Synevo Programare RT PCR COVID-19
Cosul meu
Atelierul de sănătate

Sănătatea sub microscop

Helicobacter Pylori – o bacterie responsabilă pentru numeroase afecțiuni digestive

Helicobacter Pylori, analiza helicobacter, gastrita, ulcer gastric, ulcer duodenal

Ce este Helicobacter Pylori?


Este o bacterie spiralată, mobilă, descoperită de clinicianul Marshall și biologul Warren în anul 1983, care se dezvoltă în mediul acid existent în tractul digestiv și care colonizează/ erodează mucoasa stomacului sau segmentul proximal al intestinului subțire, duodenul. Infecția produsă de Helicobacter Pylori poate fi asimptomatică sau asociată cu gastrita, ulcerul sau chiar cu cancerul gastric. Bacteria reprezintă sursa infecției pentru 60% din populația adultă. Aceasta se poate transmite de la o persoană la alta pe cale orală (prin intermediul salivei) sau fecal-orală (contaminare cu materii fecale). Modalitatea de pătrundere în organism pe cale orală are ca surse mâinile murdare, apa sau alimentele infectate1.

În 1994, International Agency for Research on Cancer (Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului) declară pentru prima dată o bacterie ca având pontențial cancerigen. Helicobacter Pylori (H. Pylori) devine astfel, prima bacterie clasificată în  grupa 1 de carcinogenitate și menționată ca și cauză a producerii cancerului gastric. Gena CagA+ este specifică grupului de tulpini Helicobacter Pylori de tip1, care a fost asociată cu dezvoltarea leziunilor histologice premaligne și maligne2.

Care este mecanismul apariției infecției cu Helicobacter Pylori?

După ce este ingerată, bacteria are capacitatea de a evita mecanismele protectoare ale mucoasei gastrice, eliberând enzime precum ureaza (care îi favorizează supravieţuirea), dar și alte toxine cu efect negativ asupra celulelor epiteliale secretoare ale mucoasei gastrice. Aciditatea gastrică s-ar părea că stimulează dezvoltarea H. Pylori şi implicit producerea acestor citotoxine, ce favorizează invazia sa în mucoasa gastrică, producând inflamaţie și apariția ulcerului peptic.

structura stomac, Helicobacter Pylori, gastrita, ulcer gastric, ulcer duodenal

Stomacul este un organ cavitar, localizat între esofag şi duoden. Prezintă o porţiune verticală, formată din fundul şi corpul stomacului, care este considerată stomacul acid, deoarece glandele de aici secretă HCl (acid clorhidric) şi pepsinogen în cantitate mare. Porţiunea orizontală (antrul piloric şi canalul piloric) este considerată stomacul alcalin, glandele de aici secretând mucus şi gastrină3. Odată cu pătrunderea bacteriei H. Pylori în organism, aceasta generează substanțe care neutralizează acidul gastric, provocând leziuni la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului.

Helicobacter Pylori – o bacterie responsabilă pentru numeroase afecțiuni digestive - Synevo
Infecția Helicobacter Pylori și complicațiile sale

Complicațiile acestei infecții sunt: sângerări gastrointestinale (apariția scaunelor negre, lucioase), ulcer gastric sau duodenal, neoplazii gastrice (adenocarcinomul gastric și limfomul gastric).

Simptomele infecției cu Helicobacter Pylori

Majoritatea persoanelor cu infecție cauzată de H. Pylori sunt asimptomatice. În cazurile în care infecția devine manifestă, semnele sau simptomele Helicobacter Pylori pot include:

  • Senzație de arsură gastrică;
  • Durere abdominală, accentuată mai ales când stomacul este gol;
  • Greaţă;
  • Pierderea poftei de mâncare;
  • Balonare;
  • Scădere în greutate (nejustificată);
  • Miros neplăcut al respirației.

Diagnosticarea infecției cu Helicobacter Pylori

Diagnosticul infecției cu Helicobacter Pylori se stabilește de către medicul specialist gastroenterolog sau de medicină internă, prin corelarea informațiilor obținute din: examenul fizic, în care acesta poate palpa zona gastroduodenală pentru a sesiza nivelul de balonare și gradul de sensibilitate la durere de la nivelul regiunii gastroduodenale, rezultatele testelor non-invazive, dar și simptomologia ce poate sugera o infecție cu H. Pylori sau o complicație a acesteia.

Helicobacter Pylori – o bacterie responsabilă pentru numeroase afecțiuni digestive - Synevo
Simptomele ce pot sugera o infecție cu Helicobacter Pylori:

Dureri abdominale severe sau persistente;

Dificultate la înghițire;

Scaune gudronate sângeroase sau negre;

Vărsături cu sănge sau negre, vărsături cu aspect de zaț de cafea (melenă)[4]

Metode non-invazive pentru diagnosticare și evaluare răspuns la tratament:

Analiza Helicobacter prin care se poate documenta infecția produsă de această bacterie este reprezentată de următoarele categorii de teste:

Anticorpi Anti-Helicobacter pylori tip IgG reprezintă un instrument standard pentru diagnosticarea prezenței unei infecții cronice. Testul este util și pentru screening-ul persoanelor asimptomatice purtătoare sau provenite din familiile pacienților cu boli asociate infecției cu H. Pylori. De asemenea, testele serologice pot fi utile în stabilirea cauzei unei gastrite cronice sau a unui ulcer gastric/ duodenal, confirmate deja prin alte metode5. Această metodă nu poate confirma infecția activă și nici eficacitatea tratamentului, deoarece acești anticorpi rămân detectabili în sânge, până la 18 luni.

Antigen Helicobacter pylori din materii fecale detectarea antigenului H. Pylori eliminat în materiile fecale este recomandată pentru confirmarea infecției active, dar și a eradicării infecției cu H. Pylori, la sfârșitul tratamentului. Pentru efectuarea acestui test este de preferat ca pacientul să nu se afle sub un tratament antibiotic, care ar putea afecta confirmarea infecției cu H. Pylori. Retestarea se face la 4-6 săptămâni după tratament, în contextul stopării  medicamentelor antisecretoare acide cu una-două săptămâni înainte, respectiv al celui cu săruri de bismut şi antibiotice, cu 4 săptămâni înainte de testare. Testul are o sensibilitate clinică de 91% și o specificitate de 93%.

Pentru diagnosticarea infecției se mai poate efectua testul respirator cu uree, realizat cu ajutorul unui dispozitiv care aspiră vaporii eliminați în timpul respirației. Această tehnică este o metodă indirectă de diagnosticare a prezenței Helicobacter Pylori. Ea se bazează pe detectarea ureazei produse de către această bacterie. Pacientului i se administrează o doză de uree marcată cu C-14.

Dacă microorganismul este prezent, acesta va degrada rapid ureea în amoniac și CO2. CO2-ul generat va trece în sânge și de acolo în plămâni, fiind eliminat prin respirație (aer expirat).Testul respirator se bazează pe colectarea aerului expirat și detectarea/ măsurarea radioactivității CO2-ului din aerul expirat.Testarea durează 15 minute, iar rezultatul se interpretează pe loc de către medicul specialist gastroenterolog sau specialist în medicină internă.

Metode invazive pentru diagnosticare:

Pentru diagnosticarea leziunilor gastritei atrofice, determinată de infecția cu H. Pylori, se pot utiliza metode invazive, cum ar fi endoscopia digestivă superioară. Cu ajutorul acestei metode sunt prelevate mici porţiuni de la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului (biopsie). Detecţia microorganismului în materialul bioptic se poate face prin examen microscopic, cultură sau prin testul rapid la urează (prezenţa acestei enzime este un indicator al infecţiei cu Helicobacter Pylori).

Helicobacter Pylori – o bacterie responsabilă pentru numeroase afecțiuni digestive - Synevo
Cu ajutorul endoscopiei pot fi recoltate probe biologice pentru:

Test rapid al ureazei (recoltare de țesut);

Puncție bioptică (prelevarea unui mic fragment superficial din mucoasa gastrică/ duodenală);

Examen bacteriologic (recoltare suc gastric).

Testul rapid la urează se efectuează exclusiv în scopul diagnosticării calitative a infecției și constă în prelevarea unui fragment tisular mic de la nivelul mucoasei gastrice. Aceasta este depusă pe zona  de reacție a unui strip de testare calitativă. Metoda se bazează pe apariția unei reacţii de culoare (albastră), în cazul în care infecția cu H. Pylori este prezentă.

Tratamentul infecției cu H. Pylori

Scopul principal al administrării tratamentului este acela de a eradica infecția cu H. Pylori asociată cu dispariția complicațiilor gastro-dudenale sau intestinale. Un alt obiectiv este reprezentat de reducerea recidivelor și scăderea riscului de apariție a cancerului gastric (daca infecția cu H. Pylori nu este tratată la timp sau pacientul nu este compliant la tratament).

În acest scop sunt administrate probiotice, medicamente antisecretoare (inhibitori ai pompei de protoni, ce scad secreția de acid clorhidic din secreția gastrică – omeprazol sau pantoprazol), asociate cu antibiotice (amoxicilină, claritromicină, metronidazol și tetraciclină), timp de 10 – 14 zile6.

După finalizarea tratamentului infecției cu H. Pylori se recomandă repetarea testării, de confirmare a eradicării infecției. Medicii specialiști vor confirma succesul tratamentului prin repetarea testelor neinvazive (testul respirator cu uree, detecția anttigenului H. Pylori în materii fecale) sau prin examinare invazivă (endoscopie) la aproximativ 4 săptămâni după terminarea tratamentului.


Referințe:

  1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3761965/
  2. https://www.healthline.com/health/helicobacter-pylori
  3. http://www.umfcv.ro/files/l/p/LP-FIZIOLOGIE%20an%20I%202012.pdf
  4. https://www.synevo.ro/shop/helicobacter-pylori-anticorpi-igg/
  5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/h-pylori/symptoms-causes/syc-20356171
  6. https://www.msdmanuals.com/home/digestive-disorders/gastritis-and-peptic-ulcer-disease/helicobacter-pylori-infection
  7. https://besmax.ro

icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda