Astmul: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Astmul bronșic, cunoscut generic sub numele de astm, este o afecțiune netransmisibilă cu potențial sever, care afectează atât copiii, cât și adulții. Reprezintă cea mai frecventă boală cronică a copilăriei. La nivel mondial, în anul 2019, aproximativ 262 de milioane de persoane erau afectate de astm, iar boala a fost responsabilă de aproximativ 455.000 de decese.

Astmul are la bază inflamația cronică a căilor respiratorii, care determină îngustarea acestora și, implicit, reducerea fluxului de aer inspirat. Manifestările clinice variază ca severitate și includ wheezing, dispnee, senzație de constricție toracică și tuse.

Deși este o afecțiune cu potențial grav, astmul poate fi controlat eficient printr-un tratament corect și individualizat.

Cuprins:

Este astmul o boală cronică?

Da, astmul este o afecțiune cronică (pe termen lung) caracterizată prin inflamația și îngustarea căilor respiratorii din plămâni, dar, deși nu există un tratament care să înlăture complet boala, poate fi gestionată eficient prin medicație adecvată și prin evitarea factorilor declanșatori. Astfel, cei mai mulți dintre pacienții care respectă recomandările medicului lor pot să ducă o viață normală și sănătoasă.

Astm - Simptome specifice

Semnele și simptomele astmului variază de la o persoană la alta și includ:

Dispnee;
Senzație de constricție sau durere în piept;
Wheezing, simptom specific întâlnit cu preponderență în rândul copiilor;
Tulburări de somn cauzate de dificultăți de respirație, tuse sau wheezing;
Atacuri de tuse sau de wheezing, agravate de un virus respirator.

Tipuri de astm

Astmul bronșic poate fi clasificat în două tipuri în funcție de cauză și de gravitatea și frecvența simptomelor.

Intermitent - simptomele se manifestă sporadic;
Persistent - simptomele se mențin o mare parte din timp. Acestea pot fi ușoare, moderate sau severe.

Astmul poate avea cauze multiple. În funcție de acestea, se împarte în:

Astm alergic - provocat de alergeni precum mucegaiurile, polenul și părul animalelor de companie.
Astm non-alergic - factorii externi pot provoca o acutizare a astmului. Exercițiile fizice, stresul, diverse afecțiuni și vremea pot provoca o criză.

De asemenea, astmul poate fi cu:

Debut la vârstă adultă;
Debut în copilărie: acest tip de astm începe adesea înainte de vârsta de 5 ani și se poate manifesta la sugari și copii mici.

O altă clasificare a acestei afecțiuni are în vedere:

Astm indus de efort;
Astm ocupațional - apare în primul rând la persoanele care lucrează în preajma unor substanțe iritante;
Sindromul de suprapunere a astmului cu boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

La ce vârstă apare astmul?

Astmul poate apărea la orice vârstă, dar se dezvoltă cel mai frecvent în copilărie, simptomele apărând adesea înainte de vârsta de 5 ani. Deși multe cazuri sunt diagnosticate în copilăria timpurie, noi factori declanșatori sau creșterea sensibilității căilor respiratorii pot duce la astm cu debut la vârsta adultă sau la reapariția simptomelor mai târziu în viață.

Cauzele atacurilor/ crizelor de astm

Un atac de astm poate fi o experiență intensă și severă. În timpul unei exacerbări, pacienții resimt adesea senzație de constricție toracică, dificultate în expir și accelerarea ritmului respirator, manifestări care reflectă îngustarea accentuată a căilor aeriene. În timpul unui atac de astm, mușchii care înconjoară tubulatura bronșică se contractă, îngustând căile respiratorii și îngreunând extrem de mult respirația.

Durata unui atac poate varia, în funcție de cauza sa și de durata inflamației căilor respiratorii. Atacurile ușoare se pot rezolva spontan sau pot necesita medicație, de obicei administrate prin inhalator cu acțiune rapidă. Atacurile de astm mai severe pot fi scurtate cu un tratament adecvat.

Atacurile de astm apar atunci când un factor extern declanșează sau agravează simptomele bolii. Factorii declanșatori pot include:

Reacția alergică la polen, animale de companie, mucegai, gândaci de bucătărie și acarieni;
Răcelile, gripa sau alte afecțiuni din sfera ORL;
Fumul de țigară;
Aerul rece și uscat;
Exercițiile fizice;
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE);
Poluarea sau substanțele chimice iritante din aer;
Analgezicele (aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene) și alte medicamente;
Depresia sau anxietatea.

Diagnosticul astmului bronșic

Diagnosticul de astm se stabilește:

pe baza istoricului medical personal;
în baza istoricului familial;
prin examene paraclinice (în special spirometria cu ajutorul căreia este evaluată capacitatea respiratorie);
prin evaluarea simptomelor și a antecedentelor de alergii, eczeme și alte boli pulmonare.

La copiii sub vârsta de 5 ani, diagnosticul poate fi dificil deoarece episoade repetate de wheezing și tuse pot fi întâlnite și în absența astmului.

Astmul alergic - diagnostic

Evaluarea statusului atopic și a sensibilizării la diverși alergeni din mediu reprezintă o etapă importantă în diagnosticul și managementul astmului. Determinarea de IgE specifice față de o serie de alergeni respiratori reprezintă o metodă neinvazivă de identificare a posibililor agenți implicați în declanșarea crizelor de astm. De asemenea, aceste teste pot fi utile în investigarea copiilor mici cu manifestări respiratorii recurente la care identificarea componentei alergice este esențială pentru o abordare terapeutică adecvată.

Imunoglobulina IgE

Preț: 57.00 lei

Adaugă în coș

Panel alergeni respiratori

Preț: 373.00 lei

Adaugă în coș

Tratamentul astmului

În gestionarea astmului, există diverse alternative terapeutice recomandate de către medicii specialiști, care vizează controlul simptomelor asociate acestei afecțiuni:

Bronhodilatatoare: Aceste medicamente sunt concepute să relaxeze musculatura din jurul căilor respiratorii, facilitând astfel circulația aerului. De asemenea, acestea ajută la deplasarea mai ușoară a mucusului prin căile respiratorii, oferind ameliorare simptomelor specifice, fie că este vorba de astm intermitent sau cronic.
Medicamente antiinflamatoare: Aceste tratamente sunt menite să reducă inflamația și producția excesivă de mucus în căile respiratorii, favorizând o mai bună circulație a aerului în plămâni. În cazul astmului cronic, medicul poate prescrie aceste medicamente pentru a controla sau preveni simptomele.
Terapii biologice pentru astm: Aceste opțiuni terapeutice sunt recomandate în special pentru cazurile severe de astm, când simptomele persistă chiar și în ciuda tratamentului adecvat cu inhalatoare.

Modalitățile de administrare a medicamentelor pentru astm sunt variate. Acestea pot fi inhalate folosind un inhalator cu doză măsurată, un nebulizator sau alte tipuri de dispozitive specializate pentru astm.

Termoplastia bronșică: Acest tratament este utilizat în cazul astmului sever care nu se ameliorează în baza tratamentului cu corticosteroizi inhalatori sau cu alte medicamente administrate pe termen lung pentru astm. Nu este disponibil pe scară largă și nici nu este indicat pentru toți pacienții.

Procedura constă în reducerea stratului de mușchi neted al căilor respiratorii prin furnizarea de energie termică controlată (ablație prin radiofrecvență) la nivelul peretelui căilor respiratorii. Aceasta are loc în timpul unei serii de trei bronhoscopii, cu scopul de a diminua capacitatea musculaturii netede de la acest nivel de a determina constricție bronșică.

Astmul și aerul rece

Aerul rece poate agrava simptomele acestei afecțiuni deoarece:

poate provoca îngustarea căilor respiratorii, îngreunând astfel respirația;
poate irita căile respiratorii și poate agrava simptome precum wheezing-ul, tusea sau dispneea;
nu provoacă îmbolnăvirea, însă o favorizează. Aerul rece poate diminua răspunsul imun ca urmare a faptului că reduce circulația sângelui la nivelul nasului, gâtului și plămânilor.

Astmul și sarcina

Astmul bronșic nu influențează negativ fertilitatea, iar majoritatea femeilor cu astm bronșic vor avea o sarcină fără complicații majore.

În general, regimul terapeutic pentru astm rămâne constant pe durata sarcinii. Cele mai multe medicații antiastmatice, în special inhalatoarele, sunt considerate sigure atât în timpul sarcinii, cât și în perioada de alăptare.

Este însă esențial să consulți medicul pneumolog pentru a primi sfaturi adaptate în cazul în care ești însărcinată sau planifici o sarcină. Acest lucru este important deoarece:

Simptomele astmului pot suferi modificări pe parcursul sarcinii; unele femei pot experimenta o ameliorare a acestora, în timp ce altele pot avea nevoie de ajustarea tratamentului din cauza intensificării simptomelor.
Un control inadecvat al astmului în timpul sarcinii poate spori riscul de complicații, inclusiv preeclampsia și nașterea prematură.
În timpul travaliului, pot fi necesare măsuri de precauție adiționale pentru a preveni apariția unui atac de astm, deși acestea sunt relativ rare.

Astmul se agravează în timp?

Adesea, copiii diagnosticați cu astm pot experimenta, la vârsta adultă tânără, perioade de remisie, ceea ce poate crea impresia că boala a dispărut. Totuși, astmul este o afecțiune cronică, ceea ce înseamnă că nu se vindecă definitiv, ci poate fi controlată astfel încât exacerbările să fie rare sau chiar absente pe perioade îndelungate.

Aceste perioade de remisie sau ameliorare a simptomelor sunt frecvent asociate cu maturizarea și dezvoltarea pulmonară, precum și cu managementul adecvat al bolii, prin respectarea tratamentului și a indicațiilor medicului. În timp însă, astmul poate reapărea sau poate traversa etape de agravare, în funcție de expunerea la factori declanșatori și de controlul inflamației căilor respiratorii.

Factorii care pot contribui la agravarea în timp a astmului sunt:

Îmbătrânirea naturală a plămânilor. Pe măsură ce avansezi în vârstă, plămânii devin în mod natural mai slabi, ceea ce poate face ca atacurile de astm să fie mai violente.
Alte probleme de sănătate. De-a lungul timpului, majoritatea adulților traversează o serie de infecții cu diferite virusuri respiratorii – cu siguranță și COVID-19 - care pot exacerba afecțiunile căilor respiratorii. De asemenea, acumularea de kilograme în plus și sedentarismul pot avea un impact mare asupra sănătății respiratorii.
Expunerea la medii dăunătoare. Fumatul, vapatul, sau expunerea la fum ori la alți iritanți de-a lungul anilor își poate pune amprenta asupra căilor respiratorii și poate agrava astmul.

Complicațiile astmului

Care sunt complicațiile medicale pe termen lung ale astmului?

Modificări la nivelul căilor respiratorii

Inflamația continuă a căilor respiratorii poate duce la modificări ale acestora. Remodelarea căilor respiratorii poate fi permanentă și greu de prevenit. Aceasta poate duce la:

Hipertrofia mușchilor netezi bronșici;
Bronhoconstricție;
Exacerbarea astmului;
Rezistență la tratament.

Efecte secundare ale medicamentelor pentru astm

Unele medicamente care sunt utilizate pentru tratarea astmului pot provoca efecte secundare grave. În cazul adulților care se află în tratament pe termen lung cu corticosteroizi orali, pot să apară efecte secundare precum:

Creșterea tensiunii arteriale și a glicemiei;
Retenția de lichide și creșterea în greutate;
Dezvoltarea sindromului Cushing;
Risc crescut de osteoporoză;
Susceptibilitate la infecții;
Apariția cataractei și a altor probleme legate de sănătatea ochilor;
Tulburări gastrointestinale.

Corticosteroizii administrați pe cale inhalatorie prezintă un risc redus de a provoca efecte secundare semnificative. Incidența acestor efecte adverse este, de asemenea, mai scăzută la doze scăzute de corticosteroizi inhalatori. Totuși, pot să apară unele reacții adverse, inclusiv:

Iritarea gâtului;
Disfonia;
Candidoza orală.

Prezentări la departamentele de primiri urgențe

Atacurile severe de astm pot necesita tratament în departamentele de urgență și, uneori, internări în spital.

Insuficiență respiratorie și deces

Astmul sever poate crește riscul de insuficiență respiratorie. În cazul astmului, insuficiența respiratorie definită ca incapacitatea plămânilor de a efectua schimbul de gaze în mod eficient este cauzată de inflamația cronică a căilor respiratorii. Aceasta inflamație conduce la îngustarea și obstrucția periodică a căilor respiratorii, făcând respirația dificilă. În timpul unui atac de astm, aceste simptome se agravează semnificativ, putând conduce la o scădere critică a nivelului de oxigen și o acumulare periculoasă de dioxid de carbon în sânge.

Insuficiența respiratorie care pune în pericol viața din cauza astmului este rară. Rata de deces este de aproximativ 1 la 100.000 de persoane cu astm. Ratele de deces continuă să scadă odată cu îmbunătățirea tratamentelor.

Cum poate fi prevenit astmul?

Deși astmul nu poate fi prevenit, întrucât nu se cunosc cauzele exacte, medicul te poate ajuta pentru a concepe un plan pas cu pas care să îți asigure managementul corect al boii și să prevină crizele de astm. Pe lângă respectarea acestui plan, mai sunt câteva măsuri pe care le poți lua pentru a preveni atacurile de astm:

Vaccinează-te împotriva pneumoniei și anual împotriva gripei. Menținerea la zi a vaccinărilor poate preveni declanșarea puseelor de astm.
Identifică și evită factorii declanșatori. O serie de alergeni și iritanți din exterior - de la polen și mucegai până la aer rece și poluarea aerului - pot declanșa atacuri de astm. Află ce cauzează sau agravează astmul în cazul tău și ia măsuri pentru a evita acești factori declanșatori.
Identifică și tratează crizele din timp. Intervenția rapidă în cazul unui atac poate scădea riscul de a avea unul sever.
Administrează medicamentele conform prescripției. Nu schimba tratamentul fără a discuta mai întâi cu medicul, chiar dacă astmul pare să se amelioreze.

Întrebări frecvente despre astm

Pot deveni dependent de corticosteroizii inhalatori utilizați pe termen lung?

Nu. Acest tip de medicamente antiinflamatoare reprezintă în prezent cel mai eficient tratament pentru astm, deoarece tratează cauzele astmului, nu doar ameliorează simptomele. Cu un tratament pe termen lung, mucoasele care căptușesc căile respiratorii revin la normal fără efecte dăunătoare asupra plămânilor.

Tratamentul precoce cu corticosteroizi inhalatori pare să ajute la prevenirea agravării astmului. Acest lucru poate reduce probabilitatea apariției atacurilor severe și a tratamentului necesar.

Antibioticele ajută împotriva inflamației astmatice din căile respiratorii?

Antibioticele sunt eficiente doar împotriva infecțiilor bacteriene. Inflamația din astm nu este cauzată de bacterii, deci antibioticele nu au niciun efect. În plus, majoritatea infecțiilor căilor respiratorii sunt cauzate de virusuri și nu ar răspunde la tratamentul cu antibiotice.

Astmul este contagios?

Nu, astmul în sine nu este contagios. Este drept însă că personele astmatice sunt mai predispuse la infecții respiratorii și bronșite, iar acestea se pot transmite cu ușurință de la o persoană la alta.

Astmaticii pot face sport?

Da. Chiar dacă exercițiile fizice pot fi un declanșator al simptomelor de astm, este important ca persoanele cu astm să facă mișcare.

Respectând medicația potrivită, majoritatea persoanelor cu astm vor putea face sport. De-a lungul timpului, au existat chiar mulți sportivi de performanță cu diagnostic de astm: Tom Dolan – înotător american, campion olimpic, David Beckham – fotbalist internațional și alții.

Referințe: