facebook

Anticorpi anti-glutamat decarboxilaza (GAD) in LCR

220 Lei

Informaţii generale

Glutamatdecarboxilaza sau decarboxilaza acidului glutamic (GAD) este o enzimă implicată în sinteza acidului gama-aminobutiric (GABA), principalul neurotransmiţător inhibitor din sistemul nervos central (SNC)1;2.

Enzima este exprimată selectiv în neuronii GABA-ergici precum şi în celulele β-pancreatice.

Anticorpii îndreptaţi împotriva izoformei GAD de 65 kDa (GAD65; GAD-II) sunt detectaţi în ser la aproximativ 80% dintre pacienţii nou diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 1. Niveluri crescute de anti-GAD II, de obicei de peste 100 ori mai mari decât cele înregistrate în diabetul zaharat de tip 1, sunt întâlnite la pacienţii cu sindromul persoanei rigide („stiff-person syndrome” – SPS) în până la 80% din cazuri, la un subgrup de pacienţi cu ataxie cerebeloasă izolată, cu debut tardiv, asociată cu diabet zaharat tip 1 sau autoimunitate poliendocrină, la unii pacienţi cu epilepsie, nistagmus, disfuncţie de trunchi cerebral2.

SPS este o afecţiune rară a sistemului nervos central caracterizată prin rigiditate musculară progresivă peste care se suprapun spasme dureroase. Rigiditatea se manifestă predominant la nivelul porţiunii inferioare a trunchiului şi la membrele inferioare dar poate afecta de asemenea membrele superioare şi muşchii gâtului. Examenul electrofiziologic indică o activitate continuă a unităţii motorii. Sindromul se asociază frecvent cu boli autoimune, în special diabetul zaharat tip 1; prezenţa anti-GAD65 reprezintă un element caracteristic pentru această comorbiditate deşi sunt identificaţi epitopi diferiţi în cele două boli. SPS poate constitui rar şi o manifestare paraneoplazică la persoanele cu cancer de sân; în aceste cazuri nu sunt depistaţi de obicei anticorpi anti-GAD65 ci anti-amfifizină (o proteină sinaptică)2;3.

La pacienţii cu SPS a fost demonstrată o sinteză intratecală marcată de anti-GAD65, indicând o activare clonală a limfocitelor B în SNC4. Anticorpii perturbă sinteza GABA având drept consecinţă stimularea continuă a musculaturii scheletice de către neuronii motori3;4.

Niveluri crescute de anti-GAD II în ser şi LCR au fost raportate de asemenea la unii pacienţi cu ataxie cerebeloasă. În majoritatea cazurilor este vorba de femei cu autoimunitate poliendocrină care dezvoltă un sindrom cerebelos cronic. Profilul CSF este sugestiv pentru o afecţiune autoimună fiind demonstrată o sinteză intratecală de anti-GAD II. Pacienţii pot răspunde la tratament imunomodulator indicând un posibil rol patogenic pentru anti-GAD5.

Frecvenţa nivelurilor crescute de anti-GAD II la pacienţii cu epilepsie este scăzută (0-4%). Pacienţii cu aceşti autoanticorpi au o probabilitate de a dezvolta o formă de epilepsie cu durată lungă, refractară la tratament. Diabetul zaharat tip I poate fi prezent înainte de debutul epilepsiei sau poate apărea după aceasta. Rolul patogenic al anticorpilor anti-GAD este neclar, însă detectarea unei sinteze intratecale crescute de anti-GAD65 sugerează o posibilă origine autoimună a epilepsiei la aceşti pacienţi2.

Anticorpi anti-GAD au fost descrişi şi la câţiva pacienţi cu epilepsie de lob temporal cauzată de encefalită limbică, înmajoritatea cazurilor non-paraneoplazică. Pacienţii, în special tineri, prezintă benzi oligoclonale la examenul LCR şi sinteză intratecală de anti-GAD65. Afecţiunea are o evoluţie progresivă fără perioade de remisiune. Corticoterapia nu determină scăderea nivelului de autoanticorpi6.

