Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo Programari analize
Cosul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Totul despre talasemie și importanța unui diagnostic acurat

talasemie, hemoglobina mica, electroforeza hemoglobinei, siclemie, anemie hemolitica, talasemie minora

Când vorbim despre talasemie, definim, de fapt, un grup de boli hematologice ereditare (moștenite) care afectează capacitatea organismului de a produce o hemoglobină normală. Hemoglobina este proteina din structura eritrocitelor (globule roșii din sânge) care asigură transportul oxigenului în toate celulele din organism1.

Cuprins:

Diagnosticul de talasemie presupune sintetiza unei forme modificate de hemoglobină (patologică), măduva osoasă producând astfel mai puține globule roșii “sănătoase”. Existența unui număr redus de eritrocite are drept consecință apariția anemiei. Deoarece eritrocitele din sânge au rolul vital de a furniza oxigen tuturor țesuturilor, scăderea numărului acestora va priva celulele organismului de oxigenul și substanțele nutritive, necesare pentru dezvoltarea acestora.

Talasemie: etiologie

Talasemia este o boală genetică autozomal recesivă, ceea ce indică faptul că părinții ar trebui să fie purtători ai unor defecte genetice specifice, pentru ca aceasta să poată fi transmisă la următoarea generație. Boala este cauzată de mutații sau deleții ale genelor ce sintetizează Hb, având ca rezultat, producția insuficientă sau absența lanțurilor alfa sau beta, din structura acestei proteine.

Au fost identificate peste 200 de mutații responsabile de producerea talasemiei. Talasemia alfa este cauzată de deleții apărute în genele alfa-globinei, iar talasemiile beta sunt consecința unei mutații punctiforme apărute în cromozomul 11.

Tipuri de Talasemie

Clasificarea talasemiei se referă, fie la zona/ lanțul afectat(ă) structural, din hemoglobină (de obicei “alfa” sau”beta”) fie la gravitatea formelor de manifestare clinică ale talasemiei. Atunci când talasemia este numită “alfa” sau “beta”, aceasta se referă la tipul lanțului modificat, de hemoglobină. Dacă zona alfa sau beta nu este sintetizată corespunzător, nu se vor produce cantitățile necesare (fiziologice/ normale)  de hemoglobină.

Tipul de talasemie este condiționat de nivelul dominanței unor modificări genetice, moștenite de la părinți. De exemplu, dacă o persoană moșteneste o variantă de talasemie beta de la tată și alta de la mamă, va dezvolta forma de talasemie beta majoră.

Dacă o persoană moștenește o modificare specifică pentru talasemie alfa de la mamă și genotipul (trasăturile) alfa normal, de la tată, aceasta va suferi de talasemie minoră alfa. La anumite persoane este posibil ca aceste modificări să nu genereze boala (apariția de simptome), dar să existe un risc de a o dezvolta.

Alfa talasemia este produsă de modificări ce apar la nivelul genei care codifică sinteza alfa-globinei, având ca rezultat o producție redusă sau absentă de lanțuri alfa-globinice din structura Hb. Gena care va sintetiza alfa-globina se prezintă sub forma a patru „versiuni” (alele), severitatea bolii putând varia în funcție de numărul modificărilor apărute în aceste alele, de la o formă ușoară, la una severă. Delețiile (dispariția/ ștergerea unor zone) din structura tuturor celor patru gene alele va produce cea mai severă formă de boală, iar cele de la nivelul unei singure gene, va genera doar o formă ușoară de boală (frecvent fără manifestări clinice).

Beta talasemia este consecința apariției unor mutații punctiforme (minore) la nivelul genelor ce codifică  sinteza beta-globinei din structura Hb2. Este împărțită în trei categorii în funcție de zigozitatea (gradul de asemănare) a acestor mutații, în genele beta.

O mutație heterozigotă (beta-plus talasemie) are ca rezultat o producție redusă de lanțurile beta-talasemie minoră. Aceasta este o forma de boală ușoară și este de obicei asimptomatică. Beta-talasemia majoră este produsă de o mutație homozigotă (beta-zero talasemie) apărută la nivelul genelor ce sintetizează beta-globina și are ca rezultat absența totală a lanțurilor beta.

Se manifestă clinic prin icter, retard de creștere, hepatosplenomegalie, anomalii endocrine și anemie severă, care necesită transfuzii de sânge pe toată durata vieții.

Afecțiunile cu simptomatologie ce poate fi încadrată între aceste două forme de boală, fac parte din grupul beta-talasemiilor intermedia, având simptome clinice ușoare până la moderate.

Concluzionând, din punct de vedere al modificărilor genetice ce pot să apară, în talasemie se întâlnesc următoarele situații clinice:

  • O singură genă mutantă moștenită: semne și simptome ușoare iar afecțiunea se numește talasemie minoră.
  • Două gene mutante moștenite, în care semnele și simptomele vor fi moderate până la severe. Această afecțiune se numește talasemie majoră sau anemie Cooley. În acest caz, nou-născuții ce vor documenta prezența a două gene mutante pentru hemoglobina beta sunt de obicei sănătoși la naștere, dar boala începe să se manifeste după 6 luni de viață, atunci când hemoglobina fetală (Hb-gamma) dispare și este înlocuită de Hb adultă.

În prezent, sunt folosite frecvent două terminologii noi, care clasifică talasemiile în forme ce necesită transfuzii de sânge și cele care nu au indicații pentru acest tip de terapie.

Diagnosticul cazurilor de Talasemie

Talasemia moderată sau severă este adesea diagnosticată în copilărie, deoarece simptomele apar de obicei în primii doi ani de viață ai copilului3.

În cazul unei suspiciuni de talasemie sunt indicate o serie analize de sânge:

  • Hemogramă completă (HLG), care include dozarea de hemoglobină și evaluarea numărului (și dimensiunii) eritrocitelor (globulelor roșii) din sânge. Persoanele cu talasemie au mai puține globule roșii sănătoase și hemoglobină mică. De asemenea, pot fi evidențiate globule roșii de dimensiuni mai mici (microcite) decât în mod normal;
  • Numărătoarea de reticulocite (globule roșii tinere) – scăderea numărului acestora poate semnaliza existența unei măduve osoase care nu produce suficiente globule roșii4;
  • Analiza cantitativă a fierului va indica dacă deficitul acestui element este cauza anemiei;
  • Electroforeza hemoglobinei este utilizată pentru a evidenția specific diverse variante de Hb;
  • Teste genetice – sunt folosite pentru diagnosticul prenatal, depistarea purtătorilor din familiile cu risc crescut și pentru stabilirea prognosticului, în  talasemiile alfa și beta.

Referințe:

  1. Thalassemia: Types, Traits, Symptoms & Treatment (clevelandclinic.org)
  2. What is Thalassemia? | CDC
  3. Thalassemia – StatPearls – NCBI Bookshelf (nih.gov)
  4. Thalassemia: Types, Traits, Symptoms & Treatment (clevelandclinic.org)
Articole similare
Cele mai citite articole
icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda