Synevo Programare RT PCR COVID-19
Cosul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Sindromul diareic – forme de diaree

diaree, diaree acuta, diaree cronica, diaree cauze, tratament diaree, diaree copii, diaree in sarcina, diaree la bebelusi

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), boala diareică (episoadele de diaree) reprezintă a doua cauză principală de deces în rândul copiilor cu vârsta ≤5 ani, anual fiind raportate ~ 525,000 de decese. La nivel global, sunt declarate ~1,7 miliarde de cazuri de boală diareică la copii1.

Cuprins:

Diaree – prezentare generală

Este un simptom specific tractului digestiv care se manifestă prin scaune frecvente, însoțite cateodată de dureri abdominale, crampe, greață, vărsături și oboseală. Uneori în scaun se pot întâlni sânge și/ sau mucus. Sindromul diareic este reprezentat de emisii repetate de scaune diareice, considerându-se formă ușoară, mai puţin de trei scaune pe zi, moderată – patru/ mai multe scaune pe zi, asociate cu simptome locale (crampe abdominale, greaţă, tenesme rectale) şi formă severă – cu patru/ mai multe scaune pe zi, asociate cu simptome sistemice (febră, frisoane, deshidratare).

Când simptomele persistă până la câteva zile este considerată diaree acută. Majoritatea adulților se confruntă în fiecare an cu mai multe episoade ușoare de diaree necomplicată, care sunt de obicei acute și se remit, fără a necesita tratament medical.

Diareea persistentă durează între 2 și 4 săptămâni. Când durata acestei patologii este mai mare de 4 săptămâni, se consideră că este diaree cronică. Fazele acută, severă și cronică pot fi grave, în special la copiii foarte mici și la vârstnici. Când diareea este severă sau persistă câteva săptămâni, aceasta poate duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice la nivelul organismului, putând pune viața în pericol. Unele persoane afectate de această patologie pot necesita spitalizare. La sugari, o deshidratare semnificativă poate apărea în decurs de 1-2 zile2.

Diaree – cauze și simptome

În sindromul diareic este importantă depistarea cauzei, o serie de afecțiuni putând sta la baza unui episod de diaree. Infecțiile virale (Norovirus, Rotavirus, Citomegalovirus – CMV, hepatita A), bacteriene (Salmonella, Typhimurium, Campylobacter, Yersinia, Vibrio, Staphylococcus aureus, Bacillus cereus, Clostridium difficile) și parazitare pot provoca diaree care durează de la câteva zile până la câteva săptămâni, deși în unele cazuri poate persista – cauzând diaree cronică. Acest lucru se întâmplă la cei cu sistem imunitar slăbit (de exemplu, pacienți cu HIV/ SIDA, cancer sau cei cu transplant de organe).

Aceste surse de diaree sunt infecțioase, deoarece virusul, bacteriile sau parazitul ajung în scaun și pot fi transmise de la persoană la persoană prin contact oral cu o suprafață contaminată. Consumul de alimente sau apă potabilă, care au fost contaminate, reprezintă cele mai frecvente surse de infecție.

Totodată, un contact direct cu o persoană infectată sau administrarea unor medicamente, cum ar fi antibioticele, citostatice, administrarea de antiacide, pot reprezenta o cauză de declanșare a episoadelor de diaree. Diverse intoleranțe alimentare, cum ar fi cele la fructoză și lactoză, sau ingerarea unor îndulcitori artificiali (sorbitol, eritritol și manitol) – zaharide neabsorbabile, pot provoca diaree la unii oameni, de altfel sănătoși. Intervențiile chirurgicale la nivelul intestinului sau ale vezicii biliare, precum și existența unor tulburări digestive, pot fi cauza unui sindrom diareic. Dacă pacientul suferă de diaree cronică, aceasta poate fi produsă de o serie de cauze, cum ar fi sindromul colonului iritabil, boala Crohn, colita ulcerativă,

boala celiacă, colita microscopică și supra-popularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO – ”small intestinal bacterial overgrowth”)3.

Semnele și simptomele asociate diareei pot include: crampe sau dureri abdominale, balonare, greaţă, vărsături, febră, sânge sau mucus în scaun4.

Diagnosticarea sindromului diareic și importanța prevenției

Dacă diareea se menține mai mult de 4 zile, sunt necesare o serie de investigații medicale pentru diagnosticarea cauzei. Este important istoricul medical familial de boală celiacă, boală Crohn sau alte intoleranțe alimentare. Prin anamneză medicul verifică dacă pacientul a urmat un tratament recent, cu posibile efecte care ar putea cauza acest simptom. La  examenul fizic se vor evidenția semne de deshidratare, tensiunea arterială scăzută, durere la palparea stomacului sau alte sunete abdominale. În funcție de concluziile rezultate la examinarea pacientului, medicul specialist va recomanda anumite teste, pentru a determina cauza diareei.

