Mercur în urină

Informaţii generale – Mercur in urina

Mercurul este un metal fluid alb-argintiu întâlnit atât în rocile vulcanice şi sedimentare, cât şi sub forma minereului cinabar (sulfid de mercur). Este neesenţial pentru procesele biologice şi toxic pentru toate organismele. Mercurul şi compuşii săi au numeroase aplicaţii industriale: contoare electrice, termometre, aditivi, conservanţi antimicrobieni în vopsele, cosmetice şi produse farmaceutice².

In mod obişnuit, mercurul în forma organică nu este întâlnit în mediul industrial. Intoxicaţia acută sau cronică cu mercur afectează rinichii, SNC şi tractul gastrointestinal.

Triada simptomatică în intoxicaţia cu mercur este următoarea: disfuncţii articulare, perturbarea activităţii musculare şi îngustarea câmpului vizual. Expunerea cronică la formele metalice şi anorganice ale mercurului determină nervozitate, tremor şi iritaţia mucoaselor. Intoxicaţia cu mercur anorganic este asociată în principal cu efecte periferice: gastroenterită şi nefrită tubulară, pe când expunerea la compuşii organici afectează în principal SNC, fiind posibile leziuni severe şi ireversibile.

Intoxicaţia cronică cu mercur anorganic este o boală profesională ce afectează în special minerii şi muncitorii din topitorii. Cea mai obişnuită sursă neindustrială de intoxicaţie cu mercur este consumul de peşte contaminat cu metil-mercur⁴.

Recomandări pentru determinarea mercurului

– mercurul în sange: cel mai bun test pentru diagnosticul intoxicaţiei cu mercur organic (această formă de mercur este localizată în principal în eritrocite);

– mercurul în urină: monitorizarea expunerii la mercur (în special forma anorganică)⁴.

Pregătire pacient – pentru evaluarea expunerii profesionale, momentul optim al recoltării probelor de sânge este la încheierea schimbului, la sfârşitul săptămânii de lucru; probele de urină vor fi recoltate înainte de intrarea în schimb⁴.

Specimen recoltat – 1) o probă de urină spontană; 2) un eșantion din cantitatea de urină colectată în 24 ore^3;4.

Cauze de respingere a probei – urină care nu respectă condițiile de recoltare și păstrare.^3;4.

Recipient de recoltare – 1) pahar steril pentru urina; 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi^3;4.

Cantitatea recoltată – 1) 10 mL; 2) 10 mL^3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară³.

Stabilitate probă – 2 săptămâni la 2-8°^3;4.

Metoda – plasma cuplată inductiv cu spectrometrie de masă (ICP/MS)³.

Valori de referinţă:

• <18 ani – nu au fost stabilite intervale de referință;
• >18 ani: < 2 μg/24 ore;
• >18 ani: < 2 μg/g creatinina

• Expunere profesională: <35 μg/g creatinină
• Concentrație toxică: > 50 μg/24 ore

     Factor de conversie⁴: μg/L x 0.005 = μmol/L;μmol/L x 200= μg/L.                                                                                               

Interpretarea rezultatelor

Diferitele forme de mercur au efecte adverse specifice asupra organismului. Susceptibilitatea la efectele mercurului este influențată de o serie de factori individuali. Tabelul de mai jos sumarizează efectele expunerii la mercur funcție de forma acestuia, durata și intensitatea expunerii, precum și funcție de calea de expunere.

Bibliografie