facebook instagram

Profil eczemă/dermatită atopică

Dermatita atopică (DA) cunoscută şi sub denumirea “Sindromul eczemă/dermatită atopică” (SEDA), este o afecţiune inflamatorie cutanată cronică, cu evoluţie ondulantă, ce debutează mai ales în primul an de viaţă, având localizări şi aspecte clinice diferite, în funcţie de vârsta pacientului şi de stadiul evolutiv al bolii. Reprezintă una din bolile atopice alături de rinita alergică şi astmul bronşic.1
Este cea mai răspândită afecţiune cutanată a sugarului şi copilului mic, fiind întâlnită la până la 1/5 din populaţia pediatrică şi la aproximativ 1-3% din cea adultă.2
Etiopatogenia dermatitei atopice nu este complet elucidată. În prezent se consideră că apare pe fondul interconexiunii unor factori genetici, imunologici, de mediu şi farmacologici, care fiecare în parte, pe căi diferite, duce la modificarea permeabilităţii barierei cutanate, hiperreactivitate la stimuli inflamatori şi răspuns imunologic anormal.
În prezent este acceptată o clasificare a dermatitei atopice în DA pură – fără acuze respiratorii şi DA mixtă – care asociază şi manifestări respiratorii ale atopiei.
Dermatita atopică pură (numai cu manifestări cutanate), poate fi intrinsecă – cu nivelul IgE normal (10-45% din cazuri) şi extrinsecă – IgE totale crescute, IgE specifice crescute. DA extrinsecă are un debut al manifestărilor clinice caracteristic sub varsta de 20 ani, este exacerbată de contactul cu alergeni specifici şi prezintă niveluri crescute de IgE totale şi specifice, IL-4 crescută. DA intrinsecă apare la adulţi, cu niveluri ale IgE totale şi specifice normale.
O altă clasificare a DA ca şi sindrom este: DA alergică IgE asociată şi non-IgE-asociată (limfocit T-asociată); DA non-alergică.1
Clinic, dermatita atopică se caracterizează prin leziuni ca: eritem, exudat, escoriaţii, uscăciune, lichenificare, distribuite pe gât, mâini, coate, picioare şi trunchi. Tipul de leziuni prezente diferă în funcţie de vârsta celui afectat, remarcându-se mari variaţii individuale. La orice vârstă, cel mai supărător şi constant simptom este pruritul; se consideră că în absenţa acestuia, oricare din semnele enumerate pot caracteriza o altă suferinţă dermatologică, nefiind asociate dermatitei atopice.
Tabloul clinic întâlnit în dermatita atopică este polimorf şi este caracterizat de prezenţa unui cumul de simptome şi semne clinice asociate aleatoriu, diferenţiate de Hanifin şi Rajka, în 1980, în “criterii majore” şi “criterii minore”, utile în practică pentru diagnostic.2 În lipsa unei analize de laborator care sa poată constitui un marker al bolii, diagnosticul de DA se face în principal clinic pe baza acestor criterii.
Principalii factori declanşatori ai puseului de DA (“flare factors”) sunt infecţiile, stress-ul, expunerea la alergeni, creşterea temperaturii ambientale, transpiraţia şi iritanţii de contact.
Un rol important în patogenia bolii (in majoritatea cazurilor de DA) îl au hipersensibilitatea imediată (IgE-mediată) şi cea întârziată (limfocit T-mediată) la diverşi alergeni alimentari, inhalatori (aeroalergeni) sau alergeni de contact. În acest context este evidentă importanţa investigatiilor alergologice. Recomandarile actuale sunt pentru pentru efectuarea acestor explorări în urma orientarii anamnestice, atunci când se suspicionează ca factori trigger alergeni alimentari, aeroalergeni sau alergeni de contact.1
Principalii alergeni alimentari incriminaţi în DA sunt laptele de vacă, ouăle, făina de grâu, soia şi alunele. Manifestările clinice după expunere constau atât în reacţii imediate (apariţie în max. 2h) de tip urticarie, simptome respiratorii şi gastro-intestinale, precum şi reacţii întârziate (apărute la 2-48h până la câteva zile după ingestie) de tip eczema. Reacţiile de hipersensibilitate imediată pot fi puse în evidenţă prin teste “in vivo” şi prin teste “in vitro” (IgE specifice serice, eliberare de histamină, teste de proliferare limfocitară). Reacţiile de hipersensibilitate întârziată pot fi studiate prin patch test.
În cazul suspicionării alergiei declanşate de aeroalergeni (în special praful de casă, polen, păr de animale), explorările alergologice de rutină sunt testele “in vivo” şi “in vitro”.1,3
Rolul sensibilizării de contact este frecvent subestimat. Alergenii de contact (metale, parfumurile, neomicina, lanolina) se pare că pot fi incriminaţi în 41-64% dintre cazurile de DA. În acest caz, patch testele sunt utilizate la pacienţii cu DA, atât copii cât şi adulţi.
Importanţa detectării alergenului incriminat constă în orientarea ulterioară a terapiei de evitare.1

Bibliografie

1. Calin Giurcaneanu, Dermatita atopică-probleme de diagnostic, în Alergologie şi imunologie clinica, Vol.I, Nr.3/2005.
2. Jeana Rodica Radu, Dermatita atopică sau sindromul eczema/dermatita atopică, în Alergologie şi imunologie clinica, Vol.I, Nr.3/2005.
3. Darsow U, Lubbe J, Taieb A et al. for the European Task Force on Atopic Dermatitis. Position paper on diagnosis and treatment of atopic dermatitis, JEADV(2005) 19, 286-295.

_________________________________________________________________________

Teste disponibile în laboratorul Synevo:

* Albuş de ou
*Lapte de vacă
*Grâu
*Soia
*Peşte
*Carne amestec (porc, vită, pui)
*Dermatophagoides pteronyssinus
*Dermatofagoides farinae
*polen
*par animale

vezi – Teste alergologice ‘in vitro’

Termeni şi condiţii. | Politica de confidentialitate. | Politică privind fișierele cookies.