Astfel, cele mai frecvente teste de laborator întâlnite în patologiile asociate sindromului diareic sunt5:

  • Coprocitograma – examinarea microscopică a materiilor fecale în vederea orientării diagnosticului, și anume, diaree de tip infecţios sau diaree de tip toxigen.
  • Coprocultura – se analizează principalele bacterii implicate în boala diareică: Shigella spp., Salmonella spp. şi la copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani, Escherichia coli enteropatogen – EPEC5. Solicitarea de Escherichia coli pentru copiii mai mari de 3 ani şi adulţi, EHEC (Escherichia coli enterohemoragic) şi EIEC (Escherichia coli enteroinvaziv) se vor efectua doar cu recomandare de la medic, care notează suspiciunea clinică6.
  • Examen coproparazitologic – prin acest examen este detectată prezenţa unor paraziţi cu localizare intestinală, în limitele impuse de ciclul biologic al fiecărui parazit.
  • Antigen Rotavirus/Adenovirus în materii fecale – suspiciune clinică de gastroenterită virală.
  • Clostridium difficile-toxine A/B – este responsabil de producerea colitei pseudomembranoase și a diareei induse de antibiotice.
  • Electroforeză în câmp pulsatil (PFGE) – utilizată de laboratoarele de sănătate publică pentru a identifica subtipurile de E. coli care sunt suspectate într-un focar7.
  • Teste genetice – teste moleculare rapide (PCR) pentru a identifica gena toxinei Shiga 1 și gena toxinei Shiga 2.
  • Antigen Giardia – testul ajută la detectarea de Giardia lamblia, un protozoar flagelat care este agentul etiologic al giardiozei.

În anumite situații este indicată testarea de Entamoeba histolytica (antigen) sau de Cryptosporidium parvum (antigen) agenţi etiologici uzuali ai sindromului diareic, bacterii implicate frecvent în cazurile de diaree inflamatorie, cu afectarea intestinul gros.

Alte tipuri de investigații8 ce pot fi necesare în sindromul diareic vor ajuta la depistarea unor boli sau vor ajuta la depistarea cauzei, la pacienții cu diaree: testarea intoleranței la lactoză cu ajutorul testului de măsurare a cantității de hidrogen în aerul expirat, colonoscopia, endoscopia superioară.

Prevenția este importantă în cazurile de diaree infecțioasă, sindroamele diareice fiind o problemă de sănătate publică. Sunt recomandate măsuri riguroase de igienă, spălarea frecventă a mâinilor, utilizarea soluțiilor dezinfectante. Vaccinarea împotriva Rotavirusului este recomandată ca profilaxie pediatrică, acest virus fiind un agent patogen implicat adesea în sindromul de diaree virală la copii9.

Tratament diaree

Majoritatea cazurilor de diaree acută dispar în câteva zile, fără tratament. Se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos, iar dacă medicul constată că indicațiile sau remediile pentru diaree nu au dat rezultate, poate recomanda alte tratamente, cum ar fi: antibiotice, antiparazitare, săruri de hidratare.

În cazul în care diareea este cauzată de afecțiuni mai grave, cum ar fi boli inflamatorii intestinale, un specialist gastroenterolog va elabora un plan de tratament specific pentru afecțiunea respectivă.

Organizația Mondială a Sănătății colaborează cu statele membre și cu alți parteneri pentru promovarea politicilor care sprijină gestionarea cazurilor de diaree și complicațiile acesteia, creșterea accesului la o apă potabilă sigură și dezvoltarea canalizărilor, în țările în curs de dezvoltare. Totodată, aceasta aplică permanent politici de sănătate publică, ajută la formarea personalului medical, mai ales la nivel comunitar și în zone defavorizate. De asemenea, dezvoltă strategii de promovare a unor programe de prevenție, cu accent pe importanța vaccinării împotriva agentului patogen Rotavirus (cea mai fecventă cauză de diaree severă la sugar și copilul cu vârsta până la doi ani). Dacă nu sunt vaccinați, aproape toți vor face cel puțin un episod de infecție cu rotavirus, pâna la vârsta de 5 ani.


Referințe:

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/diarrhoeal-disease

https://labtestsonline.org/conditions/diarrhea

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diarrhea/symptoms-causes/syc-20352241

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diarrhea/diagnosis-treatment/drc-20352246

https://www.niddk.nih.gov/health-information/diagnostic-tests/colonoscopy

icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda