facebook

Porfirine urinare (uro- şi coproporfirine)

100 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Porfirinele sunt compuşi ciclici generaţi din acidul delta-aminolevulinic, cu rol în formarea hemoglobinei şi a altor hemoproteine implicate în transportul oxigenului la ţesuturi3.

Porfiriile reprezintă un grup de boli al căror mecanism patogenic este reprezentat de un deficit enzimatic la nivelul uneia din etapele de formare a hemului (vezi fig.). Acumularea porfirinelor şi a precursorilor acestora ce precedă blocajul enzimatic este responsabilă de manifestările clinice şi de laborator ale fiecărui sindrom. Porfobilinogenul (PBG) şi acidul aminolevulinic (ALA) produc dureri abdominale şi simptome neuropsihiatrice. Creşterea porfirinelor (cu sau fără creşterea PBG şi AAL) determină fotosensibilitate. Astfel, deficitele situate în apropierea sfârşitului căii metabolice produc fotosensibilitate mai accentuată şi mai puţine manifestări psihiatrice5;7.

Anomaliile enzimatice pot fi genetice (ereditare) sau dobândite (ex: induse de alcool, intoxicaţia cu plumb); porfirinele se pot acumula în plasmă, eritrocite, urină şi fecale2.

Fig.  Calea biosintezei hemului şi afecţiunile asociate deficitelor enzimatice

Recomandări pentru determinarea porfirinelor urinare

– screening-ul porfiriei cutanate tardive (PCT) la pacienţi cu fotosensibilitate1.

PCT este cea mai frecventă tulburare a metabolismului porfirinelor. Forma ereditară (autosomal dominantă) este exprimată la ~ 20% din pacienţii cu această genă şi se datorează deficitului de uroporfirinogen decarboxilaza din ficat (in forma toxică sporadică) şi din toate ţesuturile (in forma familială). Acest tip de porfirie este întâlnit în special la bărbaţii de vârstă medie consumatori de etanol, la femei tinere sub tratament cu anticoncepţionale orale şi la pacienţi dializaţi. Forma dobândită (inhibitorul uroporfirinogen decarboxilazei poate fi generat în ficat) se poate datora prezenţei unui hepatom, cirozei sau unor substanţe chimice (ex. hexaclorbenzen)5.

– screening-ul porfiriilor acute (porfiria acută intermitentă, porfiria variegată, coproporfiria ereditară, deficitul de dehidraza acidului aminolevulinic) la pacienţi cu durere abdominală acută şi simptome neuro-psihiatrice sugestive (slăbiciune musculară, retenţie de urină, convulsii, confuzie, halucinaţii) împreună cu determinarea PBG şi a AAL în urină;

– intoxicaţii acute şi cronice cu plumb8.

Pregătirea pacientului – se va evita consumul de alcool şi  ingestia excesivă de lichide pe perioada recoltării probei.

Pentru obţinerea unor rezultate relevante este de preferat să se întrerupă orice medicament care poate interfera cu testarea porfirinelor cu 2-4 săptămani înaintea recoltării4;6.

Specimen recoltat­ urina de 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior până se lucrează efectiv. De asemenea se va evita expunerea la lumină a probei prin acoperirea completă, atât a recipientului de recoltare cât şi a celui de transport/stocare cu ajutorul unei folii de aluminiu6.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore6.

Cantitate recoltată – 10 mL6.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; specimen care a fost expus la lumină.  

Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C acoperită complet cu folie de aluminiu, după ce în prealabil se adaugă carbonat de sodiu până se obţine o soluţie 1% (1 g carbonat de sodiu la 100 mL urină)6.

Stabilitate probă 7 zile la 2-8°C6.

Metodă cromatografica-spectrofotometrică (determinarea porfirinelor totale + separarea uroporfirinelor şi coproporfirinelor)6.

Valori de referinţă

Porfirine totale: < 220 μg/24h
Coproporfirine: 35-150 μg/24h
Uroporfirine: 15-50 μg/24h6

Interpretarea rezultatelor

In porfiriile hepatice acute sau cronice se întâlnesc valori ale porfirinelor urinare totale > 2000 μg/24h; valorile sunt în funcţie de faza clinică a bolii: latentă sau clinic manifestă8.

