facebook

Examen picătură groasă şi frotiu de sânge pentru malarie

30 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale 

Malaria este o parazitoză gravă, cauzată de sporozoare din genul Plasmodium, transmisă de către ţânţarul femelă din genul Anopheles. Boala se caracterizează prin evoluţie ciclică cu accese febrile, care se succed la intervale de timp regulate, hepatosplenomegalie, anemie, uneori cu leziuni grave ale sistemului nervos, ale rinichilor şi în cazul infecţiilor tratate incomplet – cu recidive2;3.

Malaria este o boală endemo-epidemică tropicală. In ţara noastră malaria a fost eradicată; apar doar cazuri de import sau posttransfuzionale cu sânge ce conţine gametociţi, care pot trăi 7-10 zile în sângele conservat4. Acest lucru este posibil când donatorul este un purtător cronic inaparent de plasmodii.

Malaria este provocată de patru specii de plasmodii:

         P.vivax – agentul malariei terţă (malaria terţă benignă)

         P.malariae – agentul malariei cuarţă

         P.falciparum – agentul malariei terţă (malaria terţă malignă)

         P.ovale – agentul malariei terţă

Speciile de plasmodii diferă prin particularităţile morfologice, gradul de virulenţa, perioada de incubaţie, sensibilitatea la preparatele chimioterapice, caracteristicile imunologice şi epidemiologice ale gazdei 2;3;7.

Ciclurile de evoluţie ale parazitului sunt3:

 

Ciclul sexuat (în ţânţar)

Ciclul exoeritrocitar (în organismul uman)

Ciclul asexuat (în organismul uman)

P. vivax

8 – 9 zile

8 zile

48 ore

P. malariae

15 – 20 zile

15 – 16 zile

72 ore

P. falciparum

9 – 10 zile

5 – 7 zile

36 – 48 ore

P. ovale

14 zile

9 zile

48 ore

Testul este destinat evidenţierii parazitului în sângele uman, prin efectuarea frotiului sanguin şi a picăturii groase, aceasta din urmă fiind o metodă de concentrare a numărului de paraziţi. Prin acest test se identifică şi specia parazitului, lucru foarte important pentru stabilirea corectă a tratamentului.

Diagnosticul de specie este precizat de laborator pe baza morfologiei hematiei parazitate (mărime, formă, granulaţii), cât şi a morfologiei parazitului (inel, amibă, rozetă, gametocit)1;3;4:7.

Recomandări privind efectuarea testului

pacienţi care manifestă febră pe parcursul a doi ani de la sosirea din zonele endemice, indiferent de diagnosticul primar;

– pacienţi cu stări febrile periodice, cu toate că s-a efectuat tratament adecvat diagnosticului stabilit;

– in caz de febră apărută pe parcursul a trei luni, după o transfuzie de sânge;

– pacienţi febrili, cu antecedente de malarie în ultimii doi ani;

– pacienţi cu febră, hepato şi/sau splenomegalie, anemie de etiologie incertă2;4.

Pregătire pacient – momentul optim pentru  recoltarea sângelui este în timpul sau înaintea accesului febril5

Specimen recoltat – sânge capilar, obţinut prin înţeparea pulpei degetului; se recoltează sânge pentru efectuarea a două frotiuri subţiri şi două picături groase (obţinute din câte trei picături, puse sub forma de triunghi, una lângă alta)5

Prelucrare necesară după recoltare

– pentru picătura groasă: cu un colţ al unei lame de microscop se defibrineaza cele trei picături dispuse una lângă alta în triunghi) până se obţine un strat uniform de aproximativ 1 cm diametru; după uscare la temperatura camerei se va hemoliza cu apă distilată sau apă de la robinet şi apoi se va colora Giemsa

– pentru frotiurile subţiri: după întindere se vor usca prin agitare rapidă a lamei şi apoi se vor colora Giemsa

Pentru picăturile mai vechi este necesară o acidifiere uşoară a apei cu câteva picături de acid acetic glacial 5%1;7.

Stabilitate probă – frotiurile colorate sunt stabile indefinit5

Metodăexaminare microscopică5.

Valori de referinţă şi comunicarea rezultatelor5 

P. vivax – absent

P. malariae – absent

P. falciparum – absent

P.ovale – absent

Limite şi interferenţe

Un singur examen nu exclude posibilitatea infestării parazitare1;3;5;6;7.

Pacienţii cu hemoglobinopatie S, indiferent de statusul homo/heterozigot, sunt protejaţi faţă de malarie, deoarece Plasmodium-ul este distrus intraeritrocitar datorită nivelului scăzut de potasiu (la heterozigot) şi a agregatelor de HbS (la homozigot)5.

Nu se recoltează sânge pe anticoagulante (EDTA, citrat sau heparină) deoarece acestea pot altera morfologia parazitului6.

 

 

Bibliografie

1. Dancescu P. Laborator clinic. Parazitologie 1981, 18-21.
2. Gherman Ion. Compendiu de parazitologie clinică 1993, 33-38.
3. Jawetz, Melnick. Adelberg’s Medical Parasytology – International Edition 1991, 347-350.
4. Luca Mariana. Parazitologie si micologie medicală 1997, 135-140.
5. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
6. Norbert W.Tietz – Clinical guide to Laboratory Tests-Third Edition 1995, 945.
7. Olga Simionescu. Parazitologie medicală, 1980, 29-33.
Abonează-te la Newsletter