Artroza: Simptome & Tratament – Analize recomandate pentru artroză 

Cuprins:

• Ce este artroza (osteoartrita)?
• Artroza vs. Artrita – Care este diferența dintre ele?
• Tipuri de artroză în funcție de cauză
• Artroza – Cauze și factori de risc
• Artroza – Principalele simptome
• Cum este diagnosticată artroza?
• Artroza – Tratament
• Cum putem preveni artroza
• Întrebări frecvente despre artroză

Ce este artroza (osteoartrita)?

Artroza este o afecțiune cronică degenerativă a articulațiilor, caracterizată prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular, însoțită de remodelarea osului și, adesea, de inflamație locală de intensitate redusă.

Artroza este considerată o boală neinflamatorie în stadiile incipiente, dar poate deveni inflamatorie secundar, mai ales atunci când apar leziuni ale sinovialei sau osteofite (excrescențe osoase).

Artroza vs. Artrita – Care este diferența dintre ele?

Deși termenii de artroză și de artrită sunt adesea folosiți greșit ca sinonime, ei descriu două patologii diferite care afectează articulațiile, fiecare cu mecanisme, simptome și tratamente specifice.

Așa cum a fost menționat anterior, artroza este o afecțiune degenerativă care apare pe măsură ce cartilajul articular se uzează în timp, iar artrita este o patologie care constă în inflamația articulațiilor și poate avea peste 100 de forme diferite. În cazul artritei, inflamația este un proces central și are cauze diverse: autoimune, metabolice (precum guta), infecțioase sau traumatice.

Diferențele cheie între artroză și artrită

Caracteristică	Artroza	Artrita
Cauza principală	Uzura cartilajului	Inflamație (autoimună, infecțioasă etc.)
Tip de boală	Degenerativă	Inflamatorie
Debutul simptomelor	Lent, progresiv	Poate fi rapid sau brusc
Simptome	Durere mecanică, rigiditate scurtă	Durere continuă, inflamație activă
Articulații afectata	Localizat (genunchi, șold, coloană)	Frecvent bilateral și simetric
Tratament	Antiinflamatoare Injecții pentru artroză Fizioterapie	Medicamente antiinflamatoare / imunosupresoare

Tipuri de artroză în funcție de cauză

Artroza, fiind o boală articulară degenerativă, se dezvoltă treptat, dar nu are mereu aceleași cauze. În funcție de factorii care duc la deteriorarea cartilajului articular, putem clasifica tipurile de artroză în două mari categorii: artroza primitivă (primară) și artroza secundară.

Artroza primitivă

Artroza primitivă, cunoscută și sub denumirea de artroză primară, este cea mai frecventă formă de artroză și apare în absența unei cauze externe evidente. Această formă este asociată cu procesul natural de îmbătrânire și cu uzura treptată a articulațiilor de-a lungul timpului.

Artroza primitivă este o boală cronică degenerativă, care afectează cartilajul articular fără o traumă sau boală preexistentă. Practic, cartilajul se degradează treptat, devenind mai subțire, mai fragil și incapabil să protejeze oasele în mișcare. Aceasta generează durere, rigiditate, inflamație ușoară și dificultate în mișcarea articulației.

Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul:

• genunchiului – artroza genunchiului (gonartroză)
• șoldului – artroza șoldului
• mâinilor – artroza mâinilor
• coloanei cervicale – artroza cervicală

Simptomele artrozei primitive variază în funcție de articulația afectată, iar cele mai frecvente sunt:

• Durere articulară agravată de efort
• Rigiditate matinală de scurtă durată
• Scăderea mobilității articulației
• Pocnituri sau senzație de frecare la mișcare
• Umflături articulare ocazionale

Aceste simptome ale artrozei evoluează lent și devin mai pronunțate odată cu trecerea anilor.

Artroza secundară

Spre deosebire de forma primitivă, artroza secundară apare ca urmare a unei cauze identificabile care afectează articulația – fie că este vorba de un traumatism, o afecțiune inflamatorie, o anomalie anatomică sau o boală metabolică. Deși mecanismul de bază este același – degradarea progresivă a cartilajului articular – în artroza secundară, uzura apare prematur și este favorizată de factori externi sau interni bine definiți.

Artroza secundară este o formă de artroză care se dezvoltă ca efect al unei afecțiuni preexistente sau al unui eveniment ce afectează articulația. Cartilajul articular se deteriorează mai repede decât în mod natural, iar simptomele apar uneori la persoane tinere, cu vârste sub 50 de ani.

