facebook

Mutaţii BRCA1 şi BRCA2 – cancer ereditar sân/ovar

3280 Lei

I. Informaţii generale

I.1. Sindromul cancerului ereditar de sân şi ovar (HBOC – Hereditary Breast and Ovarian Cancer) reprezintă predispoziţia moştenită pentru cancerul de sân şi/sau ovar cauzată de mutaţii germinale patogene la nivelul genelor BRCA1 sau BRCA2 (BReast Cancer Associated).

Este cea mai frecventă formă de cancer ereditar de sân şi/sau ovar şi se caracterizează printr-un risc crescut de cancer de sân şi de ovar. De asemenea, este cunoscută implicarea genelor BRCA1/2 în predispoziţia pentru alte tipuri de cancere (de prostată, pancreatic, uterin, cervical, gastric, vezical, de duct biliar sau melanoame).

Această predispoziţie se identifică prin testarea genetică pentru mutaţii în genele BRCA1/2, iar pacienţii identificaţi cu mutaţii patogene beneficiază de screening şi metode de prevenţie menite să reduca riscul de a dezvolta HBOC.

I.2. Genele BRCA1 şi BRCA2 şi rolul lor

Genele BRCA1 (cu localizare pe braţul lung al cromozomului 17 – 17q21) şi BRCA2 (localizare citogenetica pe braţul lung al cromozomului 13 – 13q12.3) sunt gene cu rol de supresor al creşterii tumorale, fiind implicate în repararea rupturilor de la nivelul ADN dublu catenar, controlul ciclului celular şi menţinerea stabilităţii genomice.
Ambele gene sintetizează proteine (BRCA1, respectiv BRCA2) care participă la formarea unor complexe multiproteice cu diferite alte proteine adaptoare pentru efectuarea funcţiilor specifice. Un astfel de complex proteic este complexul BASC (BRCA1 Associated genome Surveillance), care conţine un număr de proteine care sunt implicate în repararea eficientă a leziunilor ADN.
Mutaţii la nivelul acestor gene determină alterarea sau incapacitatea efectuării acestor funcţii şi predispoziţie crescută pentru tipurile de cancer mai sus prezentate.
BRCA1 şi 2 sunt gene esenţiale pentru dezvoltarea celulară. In absenţa unor gene BRCA funcţionale, celulele sunt ineficiente în repararea leziunilor ADN prin recombinare omoloagă, ducând la apoptoza sau la transformarea malignă a acestora.

Persoanele cu mutaţii patogene în BRCA1/BRCA2 au un risc mai mare decât cel din populaţia generală de a dezvolta la un moment dat în viaţă un astfel de cancer (risc estimat până la 70 de ani):

Tipul de cancerRiscul in populaţia generalăRiscul mutaţional
BRCA1BRCA2
Cancer de sân12%50%-80%40%-70%
Al doilea cancer primar de sân
3,5% in primii 5 ani
>11%
27% in primii 5 ani
12% in primii 5 ani
40%-50% la 20 de ani
Cancer ovarian1%-2%24%-40%11%-18%
Cancer de sân la bărbat0,1%1%-2%5%-10%
Cancer de prostată15%-18%<30%<39%
Cancer pancreatic0,5%1%-3%2%-7%

I.3. Prevalenţa mutaţiilor BRCA1/2

HBOC apare în toate grupurile etnice şi în toate tipurile de populaţie. Prevalenţa mutaţiilor patogene BRCA1/2 în populaţia generală (frecvenţa purtătorilor) este 1/400 (excluzând evreii Ashkenazi, unde există o frecvenţă mai crescută).

I.4. Utilitatea testării

Importanţa testării rezidă în faptul că managementul unui pacient cu cancer de sân/ovar care prezintă mutaţii patogene în genele BRCA1/BRCA2 se va modifica foarte mult comparativ cu cel practicat în cazul formelor sporadice.