In PCT se înregistrează o creştere marcată a uroporfirinei cu numai o uşoară creştere a coproporfirinei şi raport uroporfirine/coproporfirine >7.5. In faza de remisiune biochimică valorile uroporfirinei se apropie de cele normale5.

In porfiria acută intermitentă rareori se obţine o normalizare a excreţiei urinare a porfirinelor după un atac acut. In coproporfiria ereditară şi porfiria variegată excreţia crescută de porfirine poate persista mai multe săptămâni în cursul fazei de remisiune, revenind la valori normale după câteva luni.

In porfiria eritropoietică congenitală se întâlnesc valori foarte crescute ale porfirinelor totale > 5000 μg/24h. In porfiria hepatoeritropoietică valorile porfirinelor totale pot fi normale sau uşor crescute (~ 500 μg/24h).

Există anumite condiţii clinice asociate cu creşteri uşoare sau moderate ale porfirinelor urinare (500-1000 μg/24h), în special ale coproporfirinelor, denumite coproporfirinurii secundare. Acestea constituie tulburări asimptomatice ale metabolismului hemului asociate cu una din următoarele afecţiuni:

• intoxicaţii: alcool, anumiţi compuşi organici halogenaţi, metale grele (in special plumb) – coproporfinuria constituie un indicator important de expunere la aceste toxice;
• afecţiuni hepatice: hepatita, ciroza, degenerescenta grasa a ficatului, hepatopatii induse de etanol sau medicamente, hemocromatoza (trecerea de la o coproporfirinurie secundară asociată unei hepatopatii cronice – în special cea indusă de etanol – la o porfirie hepatică cronică nu este neobişnuită, de aceea porfirinuria trebuie testată la intervale de timp regulate);
• afecţiuni hematologice: anemii hemolitice, sideroacrestice, sideroblastice, aplastice, eritropoieza ineficienta (hemoliza intramedulară), leucemii;
• boli infecţioase;
• diabet zaharat;
• tulburări ale metabolismului fierului: hemosideroza, hemocromatoza;
• hiperbilirubinemii ereditare: sindromul Dubin-Johnson, sindromul Rotor;
• tumori maligne: hepatice, limfogranulomatoza;
• infarct miocardic;
• reacţii adverse la medicamente: analgezice, sedative, hipnotice, antibiotice, derivati de sulfonil-uree, estrogeni, contraceptive orale şi agenţi anestezici.

Intoxicaţia cronică cu plumb se caracterizează printr-o coproporfirinurie moderată (350-1500 μg/24h) în timp ce intoxicaţia acută este însoţită uneori de o excreţie urinară excesivă a porfirinelor totale de până la 10 000 μg/24h, coproporfirinele fiind într-o proporţie de peste 80%8.

Limite şi interferenţe

Testul este mai puţin util pentru evaluarea simptomelor neurologice şi/sau psihiatrice asociate cu porfiriile acute (ex. porfiria acută intermitentă) decât determinarea porfobilinogenului în urină1.

• Medicamente

Creşteri: acid nalidixic, antipiretice, barbiturice, cloralhidrat, clordiazepoxid, cipropfloxacin, derivaţi de hidantoina, derivaţi de progestina, diazepam, griseofulvin, hidroxiclorochina, meprobamat, metildopa, norfloxacin, ofloxacin, oxitetraciclina, preparate din ergot, sulfametoxazol, tetraciclina, vitamina K.

Scăderi: contraceptive orale3.

 

Bibliografie

1. ARUP Laboratories. Test Directory: Porphyrins, Urine. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
2. Frances Fischbach. Urine Testing. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 266-268.
3. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Test. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1249.
4. Frances Fischbach. Urine Studies. Urine Porphyrins and Porfobilinogen. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 246-249.
5. Jacques Wallach. Boli metabolice şi ereditare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, România, 7 ed., 2001, 727-734.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Porphyrins, Quantitative, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
8. Lothar Thomas. Porphyria. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 452-455.

 

Abonează-te la Newsletter