Cele mai frecvente cauze ale artrozei secundare includ:

• Traumatisme (entorse, fracturi, leziuni ale ligamentelor)
• Artrite inflamatorii (ex. artrita reumatoidă)
• Malformații congenitale sau displazii articulare
• Intervenții chirurgicale anterioare la nivelul articulației
• Boli metabolice (gută, hemocromatoză, diabet)
• Suprasolicitarea repetitivă a unei articulații (muncă fizică intensă, sport de performanță)

Simptomele artrozei secundare sunt similare cu cele ale formei primitive, însă pot apărea mai devreme și pot avea o evoluție mai rapidă, în funcție de cauza subiacentă:

• Durere accentuată în timpul mișcării
• Rigiditate după perioade de repaus
• Mobilitate redusă și slăbiciune articulară
• Umflături, deformări articulare
• Sunete de tip „pocnitură” la mișcare

De exemplu, un sportiv care a suferit o accidentare la genunchi poate dezvolta artroza genunchiului în anii următori.

Exemple de artroză secundară:

• După o fractură la gleznă se poate instala artroza acelei articulații.
• După o leziune la genunchi determinată de sport intens, artroza genunchiului poate apărea la câțiva ani distanță.
• În artrita reumatoidă netratată se poate instala artroza mâinilor sau artroza umărului.
• În diabet sau obezitate se poate dezvolta artroza cervicală sau de șold.

Tipuri de artroză în funcție de articulațiile afectate

Deși artroza poate afecta orice articulație, unele dintre acestea sunt mai frecvent implicate. Astfel, în funcție de localizare, artroza poate fi clasificată astfel:

Gonartroza

Gonartroza sau artroza genunchiului, este o afecțiune degenerativă caracterizată prin uzura progresivă a cartilajului articular, ceea ce duce la durere, rigiditate și limitarea mobilității. Această boală afectează frecvent persoanele în vârstă, dar poate apărea și la tineri, în special în urma traumatismelor sau a suprasolicitării articulare.​

Printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, obezitatea, leziunile anterioare ale genunchiului, alinierea incorectă a membrelor inferioare și activitățile fizice intense sau repetitive. Simptomele includ durere la nivelul genunchiului, care se accentuează la efort și se ameliorează în repaus, rigiditate articulară, umflarea genunchiului și scăderea mobilității.​

Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică și investigații imagistice, precum radiografiile, care pot evidenția îngustarea spațiului articular și prezența osteofitelor. Tratamentul gonartrozei variază în funcție de severitatea simptomelor și include măsuri conservatoare, cum ar fi fizioterapia, exercițiile fizice adaptate, medicația antiinflamatoare și infiltrațiile intraarticulare. În cazurile avansate, se poate recurge la intervenții chirurgicale, precum osteotomia sau protezarea genunchiului.​

Adoptarea unui stil de viață activ, menținerea unei greutăți corporale optime și evitarea suprasolicitării articulațiilor pot contribui la prevenirea și încetinirea progresiei gonartrozei.

Coxartroza

Coxartroza sau artroza șoldului, este o afecțiune degenerativă caracterizată prin uzura progresivă a cartilajului de la nivelul articulației coxo-femurale. Aceasta duce la durere, rigiditate și limitarea mobilității, afectând semnificativ calitatea vieții. Factori precum înaintarea în vârstă, supraponderalitatea, traumatismele anterioare ale șoldului și alinierea incorectă a membrelor inferioare pot contribui la dezvoltarea coxartrozei.​

Pacienții afectați pot acuza următoarele simptome: durere în zona inghinală sau fesieră, care se accentuează la efort și se ameliorează în repaus, rigiditate matinală și dificultăți în efectuarea activităților zilnice, cum ar fi mersul sau urcatul scărilor. Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică și investigații imagistice, precum radiografiile, care pot evidenția îngustarea spațiului articular și prezența osteofitelor.​

Tratamentul coxartrozei variază în funcție de severitatea simptomelor, va fi adaptat în funcție de specificul fiecărui pacient și este asemănător cu cel pentru gonartroză. În cazurile avansate, se recomandă a se efectua intervenții chirurgicale, precum artroplastia de șold.​

Adoptarea unor obiceiuri sănătoase – precum menținerea unei posturi corecte, alternarea perioadelor de repaus cu mișcarea moderată și evitarea efortului fizic brusc – poate întârzia progresia bolii și reduce impactul ei asupra vieții de zi cu zi.

