Feritina

40 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Fierul intracelular este depozitat in doi compusi, feritina si hemosiderina. Apoferitina (feritina fara fier) are o GM de 440 kD, forma unei sfere goale, cu diametrul de 13 nm, cu o cavitate centrala cu diametrul de 6 nm, unde este depozitat fierul, care comunica cu exteriorul prin 6 canale (prin care intra si iese fierul) si un invelis proteic format din 24 molecule, reprezentate de doua subunitati distincte: H (heavy) si L (light), cu GM de 21, respectiv 19 kD si codificate pe cromozomii 11 (H), respectiv 19 (L). O singura molecula de apoferitina poate pastra ~4500 atomi de fier, GM depasind in acest caz 800 kD, insa, de obicei se gasesc molecule de feritina cu cel mult 2000 atomi de fier. Fierul intra in molecula sub forma de Fe2+ si este oxidat sub actiunea catalitica a apoferitinei (lanturile H au un centru feroxidazic) si este pastrat ca polimer trivalent de hidroxid fosfat feric, invelisul proteic protejand celula de efectele toxice ale ionilor de fier. Sinteza apoferitinei este stimulata de expunerea la fier. Exista cel putin 20 proteine de isoferitina distincte, cu proportii variabile de lanturi H si L, care difera prin incarcatura de suprafata: isoferitina acida contine o proportie crescuta lanturi H si predomina in tesutul cardiac, renal, placenta, limfocite, monocite, precursorii eritroizi, dar si in tesuturile tumorale; isoferitina bazica este bogata in lanturi L, este mai stabila, si se gaseste in ficat, splina, precum si in ser. Feritina se gaseste in plasma in cantitati mici si concentratia sa se coreleaza cu depozitele de fier. Feritina serica este glicozilata (sugerand secretia de catre celulele sistemului fagocitic) si relativ saraca in fier. In deficitul de fier, feritina scade inaintea aparitiei anemiei/altor modificari hematologice1;6.

Recomandari pentru determinarea feritinei

•  Diagnosticul diferential al anemiilor;

•  Evaluarea anemiei feriprive si monitorizarea tratamentului de substitutie cu fier (punctul final este reprezentat de umplerea depozitelor de fier) si a compliantei la tratament;

• Monitorizarea categoriilor de pacienti cu risc de deficit de fier (detectarea deficitului de fier latent): femei insarcinate, donatori de sange, copii mici, pacienti hemodializati etc.

•  Monitorizarea statusului fierului la pacienti cu boli renale cronice, dializati/nedializati.

•  Diagnosticul si monitorizarea tratamentului de depletie in sindroamele de supraincarcare cu fier5;6.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa masa); evitarea medicatiei radioactive cu 3-4 zile inaintea testarii; abstinenta de la alcool3.

Specimen recoltat - sange venos7.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator7.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare si se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la (-20)°C7.

Volum proba – minim 0.5 mL ser7.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat7.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 12 luni la (-20)°C7.

Metoda de determinare -  imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)7.

Valori de referinta – sunt dependente de varsta si sex7.

Varsta (ani) 

Valori (ng/mL)

<1 an

12-327

1-3 ani

6-67

4-6 ani

4-67

7-12 ani                     Fete

                                   Baieti

7-84

14-124

13-17 ani                   Fete

                                   Baieti

13-68

14-152

Adulti <60 ani              Femei

                                     Barbati

13-150

30-400

 Limita de detectie – 0.50 µg/L (ng/mL)7.

Interpretarea rezultatelor                              

Cresteri >400 µg/L

Supraincarcare cu fier - o feritina serica normala sugereaza ca o supraincarcare cu fier semnificativa clinic este putin probabila6.

In hemocromatoza ereditara sideremia si saturatia transferinei cresc inaintea feritinei (chiar in prezenta de continut crescut de fier la nivel hepatic)2;5;6. Cresterea feritinei constituie indicatie de biopsie hepatica2;5.

In sindroamele de supraincarcare cu fier secundare (transfuzii, eritropoieza ineficienta, hemodializati etc.) feritina este intotdeauna crescuta6.

• Boli hepatice parenhimatoase (ciroza, carcinom hepatocelular), leucemii, limfoame, cancer pancreatic/bronsic, neuroblastom (exista o relatie intre severitatea afectarii parenhimatoase/extensia metastazelor si nivelul feritinei).

• Boli infectioase, inflamatorii, tumorale, hipertiroidism3;5, IMA5 – fara nici o relatie cantitativa cu depozitele de fier (reactant de faza acuta).

• Anemie megaloblastica, anemii hemolitice, sideroblastice, talasemie.

• Porfiria cutanea tarda2;5.

Feritina nu are valoare in evaluarea depozitelor de fier in prezenta unei afectari hepatice parenhimatoase3;6.

Scaderi1;5;6;8

Desi nu manifesta intotdeauna o relatie lineara cu depozitele de fier, feritina este cel mai bun parametru seric de masurare a depozitelor de fier. In anemia feripriva necomplicata, feritina este <12µg/L1. Cand este prezenta concomitent o boala infectioasa/inflamatorie, feritina serica este mai mare, dar in general <50-60 µg/L1. Feritina serica scazuta semnifica intotdeauna deficit de fier (latent/clinic manifest), dar sensibilitatea testului este scazuta, deoarece o valoare normala nu exclude deficitul de fier1.

Pentru diferentierea anemiei feriprive de anemia din bolile cronice este necesara uneori efectuarea de teste suplimentare (receptorii solubili de transferina – TfR, indexul TfR/feritina sau examinarea depozitelor de fier din maduva osoasa, in special cand sunt prezente ambele forme de anemie)6.

In anemia feripriva secundara hemoragiei acute feritina serica scade dupa 1-2 saptamani6.

 

Limite si interferente

Valori crescute

Valori scazute:

• Variatii fiziologice: niveluri mai mari la barbati decat la femei; diferentele dispar postmenopauza. Niveluri mai mari la cei care au dieta bogata in carne rosie decat la vegetarieni3;5;6.

Hemoliza intensa a probei de sange (eliberarea feritinei intraeritrocitare)6.

Alcoolismul3.

• Medicamente: administrarea de preparate de fier i.v. (cresterea disproportionata a feritinei fata de depozitele de fier; relatia devine proportionala dupa 2-4 saptamani de la terminarea tratamentului)6 sau p.o., contraceptive orale4;5, teofilina4.

• Variatii fiziologice: niveluri medii usor mai mici la copii6.

• Medicamente: antitiroidiene, acid ascorbic, deferoxamina, metimazol4.

 

Bibliografie

1. Andrews N. Iron Deficiency and Related Disorders. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 980-1004.

2. Edwards C. Hemochromatosis. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 2 ed. 2004, 1036-1049.

3. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 123-125.

4. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1238.

5. Jacques Wallach. Afectiuni hematologice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 448-450.

6. Joachim P. Kaltwasser. Ferritin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas.TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Germany, 1 Ed., 1998, 278-281.

7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Paul R.Finley, Harold J.Grady, Eugene S. Olsowka. Chemistry. In Laboratory Test Handbook. David S. Jacobs, Wayne R. DeMott, Paul R. Finley et.al., LEXI-COMP Inc., USA, 3 Ed., 1994, 220-222.