facebook

Vitamina B1

160 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Vitamina B1, numită şi tiamină,  este o vitamină hidrosolubilă care sub formă de pirofosfat are rol de coenzimă în reacţiile de decarboxilare, esenţiale pentru metabolismul protidic şi glucidic4. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală şi mielinizarea nervilor periferici1. In ser circulă în parte legată de albumină; până la 85% din cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se elimină prin urină4.

Tiamină se găseşte în cantităţi apreciabile în drojdia de bere, legume, seminţe şi nuci, cereale germinate, carne de porc (în special organe). Vitamina B1 se distruge prin fierbere deoarece este instabilă la temperaturi înalte. Ceaiul şi unele alimente conţin factori antitiaminici. In ţările dezvoltate cerealele sunt îmbogăţite cu tiamină1;3.

Rezerva organismului la adultul sănătos este de 30 mg de tiamină, fiind necesar un aport de 0,5mg/1000kcal/zi pentru a asigura această rezervă. Dacă se întrerupe aportul alimentar deficitul de vitamina B1 se instalează în 10 până la 21 de zile1.

Semnele precoce ale deficitului de tiamină includ anorexie, scădere în greutate, hipotonie musculară, apatie, confuzie şi iritabilitate. Manifestările tardive ale deficitului sunt insuficienţa cardiacă congestivă (“beri-beri umed”), polineuropatie cu reflexe diminuate, parestezii, atrofie musculară (“beri-beri uscat”) şi sindromul Wernicke-Korsakoff, caracterizat prin demenţă, ataxie şi oftalmoplegie3.

Există şi un deficit infantil la copiii alăptaţi timp îndelungat fără diversificarea alimentaţiei. La gravide se poate instala un deficit uşor datorită nevoilor crescute de tiamină4. Majoritatea alcoolicilor cronici prezintă deficit de tiamină, datorat atât interferenţelor alcoolului cu metabolismul tiaminei, cât şi nutriţiei precare3;4.

Nu s-au raportat cazuri de intoxicaţii cu doze orale de tiamină. In cadrul administrării parenterale a unor doze mari, poate surveni decesul prin inhibarea centrului respirator1;3.

Recomandări pentru determinarea vitaminei B1persoane cu tulburări comportamentale, modificări oftalmologice, tulburări de mers, delir, encefalopatie, nutriţie necorespunzătoare, alcoolici (pentru diagnosticarea unui deficit) 1;3. 

Pregătire pacientà jeun (pe nemâncate) minimum 8 ore; se va evita consumul de alimente ce conţin vitamina B1 cu 48 ore înaintea recoltării pentru pacienţii peste 6 luni şi cu 24 ore înaintea recoltării pentru cei <6 luni2.

Specimen recoltatsânge venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant2.

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul2.

Prelucrare necesară după recoltare – proba nu se centrifughează şi se congelează imediat2.

Volum minim probă2 mL2. 

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic sau decongelat2.

Stabilitate probă – sângele este stabil 1 lună la -20°C2.

Metodă cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.

Valori de referinţă – <49 μg/L2.

Interpretarea rezultatelor

Scăderi: boala beri-beri; sindromul Wernicke-Korsakoff; nutriţie deficitară; alcoolism; insuficienţă cardiacă1;4.
Creşteri: intoxicaţia cu tiamina (numai în cazul administrării parenterale)1.
 
Limite şi interferenţe
Substanţe care scad nivelul de tiamină: diuretice, antiacide, fenitoin, nicotină, antibiotice, contraceptive orale, 5-fluorouracil, indometacin1.

 

Bibliografie

1. Ball GFM: Vitamins: their role in the human body. Oxford, Blackwel Publishing, 2004, 133-187
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Martin J. Salwen.Vitamins and Trace Elements. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods.Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 381-382.
4. Naidoo DP, Bramdev A, Cooper K: Wernicke’s encephalopathy and alcohol-related disease. Postgrad Med J 1991;67;978-981
Abonează-te la Newsletter