Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo
Programări
Coșul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Glutenul: alergie, intoleranță sau boală celiacă?

Glutenul: alergie, intoleranță sau boală celiacă? - Synevo

Intoleranța la gluten apare atunci când, ulterior ingestiei de gluten se instalează simptome precum: senzație de balonare, dureri abdominale sau oboseală.

Intoleranța la gluten se mai numește și sensibilitate la gluten non-celiacă. Aceasta nu trebuie confundată cu boala celiacă sau cu alergia la gluten1.

Cuprins:

Ce este glutenul?

Glutenul este reprezentat de un grup de proteine care se găsesc în grâu (grâu dur,  spelta, făină, farro, graham, etc.), secară, orz și triticale – un hibrid al grâului cu secara. Glutenul ajută alimentele să își mențină forma, și poate fi găsit în multe tipuri de alimente2. Grâul se găsește în mod obișnuit în pâine, produse de patiserie, supe, paste făinoase, cereale, sosuri, dressing-uri pentru salată. Orzul este utilizat în mod obișnuit în pâine, supe, diverse tipuri de mâncare, deși este cultivat în principal ca furaj pentru animale și ca sursă de malț pentru băuturile alcoolice, în special pentru bere3.Secara se găsește în pâinea și berea de secară, alte cereale.

Ce efecte are glutenul asupra organismului?

Organismul are enzime digestive care ne ajută să descompunem alimentele. Proteaza este enzima care ajută în procesarea proteinelor, dar nu poate descompune complet glutenul. Glutenul nedigerat ajunge astfel în intestinul subțire. Majoritatea oamenilor pot face față glutenului nedigerat fără probleme. Dar, în unele cazuri, acesta poate declanșa un răspuns autoimun sever însoțit de simptome neplăcute.

Un răspuns autoimun la ingestia de gluten va produce boala celiacă, afectând intestinul subțire.

Unele persoane, care nu au boala celiacă, par totuși să se simtă rău după ce consumă alimente care conțin gluten. Ei pot manifesta senzație de balonare, diaree, dureri de cap sau erupții cutanate. Aceasta ar putea fi o reacție la toți carbohidrații dificil de digerat, nu doar la gluten. Acești carbohidrați, numiți FODMAPS (acronimul complet reprezintă oligozaharide fermentabile, dizaharide, monozaharide și polioli) fermentează în intestin. Persoanele cu sensibilitate la nivelul intestinului subțire, pot resimți disconfort din cauza acestui proces de fermentație, deci nu neapărat din cauza glutenului4.

Ce este boala celiacă?

Boala celiacă este o afecțiune autoimună. Aceasta constă în faptul că sistemul imunitar (sistemul de apărare al organismului împotriva infecțiilor) atacă în mod eronat țesuturi sănătoase. În cazul bolii celiace, sistemul imunitar ‘’confundă’’ structuri chimice din anumite țesuturi cu substanțe ce se găsesc în gluten, considerându-le o amenințare pentru organism, și acționează în mod eronat asupra acestora. Această acțiune deteriorează suprafața intestinului subțire, perturbând capacitatea organismului de a absorbi nutrienții din alimente5.

Nu este pe deplin clar care este cauza care determină sistemul imunitar să acționeze în acest mod eronat, dar combinația între factorii de mediu și predispoziția genetică pare să joace un rol important.

Consumul de alimente care conțin gluten poate declanșa o serie de simptome intestinale, cum ar fi: diaree, durere gastrică, balonare și flatulență, indigestie, constipație.

Boala celiacă poate provoca, de asemenea, simptome generale, inclusiv oboseală (ca urmare a faptului că organismul nu primește suficiente substanțe nutritive din alimente), pierderea spontană în greutate, dermatită herpetiformă, infertilitate, neuropatie periferică, ataxie.

Copiii cu boală celiacă pot să manifeste tulburări de creștere și pot avea o pubertate întârziată.

