Albumina serica

13 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Albumina este o proteina non-glicozilata sintetizata de celulele parenchimului hepatic la o rata de 14g/zi. Reprezinta cel mai important component proteic din plasma, lichid cefalo-rahidian si urina. In plasma, albumina este responsabila in principal de mentinerea presiunii oncotice; de asemenea este implicata in transportul diversilor compusi (acizi grasi liberi, bilirubina, hormoni, ioni de metale si medicamente)6.

Albumina serica are un timp de injumatatire de 18-20 zile5; aceasta perioada este scurtata in conditiile unui catabolism crescut: infectii severe, hemoragii, interventii chirurgicale, pierderi proteice la nivel renal, gastrointestinal si cutanat. Din acest motiv, albumina este considerata un reactant de faza acuta “negativ” (scade ca raspuns la procesele infectioase si inflamatorii acute)5.

Albumina constituie un indicator global al starii de nutritie a organismului, in special la persoanele varstnice cu diverse afectiuni cronice6. S-a constatat astfel ca la persoanele varstnice spitalizate, hipoalbuminemia reprezinta un factor de risc independent in ceea ce priveste mortalitatea1.

Nivelele de albumina sub 2.0-2.5 g/dL asociate sindroamelor nefrotice, cirozei hepatice sau enteropatiilor cu pierderi de proteine pot cauza  edeme2;5.

Recomandari pentru determinarea albuminei serice

• evaluarea statusului nutritional;

• sindroame edematoase ;

• afectiuni renale asociate cu proteinurie;

• ciroza hepatica ;

• boli cronice consumptive2.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)4.

Specimen recoltat - sange venos; valorile obtinute dintr-o proba recoltata in ortostatism sunt mai mari decat cele obtinute dintr-o proba recoltata in clinostatism (conditii de spitalizare)4.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba -  minim 0.5 mL ser4

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 10 saptamani la 15-25ºC; 5 luni la 2-4ºC; nelimitat la -70ºC4.

Metoda - imunoturbidimetrica4.

Valori de referinta - <1an: 3.0-5.2 g/dL ; > 1an: 3.5-5.2 g/dL4.

Limita de detectie – 0.3g/dL (45.6 μmol/L)4.

Valori critice - <1.5 g/dL2.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri absolute ale albuminei serice nu se inregistreaza  in nici o conditie fiziologica sau patologica; atunci cand apar valori crescute la determinarile de laborator acestea constituie un indicator de deshidratare severa (crestere relativa a albuminei ca urmare a pierderilor de apa)2;3.

Scaderi ale albuminei serice apar in numeroase situatii clinice fiind cauzate de:

aport inadecvat: malnutritie,• necesar crescut: sarcina, hipertiroidism,• hemodilutie: administrari excesive de solutii perfuzabile, sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH), diabet psihogen/intoxicatie cu apa,• absorbtie diminuata: sindroame de malabsorbtie

deficit de sinteza: ciroza hepatica, alcoolism cronic, analbuminemie ereditara,• catabolism crescut:  infectii , neoplazii,• pierderi excesive: sindrom nefrotic, hemoragii masive, anasarca, enteropatie cu pierderi de proteine, arsuri extinse, afectiuni dermatologice severe2;3.

Limite si interferente

Repausul prelungit la pat poate determina scaderi ale albuminei serice.

• Medicamente

Cresteri : progesteron

Scaderi : alopurinol, asparaginaza, azatioprina, clorpropamida, cisplatin, dapson, dextran, estrogeni, ibuprofen, izoniazid, nitrofurantoin, contraceptive orale, fenitoina, prednison (doze mari), acid valproic 4;6;7.

• Interferente analitice

Prezenta factorului reumatoid in serul pacientilor nu interfera cu determinarea albuminei decat in cazul unor concentratii peste 130U/mL.

La pacientii cu gamopatii monoclonale, in special de tip IgM (boala Waldenstrőm) rezultatele obtinute pot fi uneori neconcludente4.

 

Bibliografie

1. Anderson CF, Wochos DN. The utility of serum albumin values in the nutritional assessment of hospitalizated patients. Mayo Clin Proc 57, 181-4. 1982. Ref Type: Journal (Full)

2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 370-372.

3. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed. 2001, 51-52.

4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

5. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Albumin, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication

6. Lothar Thomas. Plasma proteins. Albumin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 652-653.

7. Norbert W Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 ed. 1995, 22-23.