facebook

Clor urinar

19 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Principala cale de eliminare a clorului este cea renala, deplasarile sodiului fiind urmate de cele ale clorului, proportional si pasiv, la nivelul tuturor segmentelor nefronului. Pierderea renala de clor este proportionala cu aportul din 24h1.

Recomandari pentru determinarea clorului urinar – deshidratare; monitorizarea administrarii de solutii perfuzabile in perioada postoperatorie; monitorizarea efectelor regimului hiposodat; evaluarea acidozei metabolice hipercloremice; diagnosticul diferential al alcalozei metabolice2;3.

Specimen  recoltat – a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8ºC pana in momentul lucrului2.

b) o proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata)2.

Recipient de recoltare: a) vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; b) eprubeta pentru urina2.

Cantitatea recoltata: a) toata urina din 24 ore din care se retine 100 mL; b) 10 mL2.

Prelucrare necesara dupa recoltare nu este necesara2.

Stabilitate proba 7 zile la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C2.

Metoda potentiometrica ISE (ion selective electrode)2

Valori de referinta –  a) 110-250 mmol/24h; b) 46-168 mmol/L2

Factor de conversie: mmol/L=mEq/L

Limita de detectie – 10 mmol/L3. 

Interpretarea rezultatelor

Cresteri

• aport crescut de sare, depletie de potasiu, insuficienta corticosuprarenaliana, sindrom Bartter, nefrite cu pierdere de sare1.

Scaderi

conditii asociate cu depletie de clor care raspund la administrarea de clor (Cl- urinar <10 mmol/L): • sindromul secretiei inadecvate de ADH, • varsaturi, • diaree, • transpiratii profuze, • sonda nasogastrica, • boala Addison, • abuz de diuretice, • tumori viloase de colon.

conditii asociate cu un exces endogen sau exogen de corticosteroizi, care nu raspund la administrarea de clor (Cl- urinar >20 mmol/L): • sindrom Cushing, • sindrom Conn, • retentie postoperatorie de clor1;2.

Limite si interferente

Determinarea izolata a clorului urinar poate crea confuzii de diagnostic.

• Alti factori care produc interferente

Cresteri: administrare excesiva de ser fiziologic, clorura de amoniu, ingestie de halogeni (bromuri).

Scaderi: dieta hiposodata, ingestia de alcaline, tratamentul cu carbenicilina3. 

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 249-250.

2. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

3. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Chloride, Urine. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication

Abonează-te la Newsletter