Artroza mâinilor

Artroza mâinilor este o afecțiune degenerativă care afectează articulațiile de la nivelul degetelor și al încheieturii mâinii, fiind frecvent întâlnită în rândul persoanelor în vârstă, în special femei. Aceasta se caracterizează prin degradarea progresivă a cartilajului articular, ceea ce duce la durere, rigiditate și limitarea mobilității.​

Printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, predispoziția genetică, activitățile repetitive care solicită mâinile și leziunile anterioare ale articulațiilor. Simptomele includ durere la nivelul degetelor, rigiditate, umflături și formarea de noduli osoși, cunoscuți sub denumirea de noduli Heberden (la nivelul articulațiilor distale) și noduli Bouchard (la nivelul articulațiilor proximale) .​

Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică și investigații imagistice, precum radiografiile, care pot evidenția îngustarea spațiului articular și prezența osteofitelor. Tratamentul artrozei mâinilor variază în funcție de severitatea simptomelor și poate include măsuri conservatoare, cum ar fi exercițiile fizice adaptate, medicația antiinflamatoare și utilizarea ortezelor pentru susținerea articulațiilor. În cazurile avansate, se poate recurge la intervenții chirurgicale, precum artroplastia articulară.​

Menținerea flexibilității și forței musculare prin exerciții regulate ale mâinilor, evitarea suprasolicitării articulațiilor și adoptarea unor tehnici ergonomice în activitățile zilnice pot contribui la prevenirea și încetinirea progresiei artrozei mâinilor.​

Spondiloza

Spondiloza este o afecțiune degenerativă a coloanei vertebrale, caracterizată prin uzura progresivă a discurilor intervertebrale și a articulațiilor, ducând la formarea de osteofite (excrescențe osoase) și la pierderea flexibilității spinale. Această condiție este frecvent întâlnită la persoanele în vârstă, dar poate apărea și la tineri, în special în urma traumatismelor sau a suprasolicitării coloanei vertebrale.​

Spondiloza poate afecta diferite segmente ale coloanei vertebrale: cervicală (gât), toracală (partea superioară a spatelui) și lombară (partea inferioară a spatelui). Simptomele diferă în funcție de zona afectată, iar cele mai frecvente sunt: durere, rigiditate și limitarea mobilității. În cazurile severe, pot apărea manifestări neurologice, cum ar fi amorțeală sau slăbiciune musculară, cauzate de compresia nervilor spinali.​

Diagnosticul spondilozei se bazează pe evaluarea clinică și investigații imagistice, precum radiografiile sau RMN-ul, care pot evidenția modificările structurale ale coloanei vertebrale. Tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii și poate include medicamente antiinflamatoare, fizioterapie, exerciții de întărire a musculaturii spatelui și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.​

Menținerea unei posturi corecte, evitarea suprasolicitării coloanei vertebrale și adoptarea unui stil de viață activ pot contribui la prevenirea și gestionarea eficientă a spondilozei.

Artroza – Cauze și factori de risc

Deși procesul de îmbătrânire joacă un rol semnificativ în dezvoltarea artrozei, există multiple cauze și factori de risc care pot contribui la apariția și progresia acestei boli.​

Cauzele principale ale artrozei sunt:

• îmbătrânirea țesutului cartilajului, odată cu înaintarea în vârstă
• traumatisme anterioare la nivelul articulațiilor
• inflamațiile cronice
• predispoziția genetică poate influența susceptibilitatea unei persoane la dezvoltarea artrozei.​

• greutatea excesivă
• accidentările.

Factorii de risc asociați cu artroza sunt:​

• Vârsta înaintată, în special după 50 de ani, este asociată cu creșterea riscului de artroză.
• Sexul feminin este mai predispus la a dezvolta artroza, mai ales după instalarea menopauzei. ​
• Obezitatea accelerează uzura cartilajului deoarece excesul de greutate exercită presiune suplimentară asupra articulațiilor, în special cele ale genunchilor și șoldurilor.
• Leziunile articulare anterioare datorate accidentelor sau traumatismelor la nivelul articulațiilor pot crește riscul de artroză în acele zone. ​
• Activitățile repetitive sau solicitante pot contribui la uzura articulațiilor. ​
• Alinierea incorectă a articulațiilor cauzate de malformații sau alinierea deficitară a oaselor pot duce la distribuirea inegală a greutății, crescând riscul de artroză. ​

Artroza – Principalele simptome

Artroza se manifestă printr-o serie de simptome care se dezvoltă progresiv și pot afecta semnificativ calitatea vieții persoanei afectate. Acestea apar ca urmare a degradării cartilajului articular și a modificărilor structurale ale articulației.

• Durerea articulară este cel mai frecvent simptom și apare inițial la efort, diminuându-se în repaus. Pe măsură ce boala avansează, durerea poate deveni constantă, inclusiv în timpul nopții.
• Rigiditatea articulară, mai ales dimineața sau după perioade lungi de inactivitate, este un alt semn tipic, de obicei de scurtă durată (sub 30 de minute), dar extrem de neplăcut.
• Limitarea mobilității este o consecință a durerii și rigidității, afectând capacitatea de a efectua activitățile zilnice, precum urcatul scărilor, mersul pe jos sau folosirea mâinilor.
• Inflamația ușoară a articulației, manifestată prin umflături și sensibilitate la atingere, poate apărea în episoade, mai ales după suprasolicitare.
• Senzația de frecare sau trosnire (crepitații) în timpul mișcărilor este frecventă, indicând contactul direct dintre suprafețele osoase în lipsa cartilajului protector.
• Deformarea articulațiilor și apariția de excrescențe osoase (osteofite) pot fi observate în stadiile avansate ale bolii, în special la nivelul mâinilor sau genunchilor.

Cum este diagnosticată artroza?

Diagnosticul artrozei se bazează pe o combinație între evaluarea clinică realizată de medic și investigații imagistice, având ca scop identificarea modificărilor degenerative ale articulațiilor și excluderea altor afecțiuni cu simptome similare.

• Anamneza și examenul fizic reprezintă primele etape în procesul de diagnosticare. Medicul va întreba despre simptomele resimțite (durere, rigiditate, mobilitate redusă), istoricul medical și factorii de risc (vârstă, traumatisme, activitate profesională). În timpul examinării, se verifică sensibilitatea articulară, mobilitatea, semnele de inflamație și eventualele deformări.
• Radiografiile sunt cel mai frecvent utilizate pentru confirmarea diagnosticului. Acestea pot evidenția îngustarea spațiului articular, prezența osteofitelor (excrescențe osoase), modificări ale osului subcondral și deformări articulare.
• Rezonanța magnetică nucleară (RMN) poate fi utilizată în cazuri în care simptomele sunt prezente, dar radiografiile sunt neconcludente. RMN-ul oferă o imagine detaliată a țesuturilor moi (cartilaj, ligamente, tendoane), fiind util mai ales în stadiile incipiente ale bolii.
• Artroscopia este o procedură minim invazivă utilizată uneori în diagnostic, mai ales în cazurile neclare. Medicul folosește un instrument cu o cameră mică (artroscop) pe care îl introduce ghidat în articulație pentru a vizualiza direct suprafețele articulare. Artroscopia permite nu doar confirmarea diagnosticului, ci și intervenții terapeutice (de exemplu, îndepărtarea de fragmente articulare sau netezirea cartilajului deteriorat).
• Teste de laborator pot fi recomandate pentru a exclude alte afecțiuni inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă sau infecțiile articulare.

Analizele de sânge sunt utile în special când simptomatologia este atipică sau când se suspectează o boală mixtă articulară. Astfel, medicul poate recomanda:

• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), care este de obicei normal în artroză. Dar poate fi crescut în bolile inflamatorii (ex. artrita reumatoidă, lupus), așadar e utilă pentru excludere.
• Proteina C reactivă (CRP) este în general normală sau ușor crescută în forme avansate ale artrozei, dar crește semnificativ în infecții sau artrite inflamatorii.
• Factor reumatoid (FR) este negativ în artroză, dar pozitiv în artrita reumatoidă, mai ales în formele seropozitive. Nu este 100% specific, dar este un bun indiciu pentru boli autoimune.
• Anticorpi anti-CCP sunt negativi în artroză. Sunt extrem de specifici pentru artrita reumatoidă – uneori apar chiar înainte de debutul clinic al bolii.
• Acid uric seric este normal în artroză, dar se determină pentru a exclude guta. Niveluri crescute pot indica hiperuricemie/gută, mai ales dacă pacientul are dureri articulare recurente.
• Hemogramă completă este utilă pentru evaluarea stării generale și detectarea infecțiilor sau anemiei. În artroza simplă, valorile sunt normale.

