facebook

Coprocultură (cu antibiogramă după caz)

45 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Sindromul diareic este, ca frecvenţă, al treilea sindrom întâlnit în practica medicală.

Deşi majoritatea pacienţilor prezintă o infecţie autolimitantă, există şi forme severe, caracterizate prin scaune frecvente (3-40/zi), de consistenţă redusă (uneori apoasă), cu pierderi lichidiene mari, ce pot duce la dezechilibru hidroelectrolitic însoţit de tulburări hemodinamice grave (colaps cardiovascular) cauzatoare de deces.

Etiologie

Parazitară

Giardia lamblia, Cryptosporidium parvum, Entamoeba histolytica1;3 

Bacteriană aerobă

– Enterobateriaceae patogene: Salmonella spp., Shigella spp., Escherichia coli enteropatogen, enterotoxigen, enterohemoragic, enteroinvaziv, enteroaderent, enteroagregativ, Yersinia enterocolitica1;3

– Enterobacteriaceae conditionat patogene: Klebsiella spp. (sindromul diareic al noului nascut), Serratia  marcescens (“sindromul scutecului rosu” – prin colonizare anormala cu aceasta bacterie la nou nascuti)

– Vibrio cholerae, Vibrio parahaemoliticus

– Alti bacili Gram negativi:  Aeromonas, Alcaligenes, Plesiomonas

– Coci Gram pozitivi: Staphylococcus aureus1;3 

Bacteriană anaerobă

Bacillus cereus, Clostridium difficile (enterocolita pseudomembranoasa post antibioterapie), Clostridium perfringens, Clostridium botulinum1;3

Microaerofilă

Campylobacter spp3

Micotică

Candida albicans3

Virală

Norwalk virus, Rotavirus, Adenovirus1;3

Recoltarea şi transportul probelor

Prelevarea trebuie facută cât mai aproape de debutul bolii şi înaintea instituirii oricărui tratament antimicrobian.

• Prelevarea din scaun emis spontan – este de preferat şi se indică în toate formele de diaree acută când emisia de materii fecale este frecventă.

• Pentru examinări bacteriene şi parazitare, prelevarea se face cu “linguriţa” coprorecoltorului, vizând porţiunile lichide şi, mai ales, cele mucoase şi/sau sangvinolente, dacă există. Volumul recoltei trebuie să fie de minim 5 ml sau 3-5 cm3, dacă scaunul este format3 .

• Pentru izolări sau examene virusologice se prelevă 5-10 cm3 materii fecale sau minim 5 ml, dacă scaunul nu este format3 .

• Prelevarea rectală – este recomandată în:

  – shigelozele cronice, unde raclarea mucoasei rectale cu sonda ori tamponul oferă şanse mai mari izolării;

  – investigarea purtătorilor de Shigella si Salmonella, cu excepţia celor de S. Typhi.

Pentru acest tip de prelevare se folosesc sonde Nelaton (nr.14-16) ori tampoane adecvate, astfel: cu tamponul, umectat în soluţie salină izotonă (a nu se folosi geluri lubrefiante), se penetrează sfincterul anal prin rotire lentă, introducându-se intrarectal aproximativ 15 cm. Se va proceda identic şi cu sonda Nelaton, la care se adaptează o seringă (10 ml) cu care se fac 1-2 aspiraţii. După prelevare, sondele şi tampoanele se introduc în recipiente sterile ce conţin mediu de conservare, se etichetează corespunzator şi se trimit la laborator3 .

Transportul probelor şi prelucrarea lor se face în maxim 1 h, dacă au fost recoltate în recipiente fără mediu de transport (cu transport la temperatura camerei), sau pot fi păstrate până la 24 h la temperatura camerei, dacă s-au recoltat în recipiente ce conţin mediu de transport Cary-Blair, ce asigură o bună viabilitate a patogenilor intestinali bacterieni. Excepţie de la aceste reguli fac probele recoltate în suspiciunea de infecţie cu Shigella spp, bacterie foarte sensibilă, ce necesită însămânţare pe mediile de cultură imediat după prelevare3;4 .

Pentru etiologia virală, probele care nu se prelucrează imediat trebuie păstrate la – 70°C3 .

Izolarea bacteriilor aerobe

• Se însămânţează proba pe două medii de cultură, unul slab selectiv (Mac Conkey) şi unul moderat selectiv (Hektoen) şi se incubează 24 h la 35-37ºC, urmărindu-se culturile la 24 şi 48 h pentru apariţia coloniilor caracteristice. Pentru genul Vibrio, mediul selectiv recomandat este BSA (agar săruri biliare), iar pentru levuri- mediul Sabouraud cu Cloramfenicol.

• Pentru a creşte şansele de izolare, proba este subcultivată pe medii de îmbogăţire ce favorizează multiplicarea patogenilor (e.g., bulion selenit acid de sodiu pentru Salmonella spp., apa peptonată alcalină sau bulion cu taurocolat şi peptonă la pH=8,0-9,0 pentru Vibrio de unde, după incubare, se pot efectua frotiuri şi culturi din partea superioară a mediului). Se incubează 24 h la 35-37°C, apoi se fac treceri pe mediile de cultură.

• Coloniile caracteristice fiecărui gen vor fi repicate în vederea indentificării la nivel de specie si aglutinării cu seruri specifice.

Izolarea levurilor

Microscopia

 • pe frotiuri colorate Gram se urmăreşte prezenţa levurilor în cantitate mare şi predominantă faţă de flora bacteriană fecaloidă diminuată2.

• este decisivă pentru cultivarea materiilor fecale în vederea izolării şi cuantificării levurilor.

Cultivarea pe mediul Sabouraud cu Cloramfenicol, cu urmărire la 48–72 h3.

In vederea stabilirii etiologiei micotice a sindromului diareic se va efectua examenul cantitativ al levurilor, respectiv determinarea numărului de unităţi formatoare de colonii micotice per g sau ml de materii fecale, semnificativ cantitativ fiind un număr >109UFC/g sau ml materii fecale3 .

Comunicarea şi interpretarea rezultatelor

In cazul solicitării serviciului de Coprocultură în cadrul laboratorului se analizează principalele bacterii implicate în boala diareică: Shigella spp., Salmonella spp. şi la copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani şi patotipul diareigenic de Escherichia coli enteropatogen – EPEC5.

Solicitarea de Escherichia coli pentru copiii mai mari de 3 ani şi adulţi, EHEC (Escherichia coli enterohemoragic) şi EIEC (Escherichia coli enteroinvaziv) se vor efectua doar cu bilet de trimitere de la medic în care se notează suspiciunea clinică.

In situaţiile în care se doreşte examinarea materiilor fecale pentru specii de Candida, serviciul solicitat trebuie să fie “Cultura şi identificare fungi din materii fecale„.

De asemenea, menţionăm că în laboratoarele noastre nu se efectuează culturi pentru virusuri2.

 

Bibliografie

1. Betty A. Forbes, Daniel F. Sahm, Alice S. Weissfeld. Gastrointestinal tract infections. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 62, 965-969.

2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref. Type Catalog.

3. Marian Neguţ. Diagnosticul de laborator in sindromul diareic infecţios. In Tratat de Microbiologie Clinică. Dumitru Buiuc, Marian Neguţ, Editura Medicală Romania, 1 ed. 1999, 349-386.

4. Richard B. Thomson J, J. Michael Miller. Specimen collection, transport and processing : Bacteriology. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray et al, ASM PRESS, USA, 8 ed. 2003; 20, 312-313.

5. Nancy A. Strockbine et. all. Escherichia, Shigella and Salmonella. In manual of Clinical Microbiology. ASM PRESS, USA, 11th edition 2015; 37:685-713.

Abonează-te la Newsletter