facebook

Profil toxicologie-metale grele

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Toxicitatea metalelor grele reprezintă o situaţie medicală puţin întâlnită, dar totuşi semnificativă clinic. Dacă nu este recunoscută şi tratată corespunzător, poate determina morbiditate şi mortalitate semnificative. Tabelul periodic al elementelor conţine 105 elemente, din care 80 sunt considerate metale şi pentru mai puţin de 30 dintre ele au fost descrise efecte toxice la om. Unele metale grele sunt esenţiale în diferite procese biochimice (ex. Zn, Cu, Cr, Fe, Mn – necesare în cantităţi mici pentru organism, dar care devin toxice pentru organism în cantităţi mari). Altor metale li s-a găsit utilizare terapeutică în medicină.
Toxicitatea în care sunt implicate metale grele, poate fi întâlnită :
– în marea majoritate a cazurilor, în cadrul expunerii profesionale din industrie, farmaceutică, agricultură; efectele toxice ale expunerii cronice la metale grele sunt mai obişnuite decât toxicitatea acută; expunerea cronică poate conduce la o varietate de afectări în funcţie de calea de expunere şi de metabolismul şi depozitarea elementului în cauză; cele mai obişnuite metale implicate în toxicitatea acută şi/sau cronică sunt Pb, As şi Hg;
indusă iatrogen, se poate întâlni pentru următoarele metale: bismut, aur, litiu, galiu şi aluminiu;
în ingestie intenţională/neintenţională ex. ingestia de arsenic recunoscută ca mijloc de suicidere/omucidere.
Metalele pot pătrunde în organism pe cale: orală (prin alimente, apă), inhalatorie sau prin absorbţie la nivelul pielii.
Fiziopatologia toxindroamelor metalelor grele a rămas relativ aceeaşi; de obicei, metalele grele se leagă de oxigen, nitrogen şi grupările sulfhidril din proteine, determinând alterări ale activităţii enzimatice. Creşterea sintezei proteinelor care leagă metale (metaloproteinele), ca răspuns la nivelul ridicat de metale, este primul mecanism de apărare al organismului împotiva toxicelor.
Aproape toate organele sunt implicate în toxicitatea prin metalele grele; cele mai afectate organe sunt: sistemul nervos central, sistemul nervos periferic, sistemul gastrointestinal, hematopoetic, renal şi cardiovascular; în mai mică măsură, toxicitatea Pb implică sistemul musculoscheletal şi reproductiv; tipul organului afectat şi severitatea afectării variază cu metalul implicat, vârsta individului şi nivelul toxicităţii.1


Bibliografie:

1. Samara Soghoian, MD, Toxicity, Heavy Metals, www.emedicine.com 2006, Ref Type: Internet Communication


Teste disponibile în laboratorul Synevo:

* Arseniu, sânge
* Arseniu, urină
* Cadmiu, sânge
* Cadmiu, urină
* Crom, plasmă
* Crom, urină
* Cupru, plasmă
* Cupru, urină
* Litiu
* Mangan, sânge
* Mangan, urină
* Mercur, sânge
* Mercur, urină
* Nichel, plasmă
* Nichel, urină
* Plumb, sânge
* Plumb, urină
* Zinc, plasmă
* Zinc, urină

Abonează-te la Newsletter