Un alt test de laborator pe care medicul îl poate recomanda este analiza lichidului sinovial (recoltat prin artrocenteză). Acesta poate fi util pentru excluderea altor cauze de durere articulară (artrite inflamatorii sau infecțioase), cât și pentru a confirma natura non-inflamatorie a bolii (lichid clar, cu puține celule albe, fără cristale).

Diagnosticul precoce al artrozei permite inițierea unui plan de tratament adaptat, care poate încetini progresia bolii și îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Artroza – Tratament

Artroza este o afecțiune degenerativă care nu se vindecă, însă tratamentele disponibile au ca scop ameliorarea durerii, reducerea inflamației și îmbunătățirea mobilității articulare. Planul terapeutic este personalizat și în majoritatea cazurilor cuprinde o combinație de măsuri:

Non-farmacologice:

Kinetoterapie

Kinetoterapia reprezintă o etapă importantă în managementul artrozei, contribuind la menținerea sau îmbunătățirea mobilității articulare, la reducerea durerii și la întărirea musculaturii care susține articulațiile afectate.

Prin programe personalizate de exerciții – efectuate sub supravegherea unui specialist – se poate preveni rigidizarea articulațiilor, se îmbunătățește echilibrul și se reduc riscurile de cădere, mai ales în cazul persoanelor în vârstă. Exercițiile includ mobilizări ușoare, întinderi și tonifiere musculară, iar frecvența și intensitatea lor sunt adaptate în funcție de stadiul bolii și de toleranța pacientului. Kinetoterapia nu doar ameliorează simptomele, ci contribuie semnificativ la păstrarea independenței funcționale și a calității vieții.

Fizioterapie

Fizioterapia completează kinetoterapia în tratamentul artrozei, având rolul de a reduce durerea, inflamația și tensiunea musculară prin metode fizice controlate. Printre cele mai frecvent utilizate proceduri se numără:

• electroterapia (curenți TENS)
• ultrasunetele
• terapia cu laser
• crioterapia (aplicații reci)
• termoterapia (aplicații calde).

Aceste tehnici au efect analgezic, stimulează circulația locală și pot accelera procesele de recuperare tisulară. Fizioterapia este indicată în special în perioadele dureroase sau inflamatorii ale bolii și este adaptată în funcție de localizarea artrozei și stadiul acesteia. Aplicată corect, contribuie semnificativ la reducerea consumului de medicamente și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Terapie ocupațională

Terapia ocupațională are un rol semnificativ în sprijinirea persoanelor cu artroză să își mențină independența și calitatea vieții în activitățile zilnice. Scopul principal este adaptarea modului de viață și a mediului înconjurător astfel încât pacientul să poată desfășura sarcini cotidiene (îmbrăcat, gătit, igienă personală) cu un efort minim și fără durere. Terapeutul ocupațional poate recomanda tehnici de economisire a energiei, gesturi corecte care protejează articulațiile, dar și folosirea unor dispozitive ajutătoare (orteze, tacâmuri ergonomice, mânere speciale etc). De asemenea, poate oferi sfaturi pentru adaptarea locuinței în funcție de nevoile pacientului, reducând riscul de accidente și suprasolicitare. Această formă de terapie este deosebit de utilă în artroza mâinilor, genunchilor și șoldurilor.

Tratament medicamentos

Tratament medicamentos simptomatic: analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene, suplimente cu glucozamină sau condroitină.

Nu există un tratament “standard” valabil pentru toate cazurile. Medicația se ajustează individual, iar monitorizarea medicală este extrem de importantă pentru a evita efectele secundare și pentru a asigura eficiența terapiei.

Infiltrații cu corticosteroizi/ acid hialuronic

Infiltrațiile intraarticulare reprezintă o opțiune terapeutică eficientă pentru controlul simptomelor artrozei, în special atunci când tratamentele orale nu oferă suficientă ameliorare. Corticosteroizii injectabili (ex. triamcinolon, metilprednisolon) au un puternic efect antiinflamator și sunt utilizați în perioadele de acutizare a durerii. Acțiunea lor este rapidă, dar de scurtă durată, iar utilizarea frecventă trebuie evitată din cauza riscului de afectare a cartilajului articular.

