facebook

Testosteron

41 Lei

Informaţii generale

Testosteronul este principalul hormon androgen la bărbaţi; sinteza sa se efectuează aproape în exclusivitate la nivelul celulelor Leydig testiculare. Secreţia de testosteron este controlată de către hormonul luteinizant LH produs de hipofiză şi este supusă unui feedback negativ mediat de hipotalamus şi hipofiză. Cea mai mare parte a testosteronului circulant este legat de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG = sex hormone binding globulin)3.

Testosteronul este implicat atât în dezvoltarea caracterelor sexuale masculine cât şi în menţinerea funcţiei prostatei şi a veziculelor seminale2;7.

La femei se produc cantităţi mult mai mici de testosteron şi dihidrotestosteron. Ovarele şi glandele suprarenale au o contribuţie mică în ceea ce priveşte sinteza de androgeni, cea mai mare parte din cantitatea de testosteron produsă la femei rezultând în urma conversiei periferice a altor steroizi. In concentraţii fiziologice androgenii nu au efecte specifice la femei, însă în cazul în care se produc creşteri ale acestui hormon (hiperandrogenemie), apar manifestări de hirsutism (pilozitate în exces cu distribuţie masculină) sau chiar de virilizare (la hirsutism se adaugă creşterea masei musculare, alopecie androgenică, acnee, îngroşarea vocii, mărirea clitorisului)1;7.

Recomandări pentru determinarea testosteronului 

La bărbaţi:

a) suspiciune clinică de deficit androgenic (hipogonadism primar, hipopituitarism, sindrom Klinefelter, sindrom Down, pubertate intârziată, impotenţă sexuală, infertilitate, tratament cu estrogeni, ciroză hepatică);

b) suspiciune clinică de exces androgenic: tumori corticosuprarenaliene, pubertate precoce3;6.

La femei: hirsutism, anovulaţie, amenoree sau virilizare (cauze posibile: sindromul ovarelor polichistice, tumori ovariene virilizante, tumori corticosuprarenaliene sau sindroame adrenogenitale)1;3;6;7.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate)6.

Specimen recoltat sânge venos6.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator6.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C6.

Volum probă – minim 0.5 mL ser6.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat6.

Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi6.

Metodă imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)6.

Valori de referinţă sunt dependente de vârstă şi sex6:

Sex

Vârstă

Valori de referinţă (nmol/L)

M

0-1 luna

0.3-14

M

2-12 luni

0.42-0.72

M

1-6 ani

0.1-1.12

M

7-12 ani

0.1-2.37

M

13-17 ani

0.98-38.5

M

Adult

9.9-27.8

F

0-1 luna

0-10

F

2-12 luni

0.42-0.62

F

1-5 ani

0-0.349

F

6-10 ani

0.07-0.87

F

11-13 ani

0.1-2.5

F

14-17 ani

0.24-2.71

F

Adult

0.22-2.9

Factori de conversie: nmol/L x 0.288 = ng/mL; ng/mL x 3.47 = nmol/L; ng/mL x 100 = ng/dL.

Limita de detecţie – 0.087 nmol/L6.

Valori critice >5 nmol/L la femei – suspiciune proces tumoral3.

Limite şi interferenţe

Concentraţiile de testosteron prezintă fluctuaţii episodice, circadiene şi ciclice. Din acest motiv analiza unei singure probe va fi relevantă clinic doar în 68% din cazuri. Se recomandă astfel să se recolteze 3 probe în interval de 1 oră şi să se determine testosteronul din proba rezultată în urma amestecului celor 3 seruri. 

Testosteronul total poate fi normal la unii bărbaţi cu simptome de deficit androgenic (datorită nivelurilor crescute de SHBG) sau la unele femei cu hirsutism. In aceste cazuri se recomandă determinarea testosteronului liber5.

Aproape toate afecţiunile severe, în special cele hepatice, renale şi circulatorii pot determina scăderi ale concentraţiei de testosteron.

• Medicamente

Creşteri: acid valproic, barbiturice, bromocriptina, clomifen, estrogeni, fenitoin, flutamida, gonadotropina (la bărbaţi), naloxon, rifampicina4;5;8.

Scaderi: androgeni, carbamazepin, ciclofosfamida, ciproterona, dexametazona, diazoxid, dietilstilbestrol (1 mg sau mai mult), digoxin (la bărbaţi), etanol (bărbaţi alcoolici), fenotiazine, gemfibrozil, glucocorticoizi, glucoză, analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) în administrare continuă, halotan, ketoconazol, magneziu, metoprolol, metirapon, spironolactona, tetraciclina, verapamil4;5;8.

Efecte variabile: contraceptive orale, cimetidina, danazol, finasterid, pravastatin, tamoxifen4.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu6.

 

Bibliografie

1. Bernd Hinney, Wolfgang Wuttke. Ovarian function. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1089-1090.
2. Eberhard Nieschlag.Testicular function. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1100-1105.
3. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 407-409.
4. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1253.
5. Jacques Wallach. Afecţiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 879-880.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Testosterone, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
8. Norbert Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 577-580.
Abonează-te la Newsletter