facebook

Transferina

26 Lei

Informaţii generale 

Transferina reprezintă proteina de legare plasmatică a fierului; este o glicoproteină de 79.57 kD, gena sa fiind localizată pe cromozomul 3q21; este generată, în principal, de celulele parenchimatoase hepatice, dar cantităţi mai mici sunt sintetizate şi în sistemul nervos central, ovar, testicul, celule T helper; rata de sinteză este invers proporţională cu depozitele de fier. Transferina are două situsuri de legare a fierului, fiecare dintre acestea legând un ion feric (Fe3+), iar în sânge există atât transferină monoferică, cât şi diferică. 1g de transferină poate lega 25.1 µmol sau 1.4 mg de fier. În mod normal, numai o treime din situsurile de legare ale transferinei sunt ocupate. Spre deosebire de sideremie, care prezintă variaţii diurne mari, nivelul transferinei serice este mult mai constant. Transferina furnizează fier către precursorii eritroizi şi alte celule prin legarea de receptori specifici de pe suprafaţa celulară. Cantitatea de fier furnizată este reglată printr-un mecanism de feedback negativ în funcţie de nevoile celulare pentru sinteza de hemoglobină1;7.

Recomandări pentru determinarea transferinei (în combinaţie cu sideremia şi feritina):

• Diagnosticul diferenţial al anemiilor, în special microcitare şi/sau hipocrome
• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice
• Diagnosticul supraîncărcării cu fier şi hemocromatozei.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate)6.

Specimen recoltat sânge venos6.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator6.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare6.

Volum probă – minim 0.5 mL ser6.

Cauze de respingere a probei specimen hemolizat6.

Stabilitate probă serul separat este stabil 8 zile la 15-25°C; 8 zile la 2-8°C; 6 luni la -206.

Metodă imunoturbidimetrică6.

Saturaţia transferinei poate fi calculată conform formulei7:

                          Sideremia (µmol/L)                                               Sideremia (µg/dL)

TfS (%) = —————————–—– x 398   sau   TfS (%) = ——————————- x 70.9  

                        Transferina (mg/dL)                                              Transferina (mg/dL)

 

Valori de referinţă6

Transferina 

2.0-3.6 g/L sau 200-360 mg/dL sau 25.2-45.4 µmol/L

Saturaţia transferinei 

16-45%       

Factori de conversie: mg/dL x 0.126 = µmol/L; µmol/L x 7.96 = mg/dL.

Limita de detecţie –  0.1 g/L (10mg/dL; 1.26µmol/L)6.

 

Interpretarea rezultatelor – transferina

Creşteri

• anemie feripriva • sarcină • anticoncepţionale orale (TfS este normala)3 

Scăderi

• anemia din bolile cronice (uneori, transferina poate fi normală) • anemiile sideroblastice (uneori, transferina poate fi normală) • anemii hemolitice (uneori, transferina poate fi normală) • deficit proteic: malnutriţie sau pierderi crescute (arsuri, sindrom nefrotic, boli hepatice) • boli hepatice acute • atransferinemia congenitală • sindroame de supraincărcare cu fier, hemocromatoză (uşor scăzută)3

 

Interpretarea rezultatelor – saturaţia transferinei

Creşteri

• anemii sideroblastice • anemii hemolitice • talasemie • sindroame de supraincărcare cu fier hemocromatoză (foarte crescută, inainte ca feritina să fie foarte crescută)2;3 • ingestie de fier (=/>100%)5

Scăderi

• anemii feriprive ( <10% in deficitul instalat) • anemia din infecţii şi boli cronice (uneori, poate fi normală) 

 

Limite şi interferenţe

Condiţii fiziologice: în sarcină sinteza transferinei este mai mare decât scăderea depozitelor de fier ale organismului7.

Condiţii patologice: sinteza transferinei este supresată în cursul reacţiilor de fază acută7.

În necroza hepatică transferina este eliberată din hepatocite în plasmă7.
 
• Interferenţe analitice
 
În cazuri foarte rare prezenţa gamapatiei, în special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate6.

 

Bibliografie

1. Andrews N. Iron Deficiency and Related Disorders. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 980-1004.
2. Edwards C. Hemochromatosis. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 1036-1049.
3. Finley P, Grady H, Olsowka E et al. Chemistry. In Laboratory Test Handbook. David S. Jacobs, Wayne R. DeMott, Paul R. Finley et al., LEXI-COMP. Inc., USA, 3 Ed., 1994, 262-264.
4. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 121-123.
5. Jacques Wallach. Afecţiuni hematologice. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, România, 7 ed., 2001; 475.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
7. Lothar Thomas. Transferrin Saturation. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 275-277.
Abonează-te la Newsletter