facebook

Acid metilmalonic în urină

310 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Acidul metilmalonic este un intermediar în calea de degradare a unor aminoacizi alifatici cu catenă ramificată: valina, izoleucina, treonina şi metionina1. 

Conversia metilmalonil CoA în succinil CoA necesită enzima metilmalonil CoA mutaza şi are drept coenzima 5-deoxiadenozilcobalamina, un derivat sintetizat în organism din vitamina B121. Blocajul acestei căi este urmat de acumularea în organism de acid metilmalonic şi alţi compuşi potenţiali toxici5. 

Acidul metilmalonic este un marker specific pentru un grup de tulburări ereditare de metabolism cunoscute sub denumirea de acidemie metilmalonica, ce include cel puţin 8 entităţi identificate pe baza fenotipului biochimic. Incidenţa acestor tulburări în populaţie este de aproximativ 1:48000 de naşteri4. Aproximativ jumătate din cazuri se datorează deficienţei enzimei metilmalonil CoA mutaza. Transmiterea este autosomal recesivă. Copiii afectaţi prezintă acidoză metabolică, hipotonie, letargie, hepatomegalie, afectare renală cronică, deficit intelectual, iar în formele severe comă şi şoc în primele săptămâni de viaţă5;6.

Cauzele dobândite de acidemie metilmalonică sunt mai frecvent întâlnite. Deficienţa de vitamina B12 (cobalamina), ca urmare a maldigestiei, malabsorbţiei sau a lipsei din dietă se asociază cu creşterea nivelului de acid metilmalonic în ser şi în urină. Pacienţii vârstnici cu deficienţă de vitamina B12 pot prezenta neuropatie periferică, ataxie, pierdere simţului pozitiei şi vibraţiei, tulburări de memorie, depresie şi demenţă în absenţa anemiei4. Unele studii au sugerat că acidul metilmalonic în ser este un marker mai relevant şi mai precoce al deficienţei de cobalamină decât determinarea acesteia în ser1.

Recomandări pentru determinarea acidului metilmalonic în ser şi urină – evaluarea pacienţilor cu suspiciune clinică de acidemie metilmalonică ereditară; diagnosticul diferenţial al semnelor şi simptomelor asociate cu deficienţă de vitamina B12 (cobalamină)4.

Specimen recoltat o probă de urină spontană3. 

Recipient de recoltare – eprubeta pentru urină3.

Prelucrare necesară după recoltare proba se păstrează la 2-8°C; nu se adaugă conservanţi3.

Volum minim probă  10 mL urină3. 

Cauze de respingere a probei – urina contaminată cu materii fecale3.

Stabilitate probă – 7 zile, la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C3. 

Metodăcromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă (GC/MS)3.

Valori de referinţă <2 mg/g creatinină3. 

Interpretarea rezultatelor

La pacienţii pediatrici nivelurile mult crescute sunt sugestive pentru acidemia metilmalonică. La pacienţii adulţi nivelurile moderat crescute indică deficienţa de vitamina B12 (cobalamina).
Niveluri moderat crescute mai pot fi întâlnite în insuficienţa renală, hipovolemie, exacerbarea florei intestinului subţire4.

 

Bibliografie

1. Christenson H. R., Azzazy H.M., Amino Acids. In Tietz Textbook of Clinical Chemistry, 1999, 462.
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide Methylmalonic Acid, Serum www.labcorp.com, 2010. Ref Type: Internet Communication.
3 Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Mayo Clinic. Methylmalonic Acid, Quntitative, Serum . www.mayomedicallaboratories.com Ref Type: Internet Communication
5. Methylmalonic Acidemia, Genetics Home Reference, A Service of the U.S.National Library of Medicine.http://ghr.nlm.nih.gov Ref Type:Internet Comunication
6. Wallach Jacques. Boli metabolice si ereditare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Ed. Stiintelor medicale Romania, 7 ed., 2001, 71.
Abonează-te la Newsletter