Rolul testelor de laborator în boala celiacă

Scopul principal al testelor este cel de diagnosticare, monitorizare și screening. Pentru a diagnostica boala celiacă, sunt utilizate mai multe tipuri de teste care pot detecta semnele unei reacții autoimune la gluten.

Screeningul constă în trierea persoanelor care prezintă simptomatologie digestiva nespecifică, sau care nu au prezentat niciun simptom. Deși nu este o procedură de rutină, medicii pot recomanda teste de depistare a bolii celiace la persoanele cu antecedente familiale de boală sau cu alți factori de risc care fac mai probabilă apariția acestei afecțiuni. Transglutaminaza tisulară (tTG) a fost identificată ca fiind autoantigenul major în boala celiacă. Anticorpii anti-transglutaminază tisulară IgA reprezintă testul cel mai sensibil pentru boala celiacă, însă în cazurile în care această afecţiune se asociază cu un deficit de IgA testul nu mai este concludent fiind necesară determinarea anticorpilor de tip IgG.

Alte teste pot fi folosite pentru a determina probabilitatea ca o persoană să aibă boala celiacă sau pentru a confirma complicații care pot fi cauzate de boala celiacă6. Testarea genetică pentru alelele HLA este utilă pentru :  

  • pacienți simptomatici cu niveluri echivoce de anticorpi anti-tTG sau cu un rezultat neconcludent la biopsia de mucoasă intestinală,
  • pacienți anterior simptomatici care au devenit asimptomatici dupa instituirea dietei fără gluten și care nu doresc sa efectueze testul de provocare cu gluten;
  • pacienți simptomatici care nu răspund la dieta fără gluten;
  • diagnosticul diferențial la un pacient care prezintă simptome similare bolii celiace;
  • rudele de gradul 1 și 2 ale pacienților cu boala celiacă;
  • evaluarea pacienților din grupele de risc amintite mai sus.

Monitorizarea are în vedere urmărirea modului în care se schimbă starea unui pacient. Pentru boala celiacă, acest lucru se efectuează de obicei pentru a evalua eficiența tratamentului și a dietei, precum și efectele malabsorbției nutrienților la nivelul intestinului subțire:

  • Nivelurile de anticorpi anti-endomisium IgA se corelează de obicei cu severitatea bolii şi scad odată cu introducerea dietei fără gluten, ajungând la valori foarte mici sau chiar negative după aproximativ 9 luni de regim.
  • Anticorpii anti-endomisium IgG prezintă titruri semnificativ crescute la pacienţii cu boală celiacă care asociază deficit selectiv de IgA². Pot fi utilizaţi atât pentru diagnostic cât şi pentru monitorizarea complianţei la dieta fără gluten.
  • Determinarea anticorpilor anti-gliadin deamidad IgG și anti-gliadin deamidad IgA este utilă pentru evaluarea pacienților suspectați de boală celiacă și a răspunsului la tratament cu o dietă fără gluten.

Sensibilitatea la gluten (Intoleranța la gluten, sensibilitate la gluten non-celiacă)

Intoleranța la gluten, numită și sensibilitate la gluten, sensibilitate la gluten non-celiacă sau sensibilitate la grâu non-celiacă, este o tulburare în care organismul reacționează inadecvat la consumul de gluten7.

În unele privințe, intoleranța la gluten este similară cu boala celiacă. O intoleranță la gluten poate cauza tulburări la nivelul sistemului digestiv, dar nu va provoca leziuni permanente la nivelul intestinului subțire sau al altor organe. Diferența dintre intoleranța la gluten și boala celiacă este dată de faptul că persoanele cu boală celiacă pot dezvolta leziuni la nivelul intestinului subțire ulterior ingestiei de alimente ce conțin gluten. Confirmarea diagnosticul de intoleranță la gluten impune tot dieta restrictivă cu eliminarea glutenului din alimentație, dar acesta nu va provoca daune permanente organismului.

Simptomele comune ale sensibilității la gluten sunt:  senzație de balonare și durere gastrică, diaree, constipație sau vărsături, stări de oboseală, dureri osoase sau articulare, dureri de cap, amorțeală, depresie, mâncărimi ale pielii. Multe dintre aceste simptome sunt similare cu simptomele bolii celiace. Diferența majoră între simptomele intoleranței la gluten și cele ale bolii celiace constă în faptul că boala celiacă poate provoca leziuni permanente la nivelul intestinului subțire și poate determina apariția  anemiei și întârzierea creșterii.

Alergia la grâu

Alergiile apar atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la o substanță străină – cum ar fi polenul, veninul de albine sau părul de animale de companie – sau la un aliment, care în mod normal nu  nu determină activarea sistemului imun la majoritatea oamenilor.

Gravitatea alergiilor variază de la o persoană la alta, de la iritații minore până la anafilaxie. Deși majoritatea alergiilor nu pot fi vindecate, tratamentul poate ajuta la ameliorarea simptomelor specifice.

Simptomele alergice, care depind de substanța în cauză, pot afecta căile respiratorii, sinusurile și pasajele nazale, pielea și sistemul digestiv.

Alergia la grâu este o reacție alergică la alimentele care conțin grâu. Reacțiile alergice (hiperrăspuns al sistemului imunitar)  pot fi cauzate de consumul de grâu și, de asemenea, în unele cazuri, de inhalarea făinii de grâu. Pacientul poate dezvolta o alergie la oricare dintre cele patru clase de proteine din grâu – albumină, globulină, gliadină și gluten.

În caz confirmat de alergie la grâu, este posibil să fiți alergic și la orz, ovăz și secară. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care sunteți alergic la alte cereale decât grâul, dieta fără grâu recomandată este mai puțin restrictivă decât o regimul fără gluten.

f4 Grau, IgE specific
Preț: 93.00 lei
f79 Gluten, IgE specific
Preț: 86.00 lei
f6 Orz, IgE specific
Preț: 85.00 lei
f7 Ovaz, IgE specific
Preț: 97.00 lei
f5 Secara, IgE specific
Preț: 85.00 lei

Un copil sau un adult cu alergie la grâu este probabil să dezvolte semne și simptome, la câteva minute sau ore după ce a consumat alimente ce conțin grâu. Semnele și simptomele specifice includ: tumefierea feței, mâncărimi sau iritații ale gurii sau gâtului, urticarie, erupție cutanată cu mâncărimi sau tumefierea  pielii, congestie nazală, dureri de cap, dificultăți de respirație, crampe, greață sau vărsături, diareea și chiar anafilaxie8.

Un examen fizic, un istoric medical detaliat și o serie de teste vor contribui la stabilirea unui diagnostic.

Instrumentele de diagnosticare pot include:

  • Teste cutanate;
  • Teste serologice – Dacă o afecțiune a pielii sau posibilele interacțiuni cu anumite medicamente împiedică efectuarea testelor cutanate, medicul poate solicita analize de laborator care depistează anticorpii specifici ce cauzează reacții la alergeni comuni, inclusiv la proteinele de grâu;
  • Păstrarea unui jurnal alimentar;
  • Dieta de eliminare;
  • Test de provocare alimentară.

Referințe:

  1. Gluten Intolerance: Symptoms, Test, Non-Celiac Gluten Sensitivity (clevelandclinic.org)
  2. What is Gluten? | Celiac Disease Foundation
  3. Barley | Description, Nutrition, Uses, & Facts | Britannica
  4. What Is Gluten and What Does It Do? | Johns Hopkins Medicine
  5. Coeliac disease – NHS (www.nhs.uk)
  6. Celiac Disease Testing – Testing.com
  7. Gluten Intolerance | Gastroenterology (intermountainhealthcare.org)
  8. Allergies – Symptoms and causes – Mayo Clinic
Articole similare
Ultimele articole
Cele mai citite articole
icon-cart

Produsul a fost adăugat în coș

Continuă cumpărăturile
Vezi coșul
×
Cumpărate frecvent împreună
    Cumpără online analizele adăugate în coșul tău, Utilizează codul ONLINE10 și beneficiezi de 10% reducere.

    În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.