Au fost descrise şi unele cazuri de sindroame neurologice paraneoplazice cu anticorpi anti-GAD. Alături de asocierea bine cunoscută între prezenţa anticorpilor anti-amfifizină şi forma paraneoplazică de SPS au fost raportate şi cazuri rare de SPS paraneoplazic care prezintă anticorpi anti-GAD, tumorile subiacente fiind reprezentate de timom şi alte cancere solide. De asemenea, au fost comunicate câteva cazuri de encefalită limbică paraneoplazică cu anti-GAD asociată cu timom, iar la un pacient encefalita limbică cu anti-GAD a precedat diagnosticul de cancer pulmonar cu celule mici (SCLC). În plus, a fost demonstrată o sinteză intratecală de anticorpi anti-GAD şi la pacienţi cu encefalomielită şi ataxie cerebeloasă paraneoplazică în asociere cu tumori neuroendocrine care exprimă GAD. Aceste date sugerează faptul că reacţia imună dezvoltată faţă de neoexpresia GAD de către tumoră poate cauza un sindrom neurologic paraneoplazic într-un mod similar anticorpilor onconeuronali clasici. Din acest motiv, ar trebui luată în considerare posibilitatea unui sindrom neurologic paraneoplazic la pacienţi cu niveluri crescute de anticorpi anti-GAD, mai ales când aceştia nu asociază diabet zaharat tip I sau alte afecţiuni endocrine autoimune2.

În concluzie, există câteva aspecte importante legate de evaluarea pacienţilor cu niveluri serice crescute de anti-GAD II şi sindrom neurologic:

  • nivelurile anti-GAD crescute pot fi asociate cu afecţiuni neurologice diverse, pe lângă SPS;
  • prezenţa anti-GAD poate să reflecte numai prezenţa unui diabet zaharat tip 1 sau a unei alte afecţiuni endocrine autoimune concomitente; de aceea, demonstrarea unei sinteze intratecale crescute de anti-GAD este importantă pentru a confirma faptul că autoimunitatea GAD este implicată în apariţia sindromului neurologic şi că pacientul ar putea beneficia de imunoterapie;
  • la pacienţii fără diabet zaharat tip 1 care dezvoltă sindroame neurologice ce sugerează o origine paraneoplazică, depistarea anticorpilor anti-GAD II în LCR nu exclude efectuarea de investigaţii pentru depistarea unei tumori subiacente2.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-GAD II în LCR – evaluarea pacienţilor cu SPS, ataxie cerebeloasă şi alte afecţiuni SNC dobândite care afectează neurotransmiterea gabaminergică1.

Pentru demonstrarea sintezei intratecale de anticorpi anti-GAD se recomandă determinarea concomitentă de

  • anticorpi anti-GAD II în ser;
  • index imunoglobulinic ce include dozarea de albumină şi imunoglobuline de tip IgA, IgG, IgM în ser şi LCR în vederea evaluării integrităţii barierei hematoencefalice şi a producţiei locale de imunoglobuline2;7.

Pregătire pacient nu este necesară o pregătire specială7.

Specimen recoltat LCR(obţinut prin puncţie lombară)7.

Recipient de recoltare eprubetă sterilă7.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară7.

Volum probă – minim 1 mL LCR7

Stabilitate probă 14 zile la 2-80C7

Metodă – radioimunologică (RIA)7

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor

Anticorpi anti-GAD II în LCR < 70 mU/ mL: Negativ7.
Un rezultat pozitiv trebuie interpretat în contextul clinic al pacientului1;7.

Bibliografie

1.  Mayo Medical Laboratories. Test Catalog:Glutamic Acid Decarboxylase (GAD65) Antibody Assay, Spinal Fluid. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication, 2014.
2.  Saiz A, Blanco Y, Sabater L, González F, Bataller L, Casamitjana R, Ramió-Torrentà L, Graus F. Spectrum of neurological syndromes associated with glutamic acid decarboxylase antibodies: diagnostic clues for this association. Brain. 2008 Oct;131(Pt 10):2553-63.
3.  Rodgers-Neame NT. Stiff Person Syndrome. www.emedicine.medscape.com, Ref Type: Internet Communication, February 2012.
4. Dalakas MC, Li M, Fujii M, Jacobowitz DM. Stiff person syndrome: quantification, specificity, and intrathecal synthesis of GAD65 antibodies. Neurology. 2001 Sep 11;57(5):780-4.
5.    Vianello M, Tavolato B, Armani M, Giometto B. Cerebellar ataxia associated with anti-glutamic acid decarboxylase autoantibodies. Cerebellum. 2003;2(1):77-9.
6.   Malter MP, Helmstaedter C, Urbach H, Vincent A, Bien CG. Antibodies to glutamic acid decarboxylase define a form of limbic encephalitis. Ann Neurol. 2010 Apr;67(4):470-8.
7.     Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2014. Ref Type: Catalog.

 

 

Abonează-te la Newsletter