Malnutriția: manifestări și analize utile pentru evaluarea nutrienților

Malnutriția este o tulburare caracterizată prin dezechilibre (exces sau deficit) în ceea ce privește aportul de nutrienți și/ sau energetic.

Termenul de malnutriție definește 3 grupuri de afecțiuni:

• subnutriția este cauzată de o dietă neadecvată sau o absorbție insuficientă a nutrienților alimentari. Se prezintă ca subponderabilitate (reducerea țesutului adipos și a masei musculare), deci pierderea kilogramelor sau dezvoltare staturo-ponderală necorespunzătoare (înălțime scăzută, raportat la vârstă).
• malnutriția declarată pe baza evaluării calitative și cantitative a micronutrienților din organism, reprezentată prin deficit sau exces de micronutrienți (vitamine și minerale importante);
• excesul de greutate este cauzat de o dietă hipercalorică sau de dezechilibre metabolice și este definit ca supraponderalitate și obezitate.

Malnutriția – statistici declarate de Organizația Mondială a Sănătății

• Un număr de 1,9 miliarde de adulți sunt supraponderali sau obezi, în timp ce 462 de milioane de persoane sunt subponderale.
• La nivel global, în 2020, se estima că 149 de milioane de copii sub 5 ani sufereau de pipernicie, 45 de milioane erau prea slabi pentru înălțimea declarată și 38,9 milioane erau supraponderali sau obezi.
• Aproximativ 45% dintre decesele în rândul copiilor sub 5 ani sunt legate de subnutriție. Aceste statistici sunt impresionante mai ales în țările cu venituri mici și medii. În același timp, ratele de supraponderalitate și obezitate, la vârstele copilăriei, sunt în creștere.

Tipurile de malnutriție

Subnutriția este caracterizată prin deficit al aportului de nutrienți. Un subnutrit este o persoană care are o dietă inadecvată sau al cărui organism manifestă tulburări de absorbție a nutrienților din alimente. Subnutriția poate duce la o pierdere vizibilă a stratului de grăsime celulară subcutanată dar, poate fi inaparentă fizic. Există cazuri în care persoana poate fi supraponderală și, totodată, să fie și subnutrită.

Subnutriția prin deficit de macronutrienți – denumită și subnutriție proteico-energetică, este caracterizată prin deficit de proteine, carbohidrați și lipide, principalii nutrienți cu rol în producerea de energie. Fără aceștia, sau în absența unora dintre ei – organismul va începe în curând să se deterioreze, prin afectare tisulară (a țesuturilor), iar anumite funcții fiziologice sunt încetinite (mecanism prin care organismul încearcă să conserve cantitatea scăzută de energie produsă).

Subnutriție cu micronutrienți – vitaminele și mineralele, deși necesare în cantități mai mici, sunt importante pentru susținerea tuturor funcțiilor vitale. Multe persoane dezvoltă un deficit minor de micronutrienți, din cauza lipsei de varietate în alimentația lor.

Supranutriția este o consecința a consumul excesiv de nutrienți. Aceasta descrie efectele excesului de greutate și ale obezității, asociate puternic cu o serie de boli. Include, de asemenea, toxicitatea care poate rezulta în urma excesului unor micronutrienți specifici.

Supranutriția cu macronutrienți – când organismul primește un exces de calorii, provenit din proteine, carbohidrați și/ sau grăsimi, acesta le va stoca la nivel celular, cu dezvoltarea de celule adipoase, respectiv de țesut grăsos. Ulterior, celulele adipoase cresc în dimensiuni și număr. Mărirea dimeniunilor acestora este  asociată cu inflamația cronică și cu o serie de tulburări metabolice, consecința acestor dereglări fiind cauza redutabilă a apariției diabetului zaharat și a bolilor cardiovasculare.

Supranutriția cu micronutrienți – se referă la supradozarea de vitamine și minerale. În general, supranutriția cu micronutrienți este rară și nu este obligatoriu cauzată de o dietă inadecvată, ci mai degrabă de administrarea unor suplimente, fără un control medical, în doze necontrolate, care pot avea chiar și efecte toxice.

Malnutriție: simptome

Unele semne și simptome ale malnutriției includ pierderea în greutate, anorexie (lipsa poftei de mâncare), pierderea masei musculare, oboseală și iritabilitate, incapacitate de concentrare, intoleranță la temperaturi scăzute, depresie.

Copiii pot prezenta și alte simptome specifice malnutriției, pe lângă cele manifestate de adulți. Astfel, dezvoltarea comportamentală și intelectuală poate fi vizibil încetinită și, totodată, pot avea dificultăți de învățare/ memorare. În toate cazurile tratamentul este posibil, însă, malnutriția are efecte pe termen lung.

Malnutriția și analizele necesare pentru stabilirea diagnosticului

Malnutriția este diagnosticată pe baza anumitor factori, cum ar fi durata și cauzele declanșatoare, dacă există. Istoricul clinic și simptomele malnutriției sunt adesea determinanții majori în stabilirea diagnosticului, dar există studii care atestă rolul analizelor de laborator sau al serviciilor de imagistică, în evaluarea acestei afecțiuni.

Schema unui diagnostic de malnutriție include:

• calcularea indicelui de masă corporală (IMC) – un IMC normal la vârsta adultă este de obicei cuprins între 18,5 și 24,9. Persoanele cu un IMC cuprins între 17 și 18,5 se încadrează în categoria subnutriție și ar putea fi cazuri cu malnutriție ușoară. Persoanele cu IMC cuprins între 16 și 17 sunt încadrați în grupa de malnutriție moderată, iar cei cu un IMC mai mic de 16 sunt diagnosticați cu malnutriție severă. Excesul de greutate este definit ca un IMC de 25 sau mai mult, în timp ce obezitatea este definită de un IMC de 30 sau mai mare de 30;
• analize de sânge uzuale (hemogramă, examen sumar de urină, profil lipidic), analize pentru deshidratare (Na, K, Cl);
• pentru evaluarea copiilor sunt indicate și alte analize de sânge: glicemia, nivelul proteinelor din sânge sau al albuminei, testul HIV și testele pentru identificarea altor infecții. De asemenea, sunt recomandate analizele pentru dozarea fierului și a proteinei sale transportoare în sânge (feritină și transferină), acidului folic și vitaminei B12. Dozarea de Retinol/ vitamina A este indispensabilă pentru evaluarea tulburărilor de vedere (mai ales a vederii crepusculare), un examen coproparazitologic pentru identificarea unor paraziți (deoarece aceștia pot duce la malnutriție în rândul copiilor).

Cum evaluăm macronutrienții și micronutrienții necesari organismului?

În general, ne extragem micronutrienții împreună cu macronutrienții din dieta zilnică. Alimentele care conțin proteine precum carnea, fasolea, laptele, peștele sau ouăle sunt surse de fier, calciu și vitamină D. Alimentele care conțin carbohidrați, cum ar fi fructele și legumele, oferă o gamă largă de vitamine, minerale și fibre, în timp ce carbohidrații cu amidon, cum ar fi orezul brun, pâinea integrală și cerealele oferă fibre, vitamină B și magneziu. Grăsimile ne oferă vitaminele liposolubile A, D, E și K⁵.

Orice dereglare în dietă poate duce la tulburări metabolice, termenul metabolism definind toate transformările biochimice și energetice care se produc în țesuturile organismelor vii. Stilul de viață, dieta și exercițiile fizice joacă un rol important în buna funcționare a organismului, iar cu ajutorul profilului de evaluare metabolică pot fi semnalate o serie de tulburări de metabolism.

Excesul ponderal și obezitatea sunt în continuă creștere în rândul populației, fiind cea mai frecventă boală metabolică. Acumularea anormală sau excesivă de grăsime va conduce la afectarea stării de sănătate. Cu ajutorul profilului de evaluare persoane cu exces ponderal se realizează o monitorizare a pacienților suspicionați sau diagnosticați cu această afecțiune. 

Referințe:

1. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/malnutrition
2. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22987-malnutrition
3. https://www.medicalnewstoday.com/articles/179316#symptoms
4. https://www.news-medical.net/health/Diagnosis-of-malnutrition.aspx
5. https://www.bhf.org.uk/informationsupport/heart-matters-magazine/nutrition/ask-the-expert/macronutrients