facebook

hGH (hormon de creştere uman)

40 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

hGH (somatotropin) este esenţial în procesul de creştere, iar la adult are un rol important în activităţile metabolice. Este sintetizat în celulele acidofile ale hipofizei anterioare, iar secreţia sa din granulele de depozit intracelulare este reglată de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-releasing hormone) şi SRIF (somatotropin release-inhibiting factor); sinteza lor depinde de neurotransmiţatori, ca serotonina, dopamina, norepinefrina şi peptidele de eliberare a hormonului de creştere. De asemenea este secretat ca răspuns la efort, stres, somn profund, hipoglicemie, glucagon, insulină, hormoni tiroidieni, estrogen, testosteron şi vasopresină. În plasmă există în mai multe isoforme monomerice şi oligomeri (“big GH” şi “big big GH”). Circulă legat de GH-binding protein, care este similară domeniului extramembranar al receptorului tisular al hGH5.

hGH stimulează producţia de ARN, sinteza proteică, mobilizează acizii graşi din depozite şi are efecte tranzitorii antagonice insulinei; niveluri crescute timp îndelungat pot induce alterarea toleranţei la glucoză5.

Secreţia de hGH este pulsatilă, dar la adulţi concentraţiile plasmatice sunt stabile, oscilaţiile hGH fiind atenuate de GHBP. Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 20 minute5.

Dacă hipofiza secretă deficitar sau excesiv hGH în diferite etape ale creşterii, va determina apariţia nanismului şi respectiv a gigantismului. Un exces de hormon de creştere la adult va genera acromegalie.

Testul este util pentru confirmarea hipo- sau hiperpituitarismului, astfel încât să poate fi iniţiată cât mai curând terapia adecvată.

Determinarea hormonului se poate efectua atât în condiţii bazale cât şi după stimulare (efort fizic, arginină, glucagon sau insulină) sau supresie (după administrarea a 100 g glucoză).

Absenţa răspunsului sau un răspuns inadecvat la testele de stimulare se asociază cu hipopituitarismul.

În caz de gigantism sau acromegalie, se înregistrează lipsa supresiei sau o supresie incompletă după administrarea de glucoză. Mai mult, pacienţii cu acromegalie pot prezenta creşteri paradoxale de hGH la testul de supresie1.

Recomandări pentru determinarea hGH – diagnosticul afecţiunilor hipotalamice, hipopituitarismului, acromegaliei şi a producţiei ectopice de hGH de către anumite tumori4.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate) şi după cel puţin 30 minute de repaus, pentru determinarea concentraţiei bazale3;4.

Specimen recoltat sânge venos3.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se congelează3;4.

Volum probă – minim 0.5 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat3.

Stabilitate probă – 2 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi3.

Metodă imunoenzimatică cu detecţie prin chemiluminiscenţă3.

Valori de referinţă sunt dependente de vârstă şi sex3:

Vârstă şi sex Valori de referinţă (ng/mL)
Adulţi   • Femei  <60 ani <10
             • Femei >60 ani 1-14
             • Bărbaţi<60 ani <5
             • Bărbaţi >60 ani 0.4-10
Nou-născuţi 15-40
Copii <20
După stimulare >5 (creştere faţă de nivelul bazal)
>10 (răspuns maximal faţă de nivelul bazal)
După supresie <2

 Factor de conversie: ng/mL = μg/L.  

Limita de detecţie – 0.01ng/mL3.

Limite şi interferenţe

O singură determinare a hGH are o valoare limitată, datorită fluctuaţiilor marcate în concentraţia serică. Testele de stimulare sau supresie furnizează mult mai multe informaţii.

Niveluri crescute pot fi întâlnite postprandial, după activităţi fizice, somn profund, stres, anxietate, deficit de hormoni sexuali, în special androgeni, hipo-, hipertiroidism, hiperfuncţie suprarenaliană, niveluri crescute de acizi graşi liberi; niveluri scăzute pot apărea în foame, caşexie, deficite proteice, diabet zaharat dezechilibrat metabolic5.

• Medicamente

Creşteri: aminoacizi, clomipramină, clonidină, contraceptive orale, diazepam, etinil estradiol, fenitoin, indometacin, insulină, interferon, metamfetamină, metoclopramid, propranolol, vasopresină2.

Scăderi: acid valproic, bromocriptină, clorpromazin, corticosteroizi, hidrocortizon, medroxiprogesteron, metildopa, prednison, propantelin2.

• Interferenţe analitice

Pacienţii aflaţi în tratament cu hormon de creştere pot dezvolta anticorpi împotriva acestui hormon, anticorpi care pot interfera cu testul conducând la valori fals scăzute.

Anticorpii heterofili prezenţi în serul pacienţilor pot interacţiona cu imunoglobulinele incluse în componentele din kit alterând rezultatele3.

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 394-396.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1242.

3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2015. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Growth Hormone, Serum. www.labcorp.com  2015. Ref Type: Internet Communication.

5. Lothar Thomas. Growth Disorders. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1073-1074.

Abonează-te la Newsletter