Pe de altă parte, acidul hialuronic are rol de lubrifiant și amortizor în articulație, imitând lichidul sinovial natural. Infiltrațiile cu acid hialuronic sunt indicate în special în artroza genunchiului și pot oferi ameliorare timp de câteva luni, mai ales în formele ușoare și moderate.
Ambele tipuri de infiltrații se realizează sub supravegherea unui medic specialist și pot fi repetate la intervale bine stabilite. Eficiența lor variază în funcție de localizarea și stadiul artrozei, dar pot reprezenta o alternativă valoroasă înaintea tratamentului chirurgical.

Terapii alternative

Pe lângă tratamentele convenționale, anumite terapii alternative pot oferi ameliorarea simptomelor artrozei, precum durerea și rigiditatea articulară. Totuși, aceste metode trebuie să fie integrate în planul terapeutic sub supravegherea unui specialist.

• Acupunctura este o practică tradițională chineză care implică inserarea de ace fine în puncte specifice ale corpului. Unele studii sugerează că acupunctura poate reduce durerea și îmbunătăți funcția articulară la pacienții cu artroză.​
• Fitoterapia poate contribui la ameliorarea simptomelor artrozei prin proprietățile antiinflamatorii pe care le au anumite plante medicinale, precum ghimbirul, aloe vera și eucaliptul.​
• Suplimente alimentare, curcumina (extrasă din turmeric), colagenul și Boswellia serrata sunt studiate pentru potențialul lor de a reduce inflamația și durerea articulară.
• Terapia cu comprese calde și reci poate ajuta la reducerea durerii și a inflamației.​
• Utilizarea ortezelor personalizate poate oferi suport articulațiilor afectate, reducând durerea și îmbunătățind mobilitatea.

Este important de menționat că eficacitatea acestor terapii poate varia de la o persoană la alta, iar consultarea cu un medic sau specialist înainte de a începe orice terapie alternativă este esențială pentru a siguranța și compatibilitatea cu tratamentele existente.

Tratament chirurgical

În cazurile în care tratamentele conservatoare (medicamentoase, fizice sau infiltrative) nu mai oferă beneficii importante, iar durerea și limitarea mobilității afectează semnificativ calitatea vieții, poate fi indicat tratamentul chirurgical. Intervențiile variază în funcție de localizarea și severitatea artrozei. În stadiile incipiente, se pot efectua proceduri artroscopice, precum spălarea articulației sau îndepărtarea fragmentelor de cartilaj deteriorat – utile în special la pacienții activi, cu blocaje mecanice ale articulației.

În stadiile avansate, soluția definitivă poate fi artroplastia – înlocuirea articulației afectate cu o proteză artificială (de genunchi, șold sau umăr). Această procedură oferă o reducere substanțială a durerii și o recuperare funcțională semnificativă. În anumite cazuri, se poate recurge la osteotomie (corectarea axului osos pentru redistribuirea greutății) sau, rar, la artrodeză (fuziunea osoasă) pentru articulațiile mici, cum ar fi cele ale mâinilor sau gleznelor.

Chirurgia este indicată doar atunci când alte opțiuni terapeutice s-au dovedit ineficiente, iar decizia trebuie luată împreună cu medicul ortoped, în funcție de starea generală a pacientului și de obiectivele funcționale urmărite.

Cum putem preveni artroza

Deși artroza este o afecțiune degenerativă legată în principal de îmbătrânire și uzură naturală a articulațiilor, apariția și evoluția ei pot fi influențate de anumiți factori de risc care pot fi controlați.

• Menținerea unei greutăți corporale optime reduce presiunea exercitată asupra articulațiilor portante, în special genunchi și șolduri.
• Adoptarea unei alimentații echilibrate, bogată în antioxidanți, acizi grași omega-3 și vitamine (precum C, D și E), poate susține sănătatea cartilajului și reduce inflamația.
• Activitatea fizică regulată, fără suprasolicitare, menține articulațiile mobile și mușchii de susținere puternici – sporturi cu impact redus, precum mersul, înotul sau ciclismul, sunt recomandate.
• De asemenea, controlul nivelului glicemiei, în special la persoanele cu diabet sau prediabet, poate contribui la reducerea inflamației sistemice care accelerează degradarea articulară.

Printr-un stil de viață activ și atent, riscul de apariție sau agravare a artrozei poate fi semnificativ redus.

