facebook

Virusul rubeolei ARN (in sange, lichid amniotic, urina, LCR)

1010 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Rubeola, una din bolile exantematoase ale copilariei, este produsa de un togavirus cu ARN monocatenar. In mod obisnuit copiii prezinta febra si o eruptie maculo-papulara tranzitorie, in timp ce la adulti manifestarile cutanate, adesea discrete, sunt precedate de o faza prodromala de 1-5 zile asociata cu limfadenopatie (cel mai frecvent in regiunea cervicala) si semne constitutionale. Totusi multe cazuri raman subclinice2.

Infectia cu virusul rubeolei are o evolutie autolimitanta si, spre deosebire de rujeola, complicatiile sunt rare. Aproximativ o treime din femeile cu rubeola pot prezenta artrita sau artralgii; aceste complicatii sunt neobisnuite la copii si barbati. Cel mai adesea sunt afectate articulatiile pumnului si genunchiului; manifestarile se remit lent (pot dura pana la o luna) si rareori se poate dezvolta o artrita cronica. Complicatiile hemoragice au o incidenta redusa (~1 la 3000 cazuri), afecteaza in special copiii si sunt consecinta atat a trombocitopeniei, cat si a leziunilor vasculare, care sunt probabil mediate imunologic. Encefalita este o complicatie extrem de rara a rubeolei, se manifesta in principal la adulti si este insotita de o mortalitate ridicata (20-50%); pacientii care supravietuiesc encefalitei nu prezinta de obicei sechele neurologice1.

ARN-ul viral poate fi detectat prin RT-PCR in secretii nazofaringiene, sange integral, ser si urina in cursul primelor 7 zile de la debutul eruptiei5.

Rubeola poate avea consecinte dezastruoase daca infectia primara a mamei se produce in primul trimestru de sarcina; virusul infecteaza placenta, este transmis fatului si poate conduce la moartea acestuia, nastere prematura sau la un spectru larg de anomalii congenitale. Incidenta rubeolei congenitale intr-o populatie data este extrem de variabila, fiind influentata de numarul persoanelor susceptibile, circulatia virusului in comunitate si de modul de implementare a vaccinarii fata de virusul rubeolei.

Efectele virusului rubeolei asupra fatului depind in mare masura de momentul in care s-a produs infectia; in general, cu cat virsta gestationala la care s-a contractat infectia este mai mica, cu atat afectarea fetala este mai severa. Astfel, in primele 2 luni de sarcina riscul de afectare fetala este de 65-85%, avand drept rezultat defecte congenitale multiple, avort spontan sau ambele. Rubeola dobandita in cursul celei de a treia luni de viata intrauterina a fost asociata cu un risc de 30-35% de dezvolta un defect unic, cum ar fi surditatea sau cardiopatia congenitala. In cea de-a patra luna exista un risc de 10% ca fatul sa dezvolte un defect congenital unic1. Detectia prin RT-PCR a ARN-ului viral in lichidul amniotic are o sensibiliate si o specificitate de aproape 100% pentru diagnosticul infectiei congenitale4. Defectele sunt rareori intalnite in cazul in care infectia mamei s-a produs dupa saptamana 20 de sarcina1.

Sindromul rubeolei congenitale asociaza manifestari oftalmice (cataracta, microftalmie, glaucom, retinopatie pigmentara, corioretinopatie), auditive (surditate), cardiace (persistenta canalului arterial, defecte septale ventriculare, stenoza arterei pulmonare periferice) si craniofaciale (microcefalie)5.

Expunerea secundara la virus sau reinfectia se asociaza extrem de rar cu transmiterea intrauterina a virusului, indicand faptul ca imunitatea mamei (dobandita natural sau indusa prin vaccinare) confera protectie impotriva infectiei in utero2.

Nou-nascutul cu infectie congenitala excreta virusul in urina o perioada de timp indelungata (luni sau chiar ani) fiind astfel contagios pentru persoanele din jur4;5. Printre manifestarile neonatale ale sindromului rubeolei congenitale se numara meningoencefalita, hepatita, hepatosplenomegalia, pneumonita interstitiala, trombocitopenia (care poate fi fatala), modificarile radiologice caracteristice ale oaselor lungi (radiotransparenta)5. RT-PCR efectuat in diverse produse patologice recoltate la nou-nascut (sange, urina, lichid cefalo-rahidian) reprezinta un instrument util pentru confirmarea diagnosticului de infectie congenitala cu virusul rubeolei1;2;4;5.

Recomandari pentru determinarea virusului rubeolei – ARN – diagnosticul pre- si postnatal al infectiilor congenitale cu virusul rubeolei;  utilitate in diagnosticul rubeolei postnatale (impreuna cu testele serologice)5.

Pregatire pacient – nu este necesara3.

Specimen recoltat – a) exsudat faringian si nazal; b) sange venos; c) o proba spontana de urina; d) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara; e) lichid amniotic3.

Recipient de recoltare – a) doua tampoane fara mediu de transport; b) vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant; c) eprubeta pentru urina; d) si e) recipient steril3.

Cantitate recoltata – b) cat permite vacuumul; c) si d)  si e) minimum 2 mL3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – b), c), d), e) probele nu vor fi centrifugate3.

Cauze de respingere a probei – b) probe vechi, coagulate, hemolizate; folosirea heparinei ca anticoagulant3.

Stabilitate proba – probele de sange, secretii nazofaringiene, urina, LCR sau lichid amniotic sunt stabile 1 saptamana la 2-4°C3.

MetodaRT- PCR: intr-o prima etapa are loc transcrierea inversa a ARN-ului tinta pentru a genera ADN-ul complementar (ADNc); urmeaza etapa de amplificare a ADN-ului folosindu-se primeri corespunzatori unei regiuni variabile a genei E1; detectia ampliconului se efectueaza in timp real3.

Valori de referinta – Virusul rubeolei – ARN nedetectabil3.

Interpretarea rezultatelor

Detectia ARN-ului pentru virusul rubeolei in diverse produse patologice sustine diagnosticul clinic de infectie datorata acestui virus3;5.

Limite si interferente

Un rezultat negativ nu elimina posibilitatea unei infectii cu virusul rubeolei3;5.

 

Bibliografie

1. Anne A. Gershan. Rubella Virus (German Measles). In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2127-2130.

2. Ann M.Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004; 264-266.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.

4. Michael Costello, Margaret Yungbluth. Viral Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 987-988.

5. Surveillance Guidelines for Measles, Rubella and Congenital Rubella Syndrome in the WHO European Region, WHO, 2009.

Abonează-te la Newsletter