facebook

FSH (hormon de stimulare foliculară)

40 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

FSH, împreună cu LH (hormonul luteinizant), aparţine familiei hormonilor gonadotropi. FSH şi LH sunt secretaţi pulsatil de hipofiza anterioară, ca răspuns la eliberarea intermitentă de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali (estrogen, progesteron, testosteron etc.) prin feedback negativ pe hipotalamus4.

La bărbaţi FSH stimulează spermatogeneză (un nivel scăzut de hormoni gonadotropi poate cauza azoospermie). La femei FSH, alături de LH, stimulează creşterea şi maturarea foliculilor şi biosinteza estrogenului la nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim în perioada de mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), însă cu o creştere mai mică decât în cazul LH5;6;8.

În mod simplist, nivelul de FSH şi LH este crescut în cazurile în care hormonii sexuali au o producţie deficitară (hipogonadism, sindrom Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, castrare, menopauză). Nivelul de FSH şi LH este scăzut în insuficienţă hipofizară sau hipotalamică, tumori testiculare sau suprarenaliene care influenţează secreţia de estrogeni sau androgeni.

Creşterea nivelului bazal de LH, cu un raport LH/FSH >2, la o pacientă cu anovulaţie cronică este sugestivă pentru ovarul polichistic5;6;8.

Recomandări pentru determinarea FSH 

La bărbaţi: elucidarea disfuncţiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (în principal pentru diagnosticul diferenţial între insuficienţa testiculară primară şi deficitul de stimulare testiculară), afecţiuni genetice cu aberaţii cromozomiale (ex.: sindrom Klinefelter), definirea disfuncţiilor testiculare, sindromul testiculului feminizant3;5;6.

La femei: elucidarea disfuncţiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (în principal pentru diagnosticul diferenţial între insuficienţa ovariană primară şi deficitul de stimulare ovariană), ovarul polichistic, tulburări menstruale (inclusiv amenoreea), definirea fazelor ciclului menstrual în cursul evaluării infertilităţii, evaluarea sindromului menopauzal3;5;6.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate). Pacientele vor menţiona: • data ultimei menstruaţii; • trimestrul de sarcină7.

Specimen recoltat sânge venos7.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator7.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C7.

Volum probă – minim 0.5 mL ser7.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat7.

Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi7.

Metodă imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)7.

Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex7:

 

Vârsta (ani)

Valori (mUI/mL)

Bărbaţi

Femei

<=4

0.2-2.8

0.2-11.1

5-10

0.4-3.8

0.3-11.1

11-13

0.4-4.6

2.1-11.1

14-17

1.5-12.9

 

1.7-21.5

>= 18

1.5-12.4

La femei valorile sunt variabile în funcţie de perioada ciclului menstrual:

Faza ciclului menstrual

Valori (mUI/mL)

• faza foliculară

3.5-12.5

• faza ovulatorie

4.7-21.5

• faza luteală

1.7-7.7

• postmenopauză

25.8-134.8

Factor de conversie:  mUI/mL = UI/L.

Limita de detecţie – 0.1 mUI/mL7.

Limite şi interferenţe

Secreţia de FSH este pulsatilă (cu variaţii circadiene) ca răspuns la eliberarea intermitentă de GnRH. De aceea interpretarea valorii unei singure determinări este dificilă. S-a sugerat amestecul în părţi egale de seruri obţinute după recoltări la 15-30 minute interval, pentru a reduce efectul secreţiei pulsatile8. Alcoolismul determină creşteri ale FSH; hemocromatoza şi anorexia nervoasă cauzează reducerea nivelului FSH1.

• Medicamente

Creşteri: bromocriptina, cimetidina, clomifen, digitala, eritropoietina, fenitoin, hidrocortizon, ketoconazol, levodopa, naloxon2.

Scăderi: carbamazepin, corticosteroizi, estrogeni (efectele depind de doza şi durata administrării: dozele mari determină scăderi ale FSH, iar dozele mici pot determina creşteri ale FSH), analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) în administrare continuă, megestrol, contraceptive orale, fenotiazine, stanozolol2.

Efecte variabile: danazol, finasterid, pravastatin, tamoxifen2;7;8.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu7.

 

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 402-404.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1238.
3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 333-336.
4. Ion Teodorescu Exarcu. Hormonii adenohipofizari. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, România, Ed. 1989, 225-237.
5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia hormonilor gonadotropi. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, România, Ed. 1989, 314-319.
6. Jacques Wallach. Afecţiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, România, Ed. 7, 2001, 882-883.
7. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Follicle-Stimulating Hormone (FSH), Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
Abonează-te la Newsletter