Întrebări frecvente despre artroză

Ce rol joacă infiltrațiile intraarticulare în ameliorarea simptomelor artrozei?

Infiltrațiile intraarticulare joacă un rol important în ameliorarea simptomelor artrozei, în special în formele moderate și avansate ale bolii, când durerea și inflamația nu mai răspund suficient la tratamentele orale sau topice.

Acestea constau în injectarea directă în articulație a unor substanțe cu rol terapeutic, iar cele mai frecvent utilizate sunt:

• Corticosteroizii, care reduc inflamația și durerea într-un interval scurt de timp. Sunt deosebit de utile în episoadele acute, însă nu se recomandă administrarea frecventă, din cauza riscului de afectare a cartilajului.
• Acidul hialuronic, care acționează ca un lubrifiant și amortizor, imitând proprietățile lichidului sinovial. Poate îmbunătăți mobilitatea articulară și reduce durerea timp de mai multe luni, în special în artroza genunchiului.

Prin administrarea țintită, aceste infiltrații oferă un rezultat local rapid și eficient, cu efecte adverse minime atunci când sunt corect indicate și realizate de un specialist. Ele nu vindecă boala, dar pot întârzia necesitatea intervenției chirurgicale și pot îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Când este necesară intervenția chirurgicală pentru artroză?

Intervenția chirurgicală pentru artroză este de obicei luată în considerare atunci când tratamentele conservatoare (medicamente, fizioterapie, modificări ale stilului de viață) nu mai sunt eficiente și durerea sau limitările funcționale devin severe. Indicațiile pentru intervenția chirurgicală pot include:

1. Durere persistentă care nu răspunde la analgezice sau tratamentele conservatoare.
2. Limitarea mobilității datorată rigidității articulației afectate, când mișcările sunt restricționate.
3. Deformarea articulației afectează activitățile zilnice.
4. Rezultate insuficiente ale tratamentelor conservatoare (fizioterapia, medicamentele, sau injecțiile).
5. Inflamație severă și persistentă care nu poate fi controlată prin alte metode.

Decizia de a opta pentru intervenția chirurgicală depinde de severitatea simptomelor și de impactul acestora asupra calității vieții pacientului. Este important ca decizia să fie luată împreună cu medicul specialist.

Care sunt cele mai frecvente tipuri de artroza?

Cele mai frecvente tipuri de artroză sunt:

1. Artroza genunchiului (gonartroza) este una dintre cele mai frecvente forme de artroză, care afectează articulația genunchiului. Se dezvoltă treptat pe măsură ce cartilajul articular se deteriorează, iar oasele din jurul articulației se pot freca între ele, cauzând durere, rigiditate și scăderea mobilității. Este mai frecventă la persoanele în vârstă sau la cele cu obezitate.
2. Artroza șoldului (coxartroza) afectează articulația șoldului și este o cauză principală a durerii și disfuncției la persoanele mai în vârstă. De asemenea, poate fi rezultatul unui traumatism sau al unei malformații congenitale a șoldului.
3. Artroza mâinii este un tip frecvent de artroză, care apare în special la femei și care poate afecta articulațiile de la baza degetelor sau articulațiile de la încheietura mâinii. Poate duce la durere, umflături și dificultăți în efectuarea unor mișcări fine, cum ar fi scrierea sau utilizarea uneltelor.
4. Artroza coloanei vertebrale (spondiloza) se datorează uzurii discurilor intervertebrale și a articulațiilor din coloana vertebrală. Provoacă dureri de spate, rigiditate și, în unele cazuri, compresiunea nervilor, ceea ce provoacă dureri radiate (de exemplu, dureri care coboară pe picior – sciatică).
5. Artroza degetului mare (rizartroza) este o formă de artroză care afectează articulația de la baza degetului mare al mâinii și poate cauza dureri și dificultăți în apucarea obiectelor.

Aceste forme de artroză sunt cele mai frecvente și se dezvoltă treptat, pe măsură ce cartilajul articular se deteriorează din cauza uzurii, a îmbătrânirii sau a unor factori precum traumatismul sau predispozițiile genetice. Tratamentul depinde de tipul și severitatea artrozei, iar adesea include schimbări în stilul de viață, medicamente pentru durere, fizioterapie sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală.

Artroza este ereditară?

Da, artroza poate avea o componentă ereditară. Deși aceasta este o boală care apare frecvent odată cu înaintarea în vârstă și ca urmare a uzurii naturale a articulațiilor, cercetările arată că factorii genetici pot juca un rol important în dezvoltarea artrozei. Anumiți factori ereditari pot influența riscul de a dezvolta artroză, mai ales în cazul unor articulații specifice, cum ar fi genunchiul, șoldul sau degetele.

Dacă există cazuri de artroză în familie, riscul ca o persoană să dezvolte această afecțiune poate fi mai mare. De exemplu:

1. Istoricul familial

Dacă părinții sau frații/surorile au artroză, este posibil ca riscul să fie mai mare pentru descendenți.

2. Genetica

Anumite mutații genetice pot influența structura cartilajului și a țesuturilor articulare, ceea ce poate face ca articulațiile să devină mai predispuse la uzură sau deteriorare.

3. Predispozițiile la anumite articulații

De exemplu, anumite malformații congenitale ale articulațiilor sau deficiențe ale cartilajului articular pot fi transmise genetic, crescând riscul de artroză.

Totuși, genetica nu este singurul factor de risc pentru artroză. Alți factori, cum ar fi vârsta, greutatea corporală excesivă, traumatismul articular, activitatea fizică intensă sau anumite afecțiuni de sănătate (cum ar fi obezitatea sau afecțiuni reumatologice) pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Astfel, deși nu se poate spune că artroza este complet ereditară, este adevărat că factorii genetici pot influența riscul de a dezvolta această afecțiune.

Poți continua să faci sport dacă ai artroză?

Da, este posibil să continui să faci sport dacă ai artroză, dar trebuie să fii atent la tipul de activități fizice pe care le alegi și să le adaptezi la nevoile și limitele corpului tău. De fapt, exercițiile fizice sunt benefice pentru persoanele cu artroză, deoarece pot ajuta la menținerea mobilității articulațiilor, îmbunătățirea forței musculare și reducerea durerii. Totuși, este important să alegi activitățile care nu suprasolicită articulațiile afectate și care contribuie la reducerea inflamației.

Iată câteva sfaturi pentru a face sport în siguranță cu artroză:

1. Activități cu impact scăzut sunt sporturile care pun mai puțin stres asupra articulațiilor afectate, fiind de obicei cele mai recomandate. Ca și exemple menționăm:
   • Înotul și aerobica acvatică sunt sporturi extrem de benefice deoarece apa susține greutatea corpului și reduce presiunea asupra articulațiilor.
   • Ciclismul este o activitate cu impact scăzut care poate ajuta la îmbunătățirea mobilității și la tonifierea musculaturii.
   • Mersul pe jos, cum ar fi o plimbare ușoară, este o formă de exercițiu bună, mai ales dacă te concentrezi pe menținerea unui ritm moderat.
   • Yoga și pilates sunt activități care ajută la îmbunătățirea flexibilității și la întărirea mușchilor fără a pune presiune asupra articulațiilor.
2. Evită sporturile cu impact mare, cum ar fi activitățile care implică salturi, alergatul pe asfalt sau sporturile de contact (fotbal, baschet), acestea putând agrava simptomele artrozei, mai ales la articulațiile genunchilor, șoldurilor sau gleznelor.
3. Începe treptat și ascultă-ți corpul, mai ales dacă nu ai făcut multă mișcare înainte, începe cu sesiuni scurte și ușoare de exerciții. Crește treptat intensitatea și durata exercițiilor pe măsură ce te simți mai confortabil. Este important să nu forțezi articulațiile și să nu depășești limitele impuse de durere.
4. Încălzirea înainte de exercițiu și stretchingul, în special post exercițiu, sunt etape esențiale în a preveni accidentările și a menține flexibilitatea articulațiilor.
5. Consultă un medic sau un fizioterapeut înainte de a începe un program de exerciții fizice, mai ales dacă artroza este severă. Un fizioterapeut te poate ajuta să îți creezi un program de exerciții personalizat care să fie sigur și eficient pentru tine.

Sportul poate fi benefic în gestionarea artrozei, dar este important să alegi activitățile potrivite și să le practici cu moderație. Adaptarea exercițiilor la condiția ta fizică este cheia pentru a obține beneficii fără a agrava simptomele.

---

Referințe:

1. https://www.healthline.com/health/arthrosis-vs-arthritis
2. https://www.cun.es/en/diseases-treatments/diseases/arthrosis
3. https://www.medi.de/en/diagnosis-treatment/arthrosis