  • Tratamentul va include molecule ce acţionează specific la nivelul căilor de semnalizare celulară implicate în activitatea genelor BRCA
  • Prevenţia va include posibilitatea practicării mastectomiei profilactice sau ovarectomiei profilactice precum şi a chemoprofilaxiei cu tamoxifen
  • Monitorizarea se modifică astfel:
     – autoexaminare lunară a sânilor
     – examinare clinică anuală/semianuală a sânilor
     – mamografie anuală
     – RMN sâni anual
     – tuseu rectal anual
     – test PSA anual
     – examen dermatologic şi oftalmologic anual (risc crescut de melanom în cazul mutaţiilor patogene în BRCA2)
  • Evaluarea riscului relativ in cazul celorlalţi membrii ai familiei aflaţi la risc

Dacă persoana testată prezintă o mutaţie germinală patogenă în BRCA1/BRCA2, ceilalţi membrii ai familiei aflaţi cu risc crescut pot fi testaţi pentru a se verifica statusul de purtător al respectivei mutaţii patogene. De asemenea, managementul purtătorilor va fi modificat în sensul că monitorizarea va fi mai atentă şi va exista posibilitatea unei intervenţii precoce, dacă la un moment dat vor dezvolta HBOC.

  • Consilierea genetică
Mutaţiile patogene BRCA1/BRCA2 se transmit după un model autozomal dominant, deci fiecare descendent al unui purtător de astfel de mutaţie are 50% şanse să moştenească mutaţia.
Dacă mutaţia este deja cunoscută la nivel familial, există posibilitatea diagnosticului prenatal în cazul unei sarcini, dar acesta se practică rar şi sfatul genetic va trebui acordat cu foarte mare grijă în acest caz.

Deşi ne-am aştepta ca fiecare purtător de mutaţie să aibă la rândul său un părinte afectat de o formă de cancer sau măcar purtător, acest lucru nu va fi o regulă în practică datorită următorilor factori:

– penetranţă incompletă
– vârsta variabilă de apariţie a cancerului
– practicarea chirurgiei profilactice pentru reducerea riscului
– decesul precoce

 II. Selecţia pacienţilor şi indicaţii de testare

Diagnosticul de HBOC se face prin testarea genetică pentru mutaţii în genele BRCA1/BRCA2. Selecţia pacienţilor care pot fi testaţi se face pe baza suspiciunii unei probabilităţi crescute de a identifica o mutaţie patogenă în funcţie de istoricul personal şi familial caracteristic şi de unele criterii clinice bine stabilite.

II.1. Selecţia pacienţilor

Investigarea riscului genetic (urmată de testarea pentru mutaţiile BRCA) este un proces în mai mulţi paşi care implică identificarea persoanelor cu risc crescut de a fi purtătoare de mutaţii patogene apoi consilierea genetică a acestora de către medicul genetician şi în final testarea genetică a persoanelor identificate a avea risc crescut.

Există următoarele situaţii în care o persoană poate beneficia de testare:

  • Persoanele fără istoric personal de cancer de sân/ovar, dar care au o rudă afectată care poate fi testată. In acest caz testarea se va face mai întâi rudei afectate.
  • Persoanele fără istoric personal de cancer de sân/ovar şi care nu au o rudă afectată care să poată fi testată, dar care solicită la cerere testarea genetică. In acest caz testarea genetică se va face direct solicitantului.
  • Persoanele care au deja cancer sân/ovar pentru selecţia celor BRCA1/2 pozitivi.

II.2. Indicaţii de testare BRCA1/2

Estimarea probabilităţii crescute de a fi purtător de mutaţie se va face pe baza criteriilor de mai sus şi a istoricului personal sau familial (rude de gradul I, II sau III în aceeaşi linie parentală – maternă sau paternă) pentru oricare din următoarele caracteristici (conform ESMO – European Society of Medical Oncology, 2015 si ASCO – American Society of Clinical Oncology, 2015):

  • Cancer de sân diagnosticat sub 50 de ani
  • Cancere de sân primare multiple în acelaşi sân sau în ambii sâni
  • Cancer de sân şi cancer de ovar
  • Cancer de sân la un bărbat
  • Cancer de sân triplu negativ (pentru receptorul de estrogen, receptorul de progesteron şi HER2/neu)
  • Cancer pancreatic asociat cu cancer de sân /ovar prezent la aceeaşi persoana sau în aceeaşi linie parentala
  • Evrei Ashkenazi în ascendenţă
  • 2 sau mai multe rude cu cancer de sân sau o singură rudă cu cancer de sân, dar cu vârsta <50 ani
  • 3 sau mai multe rude cu cancer de sân diagnosticat la orice vârstă
  • Mutaţie patogena BRCA1/BRCA2 deja identificată in familie 

