Toxoplasma gondii-Aviditate IgG

140 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale şi recomandări
Depistarea anticorpilor specifici reprezintă metoda primară de diagnostic al infecţiei cu Toxoplasma gondii, cele mai larg utilizate fiind testele imunoenzimatice.
Persoanele sunt testate iniţial pentru prezenţa anticorpilor IgG în scopul determinării statusului imun. Obţinerea unui rezultat pozitiv indică infecţia specifică, dar nu se poate preciza momentul dobândirii acesteia4 (cantitatea de anticorpi IgG s-a dovedit a fi un indicator neconcludent pentru infecţia recentă3), de aceea se recomandă determinarea anticorpilor IgM. Un rezultat negativ pentru anticorpii IgM exclude practic infecţia recentă, dar un rezultat pozitiv este dificil de interpretat deoarece anticorpii specifici IgM pot fi depistaţi prin metode imunoenzimatice până la 18 luni de la dobândirea infecţiei acute.
Dificultatea cea mai mare de interpretare a unui rezultat pozitiv pentru anti-Toxoplasma IgM este întâlnită la pacientele gravide, la care stabilirea momentului infecţiei este crucială pentru managementul corect al sarcinii4.
Apariţia testelor de aviditate pentru anticorpii anti-Toxoplasma IgG (1989, Hedman, Finlanda) bazate pe intensitatea legării anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma, a revoluţionat diagnosticul serologic al infecţiei. Numeroase studii au arătat utilitatea testelor de aviditate în diverse situaţii clinice în care stabilirea momentului infecţiei şi diferenţierea infecţiei primare de cea secundară sunt vitale.
Testul de aviditate IgG reprezintă o metodă care permite diferenţierea unei infecţii recente de o infecţie mai veche, folosindu-se o singură probă de ser (în majoritatea cazurilor). Acest test trebuie folosit ca metodă complementară în diagnosticul toxoplasmozei dobândite şi în identificarea sarcinilor cu risc de transmitere transplacentară a infecţiei1;3.
Datele actuale indică faptul că testul de aviditate are utilitate mai mare în excluderea (în cazul unei avidităţi IgG crescute) decât în confirmarea unei infecţii dobândite recent (în cazul unei avidităţi IgG scăzute)3.
Efectuarea testului la pacientele gravide în cursul primelor 16 săptămâni de sarcină oferă şansa de a reduce monitorizările în dinamică şi de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteză cu determinări PCR din lichidul amniotic). Reduce, de asemenea, riscul unui tratament nenecesar cu spiramicină sau alte medicamente, precum şi anxietatea pacientelor asociată cu testări suplimentare. Astfel, demonstrarea prezenţei anticorpilor IgG de aviditate crescută în primul trimestru de sarcină exclude net infecţia maternă primară; în aceste situaţii fătul are o şansă foarte mică de a dezvolta infecţie congenitală, intervenţia terapeutică nefiind necesară1.
Pregătire pacientşispecimen recoltat - pentru interpretarea corectă a rezultatelor se recomandă ca testul de aviditate să fie efectuat din acelaşi ser în care s-au determinat anticorpii IgG şi eventual IgM; din acest motiv, în laborator se vor păstra timp de o lună serurile din care s-au efectuat determinări serologice pentru Toxoplasma2.
Metodaimunochimică prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay)2.
Interpretarea rezultatelor – în Laboratorul Synevo Bucureşti se calculează indexul de aviditate, adică raportul dintre cantitatea de anticorpi cu aviditate crescută şi cantitatea anticorpilor specifici totali:
- index de aviditate ≥ 0.300 (aviditate crescută) – indică net o infecţie dobândită în urmă cu cel puţin 4 luni;
- 0.200 ≤ index de aviditate < 0.300 (aviditate intermediară) – nu permite diferenţierea unei infecţii recente de o infecţie veche şi de aceea se recomandă alte metode de diagnostic (determinări serologice în dinamică);
- index de aviditate < 0.200 (aviditate scăzută) – sugerează o infecţie recentă; cu toate acestea, înainte de stabilirea atitudinii terapeutice se recomandă efectuarea altor metode de confirmare intr-un centru de referinţă (in cazul pacientelor gravide, amniocenteză cu efectuare de culturi sau determinări PCR pentru confirmarea infecţiei congenitale)1;2;3;4.
Limite şi interferenţe
Nu se recomandă folosirea testului în scop de screening, înaintea demonstrării pozitivităţii anticorpilor IgG.
Testul nu poate fi folosit în stadiile timpurii ale infecţiei, deoarece nivelul anticorpilor IgG specifici trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite măsurarea indexului de aviditate4.
Testul nu a fost validat pentru:
- nou-născuţi;
- pacienţi care suferă de toxoplasmoză cronică (cu limfadenopatii persistente);
- pacienţi imunodeprimaţi;
- cazurile de reactivare sau reinfecţie cu Toxoplasma gondii.
Rezultatele nu sunt concludente la pacienţii care au primit transfuzii sau alte produse de sânge în ultimele luni.
Interpretarea testului poate fi eronată în situaţiile în care pacienţii au primit deja tratament antiparazitar, deoarece acesta poate afecta cinetica maturării IgG în cursul infecţiei2.


Bibliografie

1. Katalin N. Horvath et. al. Value of the IgG avidity in the diagnosis of recent toxoplasmosis: A comparative study of four commercially available anti-Toxoplasma gondii IgG avidity assays. In Acta Parasitologica, 2005; 50(3): 255-260.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref Type: Catalog.
3. Maija Lappalainen, Klaus Hedman. Serodiagnosis of toxoplasmosis. The impact of measurement of IgG avidity. In Ann Ist Super Sanità 2004; 40(1): 81-88.
4. NCCLS. Clinical Use and Interpretation of Serologic Tests for Toxoplasma gondii; Approved Guideline. NCCLS document M36-A, 2004.