Termenul de leucopenie: definiția unui număr redus de leucocite în sânge

Cuprins:

• Clasificarea leucocitelor – rolul lor în organism
• Care sunt semnele și simptomele din leucopenie?
• Diagnostic și tratament în leucopenie

Clasificarea leucocitelor – rolul lor în organism

Leucocitele sunt clasificate în două categorii, din acestea făcând parte 5 tipuri, fiecare cu un rol diferit, în cadrul funcției de apărare a organismului împotriva infecțiilor sau altor tipuri de agresiuni.

Acestea sunt: neutrofile (55-70% din totalul celulelor albe din sânge), eozinofile (1 – 4%), bazofile (0,5 – 1%), limfocite (20-40%¹) și monocite (2 – 8%); tulburările caracterizate printr-un număr redus al acestor componente sunt numite neutropenie, eozinopenie, bazopenie, limfopenie, respectiv monocitopenie.

Literatura medicală subliniază faptul că leucopenia apare frecvent din cauza unui număr scăzut de neutrofile². De aceea, termenii asociați de leucopenie cu neutropenie sunt folosiți deseori în mod interschimbabil.

Care sunt semnele și simptomele din leucopenie?

Semnele și simptomele apar în situația în care numărul de globule albe devine extrem de scăzut, și pot fi: febră (>38˚C), frisoane, transpirație, durere în gât, tuse sau dificultăți de respirație, zone inflamatorii, dureroase, uneori prezența candidozei orale sau durere la urinare. Este recomandat consultul medical, cu scopul administrării unui tratament adecvat cât mai precoce, pentru prevenirea unor complicații potențial grave.

Leucocitele sunt produse în măduva osoasă, iar afecțiunile care pot afecta acest tip de țesut, producând leucopenie, sunt multiple: aplazie medulară, leucemie, limfom, mielom multiplu, sindrom mielodisplastic, sindrom mieloproliferativ sau mielofibroză.

Alți factori care pot produce leucopenie includ tratamentele administrate împotriva cancerului (chimioterapia, radioterapie, transplantul de măduvă osoasă), unele afecțiuni congenitale (sindromul Kostmann- neutropenia congenitală severă), boli infecțioase (SIDA, tuberculoza, hepatita virală, malarie, febra tifoidă), infecții virale acute (gripa), afecțiuni autoimune (lupus, artrita reumatoidă, sindromul Sjögren), deficiențe de vitamine sau minerale (vitamina B12, folat, cupru, zinc) sau anumite medicamente care pot provoca leucopenie secundară,

Deoarece leucopenia este caracterizată de un număr redus de celule albe, aceasta poate provoca complicații potențial grave, dacă nu este tratată adecvat și la timp. Astfel, pot apărea infecții cu evoluție gravă, către septicemie, care poate pune viața în pericol, infecții recurente sau prelungite, situații în care la un bolnav oncologic, de exemplu, terapia specifică trebuie temporizată,

Diagnostic și tratament în leucopenie

Pentru diagnosticul leucopeniei, medicul va face o anamneză, examen fizic și va documenta istoricul medical al pacientului.

Hemograma completă face parte din primele evaluări recomandate în diagnosticul de leucopenie.

Dacă acest diagnostic se confirmă, se pot recomanda ulterior teste pentru  depistarea unor infecții virale, cum ar fi HIV sau hepatita virală, efectuarea de culturi microbiologice din zone afectate, pentru a identifica o infecție bacteriană sau fungică (ex. cultură fungi). De asemenea, poate fi recomandată testarea pentru depistarea unor boli autoimune, sau care pot confirma un sindrom inflamator masiv, în subsidiar (proteina C reactivă, viteza de sedimentare a hematiilor, factor reumatoid sau anticorpi antinucleari), precum și biopsia osoasă.

Managementul terapeutic necesită identificarea cauzei, precum și alegerea unei terapii antimicrobiene eficiente, în special atunci când este documentată o infecție sistemică (generalizată) gravă.

În alte situații se va stopa medicația care a declanșat această tulburare sau se vor ajusta dozele, uneori fiind necesară chiar schimbarea unor medicamente, dacă este posibil. Va fi necesară întreruperea unui tratament pentru a acorda organismului timpul necesar de producere a unui volum corespunzător, imunoprotector, de leucocite. Aceste celule se pot reface după finalizarea curelor de chimioterapie sau radioterapie, iar timpul de regenerare variază de la un pacient la altul.

Dacă există o afecțiune de bază care produce leucopenie, cum ar fi lupusul sau sarcoidoza, medicul va elabora un plan de tratament, în care va include și refacerea numărului fiziologic de leucocite.

Referințe:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2154209/
2. https://www.healthline.com/health/monocytes-high#typical-range
3. https://www.healthline.com/health/leukopenia
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2154209/