III. Metoda

Analiza se efectuează din sânge venos prelevat pe EDTA în cantitate de 6-10 ml. Stabilitatea probei stocate este de 7 zile (refrigerată) şi nu mai mult de 3 zile (la temperatura camerei).
Pacienţii transfuzaţi pot fi analizaţi la 2 săptămâni de la o transfuzie cu masă eritrocitară şi la cel puţin 4 săptămâni după o transfuzie cu sânge integral.
Pentru pacienţii care fac chimioterapie poate fi necesară o probă suplimentară, dacă au făcut tratament în ultimele 120 de zile.
ADN-ul extras va fi secvenţiat prin tehnica de secvenţiere masivă paralelă de ultimă generaţie (NGS – Next Generation Sequencing) pentru regiunile codante ale genelor BRCA1 şi BRCA2.
Iniţial se amplifică prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction), toate regiunile codante ale genelor BRCA utilizând un mix de primeri. Ampliconii rezultaţi în urma reacţiei PCR vor fi marcaţi şi biblioteca de ampliconi astfel creată va fi secvenţiată. Secvenţele astfel rezultate vor fi comparate cu secvenţa de referinţă a genelor BRCA (Human Gene Mutation Database) pentru identificarea poziţiei variantelor identificate prin testare.

IV. Rezultate. Interpretare

Analiza va identifica mai multe mutaţii a căror semnificaţie clinică va fi interpretată de către medicul genetician, deoarece nu toate variantele detectate (mutaţii) sunt automat patogene. De asemenea, va furniza informaţii despre exonul în care se găseşte varianta, poziţia la nivel cromozomial, tipul de mutaţie (deleţie/inserţie/duplicaţie/SNV – Single Nucleotide Variant).

Interpretarea acestor rezultate este însă un proces complex care se bazează pe:

– rezultatele analizei de secvenţiere
– datele furnizate de literatura de specialitate
– datele furnizate de bazele de date recunoscute
– datele furnizate de baza proprie de date (“in house”)
– statusul clinic şi istoricul personal şi familial al pacientului
– experienţa medicului genetician

Rezultatul testului se raportează sub forma:

  • pozitiv – semnifică identificarea de mutaţii patogene sau cu potenţial patogen. Identificarea unor astfel de variante este sinonimă cu riscul crescut de a dezvolta HBOC.
  • varianta cu semnificaţie clinică incertă (VUS – variants with uncertain/unknown significance). Sunt variante referitoare la care nu există în momentul de faţă informaţii care să le coreleze cu HBOC.
  • negativ – semnifică prezenţa doar a variantelor cu semnificaţie clinică benignă, fără mutaţii patogene. Este de menţionat faptul că rezultatul negativ nu exclude riscul de a dezvolta HBOC la persoanele cu indicaţii/istoric.

V. Management

Rezultatul interpretat necesită consiliere genetică posttestare. Explicarea rezultatului şi a consecinţelor sale este apanajul medicului genetician, iar managementul cazului posttestare va fi stabilit multidisciplinar într-o echipă care cuprinde medicul oncolog, chirurgul oncolog, medicul de familie, psiholog şi medicul genetician.

V.1. Consilierea genetică pre şi posttestare

Medicul genetician informează pacientul prin consilierea genetică pretestare asupra utilităţii şi aplicabilităţii testului, avantajelor, dezavantejelor şi riscurilor implicate, modalităţii de testare şi implicaţiilor medicale ale unui rezultat pozitiv sau negativ.

Consilierea genetică posttestare presupune prezentarea şi explicarea rezultatelor şi a consecinţelor acestora asupra posibilului risc de cancer pentru pacient şi rudele acestuia, discutarea riscului de transmitere a mutaţie la descendenţi precum şi expunerea planului de monitorizare, prevenţie şi/sau terapie pe termen lung. 

Inaintea recoltării probei pacienta va completa obligatoriu  formularul: F51-PG-02

Specimen recoltat – sânge venos.

Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant.

Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau hemolizate.

Stabilitate probă – 7 zile la 2-8ºC.

Termeni şi condiţii. | Politica de confidentialitate. | Politică privind fișierele cookies.