Coprocultura (cu antibiograma dupa caz)

45 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Sindromul diareic este, ca frecventa, al treilea sindrom intalnit in practica medicala.

Desi majoritatea pacientilor prezinta o infectie autolimitanta, exista si forme severe, caracterizate prin scaune frecvente (3-40/zi), de consistenta redusa (uneori apoasa), cu pierderi lichidiene mari, ce pot duce la dezechilibru hidroelectrolitic insotit de tulburari hemodinamice grave (colaps cardiovascular) cauzatoare de deces.

Etiologie

Parazitara

Giardia lamblia, Cryptosporidium parvum, Entamoeba histolytica1;3 

Bacteriana aeroba

- Enterobateriaceae patogene: Salmonella spp., Shigella spp., Escherichia coli enteropatogen, enterotoxigen, enterohemoragic, enteroinvaziv, enteroaderent, enteroagregativ, Yersinia enterocolitica1;3

- Enterobacteriaceae conditionat patogene: Klebsiella spp. (sindromul diareic al noului nascut), Serratia  marcescens (“sindromul scutecului rosu” – prin colonizare anormala cu aceasta bacterie la nou nascuti)

- Vibrio cholerae, Vibrio parahaemoliticus

- Alti bacili Gram negativi:  Aeromonas, Alcaligenes, Plesiomonas

- Coci Gram pozitivi: Staphylococcus aureus1;3 

Bacteriana anaeroba

Bacillus cereus, Clostridium difficile (enterocolita pseudomembranoasa post antibioterapie), Clostridium perfringens, Clostridium botulinum1;3

Microaerofila

Campylobacter spp3

Micotica

Candida albicans3

Virala

Norwalk virus, Rotavirus, Adenovirus1;3

Recoltarea si transportul probelor

Prelevarea trebuie facuta cat mai aproape de debutul bolii si inaintea instituirii oricarui tratament antimicrobian.

• Prelevarea din scaun emis spontan – este de preferat si se indica in toate formele de diaree acuta cand emisia de materii fecale este frecventa.

• Pentru examinari bacteriene si parazitare, prelevarea se face cu “lingurita” coprorecoltorului, vizand portiunile lichide si, mai ales, cele mucoase si/sau sangvinolente, daca exista. Volumul recoltei trebuie sa fie de minim 5 ml sau 3-5 cm3 daca scaunul este format3 .

• Pentru izolari sau examene virusologice se preleva 5-10 cm3 materii fecale sau minim 5 ml daca scaunul nu este format3 .

• Prelevarea rectala – este recomandata in:

  – shigelozele cronice, unde raclarea mucoasei rectale cu sonda ori tamponul ofera sanse mai mari izolarii;

  – investigarea purtatorilor de Shigella si Salmonella, cu exceptia celor de S. Typhi.

Pentru acest tip de prelevare se folosesc sonde Nelaton (nr.14-16) ori tampoane adecvate, astfel: cu tamponul, umectat in solutie salina izotona (a nu se folosi geluri lubrefiante), se penetreaza sfincterul anal prin rotire lenta, introducandu-se intrarectal aproximativ 15 cm. Se va proceda identic si cu sonda Nelaton, la care se adapteaza o seringa (10 ml) cu care se fac 1-2 aspiratii. Dupa prelevare, sondele si tampoanele se introduc in recipiente sterile ce contin mediu de conservare, se eticheteaza corespunzator si se trimit la laborator3 .

Transportul probelor si prelucrarea lor se face in max. 2 h daca au fost recoltate in recipiente fara mediu de transport, sau pot fi pastrate pana la 24 h la temperatura camerei, daca s-au recoltat in recipiente ce contin mediu de transport Cary-Blair, ce asigura o buna viabilitate a patogenilor intestinali bacterieni. Exceptie de la aceste reguli fac probele recoltate in suspiciunea de infectie cu Shigella spp, bacterie foarte sensibila, ce necesita insamantare pe mediile de cultura imediat dupa prelevare3;4 .

Pentru etiologia virala, probele care nu se prelucreaza imediat trebuie pastrate la – 70°C3 .

Izolarea bacteriilor aerobe

• Se insamanteaza proba pe doua medii de cultura, unul slab selectiv (Mac Conkey) si unul moderat selectiv (Hektoen) si se incubeaza 24 h la 35-37ºC, urmarindu-se culturile la 24 si 48 h pentru aparitia coloniilor caracteristice. Pentru genul Vibrio, mediul selectiv recomandat este BSA (agar saruri biliare), iar pentru levuri- mediul Sabouraud cu Cloramfenicol.

• Pentru a creste sansele de izolare, proba este subcultivata pe medii de imbogatire ce favorizeaza multiplicarea patogenilor (e.g., bulion selenit acid de sodiu pentru Salmonella spp., apa peptonata alcalina sau bulion cu taurocolat si peptona la pH=8,0-9,0 pentru Vibrio de unde, dupa incubare, se pot efectua frotiuri si culturi din partea superioara a mediului). Se incubeaza 24 h la 35-37°C, apoi se fac treceri pe mediile de cultura.

• Coloniile caracteristice fiecarui gen vor fi repicate in vederea indentificarii la nivel de specie si aglutinarii cu seruri specifice 

Izolarea levurilor

Microscopia

 • pe frotiuri colorate Gram se urmareste prezenta levurilor in cantitate mare si predominanta fata de flora bacteriana fecaloida diminuata2.

• este decisiva pentru cultivarea materiilor fecale in vederea izolarii si cuantificarii levurilor.

Cultivarea pe mediul Sabouraud cu Cloramfenicol, cu urmarire la 48–72 h3.

In vederea stabilirii etiologiei micotice a sindromului diareic se va efectua examenul cantitativ al levurilor, respectiv determinarea numarului de unitati formatoare de colonii micotice per g sau ml de materii fecale, semnificativ cantitativ fiind un numar >109UFC/g sau ml materii fecale3 .

Comunicarea si interpretarea rezultatelor

In cazul solicitarii servicului de Coprocultura in cadrul laboratorului se analizeaza principalele bacterii implicate in boala diareica ( Shigella spp., Salmonella spp., si patotipurile diareigene de E. coli).

In situatiile in care se doreste examinarea materiilor fecale pentru specii de Candida, serviciul solicitat trebuie sa fie “Cultura si identificare fungi din materii fecale”.

De asemenea, mentionam ca in laboratoarele nostre nu se efectueaza culturi pentru virusuri2.

 

Bibliografie

1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Gastrointestinal tract infections. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 62, 965-969.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref TypeCatalog.

3. Marian Negut. Diagnosticul de laborator in sindromul diareic infectios. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Editura Medicala Romania, 1 ed. 1999, 349-386.

4. Richard B.Thomson J, J.Michael Miller. Specimen collection, transport and processing : Bacteriology. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray et al, ASM PRESS, USA, 8 ed. 2003; 20, 312-313.