibili pentru tratarea hipotiroidiei incluzând hormonii de sinteză: Levotiroxina, Liotironina sau combinaţia lor. Iniţial se administrează doze mici care se cresc apoi progresiv, până la atingerea dozei terapeutice optime.

Această conduită terapeutică depinde de vârsta, durata afecţiunii, severitate și boli asociate, fiind monitorizată periodic de medicul specialist endocrinolog.


Referințe:

Curs de Endocrinologie Clinica, Universitatea de Medicina si Farmacie “Victor Babes” Timisoara, Editura Victor Babes, 2018

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hipotiroidism

https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Clinical+and+Interpretive/8939

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6822815/

Ultimele articole
Cele mai citite articole
icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda