Glicemie normala: valori in functie de varsta

Cuprins:

• Ce este glicemia?
• Ce este glucoza?
• Valori normale glicemie adulți
• Valori normale glicemie diabetici
• Valori normale glicemie femei însărcinate
• Valori normale glicemie femei însărcinate diagnosticate cu diabet
• Valori normale glicemie copii
• Valori glicemie – testare rapidă folosind sânge capilar (de cele mai multe ori prelevat de la nivelul pulpei  degetului)
• De ce este important sa monitorizezi glicemia?
• Care sunt cele mai importante dezechilibre ale metabolismului glucidic?
• Ce inseamna glicemia ridicata (hiperglicemia)?
• Cauze ale hiperglicemiei
• Simptome ale hiperglicemiei
• Cum se tratează hiperglicemia?
• Ce înseamnă glicemia scazută (hipoglicemia)?
• Simptome ale hipoglicemiei
• Cum se tratează hipoglicemia?
• Ce afecțiuni pot fi declanșate de aceste dezechilibre?
• Factori care influențeaza nivelul glucozei în sânge
• Ce analize de laborator pot identifica tulburările metabolismului glucidic?
• Cum poți menține valorile normale ale glicemiei?

Ce este glicemia?

Glicemia reprezintă concentrația glucozei (a zahărului) din sânge. Recoltarea de sânge venos pentru testul de glicemie se face a jeun (pe stomacul gol, după un repaus alimentar de cel puțin 8 ore), deoarece consumul de alimente influențează nivelul glucozei din sânge.

Ce este glucoza?

Glucoza (zahărul din sânge) este principala sursă de energie a organismului și provine în principal din carbohidrații din alimentele și băuturile pe care le consumăm. Glucoza este transportată în sânge către toate celulele corpului unde contribuie la aproape toate procesele celulare care susțin buna funcționare a organismului.

Insulina, un hormon produs de pancreas, este cel mai important factor care contribuie la menținerea unui nivel optim al glucozei în sânge.

Metabolismul glucidic reprezintă ansamblul proceselor biochimice prin care carbohidrații (glucidele) sunt digerați, absorbiți, descompuși, transformați și utilizați în organism pentru a produce și stoca energie și pentru a furniza materia primă necesară producției altor molecule esențiale organismului.

Acest proces cuprinde mai multe etape esențiale:

• Digestia și absorbția glucidelor – Glucidele din alimentație (cum ar fi amidonul și glicogenul) sunt descompuse în molecule mai mici, în special în glucoză, care pot fi ușor absorbite în sânge.
• Glicoliza – Un proces de descompunere a glucozei care are loc în citoplasma celulelor și prin care se eliberează energie sub formă de ATP (adenozin trifosfat).
• Ciclul Krebs și fosforilarea oxidativă – La nivelul mitocondriilor, adevărate fabrici de energie din interiorul celulelor, produsul obținut în urma glicolizei (piruvatul, o substanță cu greutate moleculară mică) este utilizat pentru a produce mai mult ATP, apă și dioxid de carbon.
• Gluconeogeneza – Un proces prin care ficatul (și parțial rinichii) sintetizează glucoză din precursori non-glucidici, precum aminoacizii și glicerolul, pentru a menține nivelul optim de glucoză din sânge în perioadele de post alimentar.
• Glicogenogeneza și glicogenoliza – Glicogenogeneza este formarea de glicogen (o moleculă mai complexă utilizată de organism ca formă de depozitare a glucozei) în ficat și mușchi, în timp ce glicogenoliza este procesul de descompunere a glicogenului în glucoză atunci când organismul are nevoie de energie.

Metabolismul glucidic este reglat de hormoni precum insulina și glucagonul, care controlează nivelul de glucoză în sânge și echilibrul energetic al organismului.

Cei doi hormoni sunt esențiali în reglarea metabolismului glucidic, având roluri complementare în menținerea homeostaziei glicemice.

Insulina este un hormon produs de celulele beta din pancreas, din insulele Langerhans, și are un rol central în reglarea glicemiei prin scăderea nivelului de glucoză din sânge. Principalele funcții ale insulinei în metabolismul glucidic sunt:

• Stimularea absorbției glucozei în celule: Insulina facilitează intrarea glucozei în celulele musculare și în cele adipoase, prin activarea transportorilor de glucoză la nivelul membranei celulare.
• Stimularea glicogenogenezei: În ficat și în mușchi, insulina stimulează conversia glucozei în glicogen, asigurând astfel reducerea glicemiei în perioadele de surplus energetic.
• Inhibarea glicogenolizei și gluconeogenezei: Insulina reduce descompunerea glicogenului în glucoză (glicogenoliză) și inhibă producția de glucoză din precursori non-glucidici (gluconeogeneza) în ficat.
• Stimularea sintezei lipidelor și proteinelor: Prin acțiunea sa anabolică, insulina stimulează sinteza de lipide și proteine și favorizează utilizarea glucozei pentru a produce energie, prevenind astfel degradarea lipidelor și proteinelor în scop energetic.

Glucagonul este produs de celulele alfa din pancreas și are rolul principal în reglarea glicemiei prin creșterea nivelului de glucoză în sânge; acest hormon acționează atunci când glicemia este scăzută, cum ar fi între mese sau în timpul exercițiului fizic intens. Funcțiile sale principale în metabolismul glucidic includ:

• Stimulează glicogenoliza: Glucagonul favorizează descompunerea glicogenului în glucoză în ficat (dar nu și în mușchi, care folosește glicogenul doar pentru necesitățile proprii), astfel crește glicemia pentru a furniza energie celulelor.
• Activează gluconeogeneza: În perioadele de post, glucagonul stimulează sinteza de glucoză din precursori non-glucidici, cum ar fi aminoacizii și glicerolul, ajutând la menținerea unei glicemii constante în absența aportului de carbohidrați.
• Inhibă glicogenogeneza: Glucagonul previne formarea de glicogen în ficat, pentru a permite utilizarea glucozei eliberate în fluxul sanguin.
• Rol în mobilizarea grăsimilor: În perioadele de necesitate energetică, glucagonul stimulează lipoliza în țesutul adipos, ceea ce duce la eliberarea de acizi grași liberi care pot fi folosiți drept sursă alternativă de energie.

Astfel, insulina și glucagonul funcționează în mod complementar pentru a menține nivelul optim al glicemiei. Pe durata meselor nivelul de glucoză în sânge crește, declanșând eliberarea de insulină și inhibând secreția de glucagon, astfel încât glucoza să fie stocată sau utilizată. În stările de post sau în perioadele de activitate fizică intensă, nivelul glicemiei scade, ceea ce stimulează secreția de glucagon și inhibă eliberarea de insulină, astfel încât glicogenul și grăsimile să fie mobilizate pentru a furniza energie.

Există și alți hormoni care influențează metabolismul glucidic. Iată câțiva dintre cei mai importanți:

Cortizolul

• Origine: Produs de glandele suprarenale.
• Rol: Cortizolul este un hormon steroidian care ajută la creșterea nivelului de glucoză în sânge prin stimularea gluconeogenezei în ficat. De asemenea, are un efect catabolic asupra proteinelor, favorizând descompunerea acestora pentru a obține aminoacizi ce pot fi utilizați în gluconeogeneză.

Adrenalina (Epinefrina)

• Origine: Produsă de glandele suprarenale, în special în timpul stresului sau exercițiului fizic.
• Rol: Adrenalina crește glicemia prin stimularea glicogenolizei în ficat și mușchi, eliberând rapid glucoză în sânge. De asemenea, are un rol important în mobilizarea lipidelor din țesutul adipos.

Somatostatina

• Origine: Produsă de celulele delta din pancreas și de alte țesuturi.
• Rol: Somatostatina inhibă secreția de insulină și glucagon, având un efect de reglare asupra metabolismului glucidic și contribuind la menținerea echilibrului hormonal în organism.

Hormonii tiroidieni (T3 și T4)

• Origine: Produși de glanda tiroidă.
• Rol: Hormonii tiroidieni au un impact asupra metabolismului general, inclusiv metabolismul glucidic, prin stimularea consumului de glucoză și creșterea ratei metabolice. Aceștia pot influența sensibilitatea la insulină și pot afecta glicemia.

Grelina

• Origine: Produsă de stomac.
• Rol: Deși este cunoscută ca hormonul “foamei”, grelina poate influența și metabolismul glucidic prin stimularea apetitului și afectarea secreției de insulină.

Leptina

• Origine: Produsă de celulele adipoase.
• Rol: Leptina reglează apetitul și metabolismul energetic, având un impact indirect asupra metabolismului glucidic prin influențarea echilibrului energetic și a sensibilității la insulină.

Acești hormoni lucrează împreună într-un mecanism complex de reglare, asigurând echilibrul energetic și metabolismul adecvat al glucidelor în organism.

Valori normale glicemie adulți

Valorile normale ale glicemiei pentru un adult sănătos, indiferent de vârstă, se situează între 60 si 99 mg/dL, măsurată a jeun. Orice creștere peste aceste valori semnifică hiperglicemie și risc crescut de diabet, iar orice scădere indică hipoglicemie.

Tabel Valori normale glicemie adulți
A jeun	66-99 mg/ dL
2 ore postprandial	< 140 mg/ dL

Valori normale glicemie diabetici

În cazul persoanelor cu diagnostic de diabet zaharat tip 1 sau 2 sau prediabet, valorile țintă ale glucozei serice sunt stabilite diferit.

Tabel Valori normale glicemie diabetici
	Prediabet	Diabet zaharat
A jeun	<125 mg/ dL	80-130 mg / dL
2 ore postprandial		< 180 mg / dL

Valori normale glicemie femei însărcinate

În timpul sarcinii, pentru a exclude un diagnostic de diabet gestațional, este recomandat ca valorile glicemiei să fie ușor mai scăzute decât în mod obișnuit, pentru un adult sănătos. De aceea, toate femeile gravide ar trebui să efectueze un test de toleranță la glucoză în intervalul 24-28 săptămâni de sarcină.

Tabel Valori normale glicemie femei însărcinate
A jeun	< 92 mg / dL
1 oră postprandial	< 180 mg / dL
2 ore postprandial	< 153 mg / dL

Valori normale glicemie femei însărcinate diagnosticate cu diabet

Diagnosticul de diabet gestaţional se stabileşte dacă la testul de toleranță la glucoză se obţine cel puţin o valoare a glicemiei peste valorile limită menţionate mai sus.

Tabel Valori țintă glicemie femei însărcinate cu diabet gestațional
A jeun	< 92 mg / dL
1 oră postprandial	< 180 mg / dL
2 ore postprandial	< 153 mg / dL

Valori normale glicemie copii

Dacă un nou-născut poate avea valori ale glicemiei între 45 și 150 mg / dL, acestea fiind considerate normale, nu același lucru se poate spune și despre un copil mai mare de o lună, care ar trebui să aibă aceleași valori ale glucozei serice ca și un adult, în condițiile recoltării a jeun – după o perioadă de cel puțin 8 ore fără ingestie de alimente.

Valori glicemie – testare rapidă folosind sânge capilar (de cele mai multe ori prelevat de la nivelul pulpei  degetului)

Glicemia poate fi testată și folosind un aparat numit glucometru, care măsoară cantitatea de glucoză dintr-o probă mică de sânge capilar – o picătură prelevată din vârful degetului este plasată pe o bandă de testare și introdusă în glucometru. Rezultatele se afișează pe ecranul LCD al glucometrului în câteva secunde. Valorile glucozei serice măsurate pe glucometru trebuie să fie aceleași ca și în cazul probelor de sânge recoltate într-un laborator de analize.

O altă modalitate de testare este monitorizarea continuă a glicemiei (CGM, Continuous Glucose Monitoring), care constă în plasarea unui dispozitiv medical  rezistent la apă, pe braț sau pe abdomen. Dispozitivul medical este de unică folosință și se înlocuiește periodic. Rezultate pot fi urmărite fie pe un dispozitiv asociat, fie într-o aplicație mobilă pe propriul smartphone.

Persoanele care trăiesc cu diabet își verifică de obicei nivelul glicemiei de mai multe ori pe zi, inclusiv înainte de mese și gustări și la două ore după masă.

De ce este important sa monitorizezi glicemia?

Monitorizarea, înregistrarea și înțelegerea nivelului de glucoză din sânge sunt extrem de importante pentru a ține diabetul sub control. Scopul este acela de a menține nivelul glicemiei în intervalul țintă recomandat sau cât mai aproape de acesta.

Care sunt cele mai importante dezechilibre ale metabolismului glucidic?

Cele mai importante dezechilibre apărute în cadrul metabolismului glucidic sunt reprezentate de hiper- și hipoglicemie.

Ce inseamna glicemia ridicata (hiperglicemia)?

Hiperglicemia se referă la o creștere anormală a nivelului de glucoză în sânge, de obicei definită ca valori de peste 130 mg/dl în stare de repaus alimentar sau de peste 180 mg/dl la 2 ore după masă.

Cauze ale hiperglicemiei

• Corpul secretă prea puțină insulină – Insuficiența insulinică primară:
  • În diabetul de tip 1, celulele beta din pancreas sunt distruse, ceea ce duce la o producție insuficientă de insulină.
  • În diabetul de tip 2, celulele devin rezistente la insulină, iar pancreasul nu poate produce suficientă insulină pentru a depăși această rezistență.
• Organismul nu poate folosi insulina în mod corespunzător
• Excesul de cortizol
• Stresul fizic
• Stresul emoțional acut
• Obezitatea
• Sindromul ovarelor polichistice
• Glicogenoliza crescută:
  • În absența insulinei sau în prezența unui nivel insuficient, ficatul continuă să descompună glicogenul în glucoză, eliberând mai multă glucoză în sânge.
• Gluconeogeneza crescută:
  • În ficat, gluconeogeneza (sinteza glucozei din precursori non-glucidici) este stimulată, crescând și mai mult nivelul de glucoză din sânge.
• Stresul hormonal:
  • Hormoni precum adrenalina, cortizolul și hormonii tiroidieni pot crește glicemia prin stimularea glicogenolizei și gluconeogenezei.

La persoanele diagnosticate cu diabet, hiperglicemia poate apărea în următoarele condiții:

• Aport incorect de insulină
• Consumul unei cantități prea mici de carbohidrați
• Lipsa activității fizice
• Doza prea mică a medicamentelor pentru diabet

Consecințe: Hiperglicemia cronică poate duce la complicații severe cu impact semnificativ asupra sănătății și calității vieții, inclusiv neuropatie, nefropatie, retinopatie și afectări cardiovasculare.

Simptome ale hiperglicemiei

Principalele 3 simptome ale unei glicemii ridicate sunt:

• Urinările frecvente
• Setea excesivă
• Senzatia de foame constantă

Valorile ridicate ale glicemiei pot declanșa, de asemenea, următoarele simptome:

• Pierderea în greutate
• Vedere încețoșată
• Oboseală și slăbiciune
• Infecții frecvente

Cum se tratează hiperglicemia?

Hiperglicemia persistentă înseamnă diabet – o afecțiune cronică, în cazul căreia tratamentul are scopul de a ține nivelurile de glicemie în limite normale.

În cazul diabetului de tip 1, tratamentul constă în insulina injectabilă, în timp ce pentru diabetul de tip 2 se folosesc cel mai adesea medicamente cu administrare orală pentru reducerea nivelurilor de glucoză din sânge.

De asemenea, schimbarea stilului de viață și adoptarea unui regim și program alimentar strict sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților cu hiperglicemie.

Ce înseamnă glicemia scazută (hipoglicemia)?

Hipoglicemia se referă la o scădere anormală a nivelului de glucoză din sânge, adesea definită ca fiind sub 70 mg/dl.

• Cauze ale hipoglicemiei
• Excesul / supradozarea de insulină:
  • Poate apărea în diabetul de tip 1 sau tip 2, în urma administrării excesive de insulină sau medicamente antidiabetice.
  • Insulina stimulează absorbția glucozei în celule, reducând astfel nivelul de glucoză din sânge.
• Consum insuficient de alimente și alimentația saracă în glucide
  • Perioadele lungi fără alimentație sau o dietă insuficientă pot duce la scăderea nivelului de glucoză.
• Exercițiu fizic intens:
  • Activitatea fizică intensă poate consuma rapid glucoza din sânge, ducând la hipoglicemie, mai ales dacă nu se ajustează aportul alimentar.
• Tulburări hormonale:
  • Deficiența de hormoni contraregulatori (cum ar fi glucagonul, adrenalina, cortizolul) poate împiedica organismul să crească nivelul de glucoză în sânge.
• Consumul excesiv de alcool
• Afectiuni hepatice, renale, cardiace sau suprarenale
• Tumori pancreatice
• Sarcina

Hipoglicemia poate provoca simptome acute, precum amețeli, confuzie, tremor, transpirație, palpitatii, și, în cazuri severe, poate duce la pierderea conștienței sau convulsii.

Simptome ale hipoglicemiei

Hipoglicemia necesită tratament imediat, iar semnele și simptomele specifice pot include:

• Paliditate și transpirație excesivă
• Bătăi rapide sau neregulate ale inimii
• Iritabilitate
• Amețeli
• Dureri de cap
• Tremurături ale extremităților
• Somnolență
• Vedere încețoșată
• Spasme musculare

Cum se tratează hipoglicemia?

În stările hipoglicemice acute este recomandat consumul de carbohidrați cu acțiune rapidă – alimente sau băuturi cu zahăr, fără proteine sau grăsimi, care sunt ușor convertite în zahăr în organism: tablete de glucoză, suc de fructe, miere sau bomboane cu zahăr.

Odată ce glicemia a revenit în intervalul standard, consumul unei gustări sau mese sănătoase poate ajuta la prevenirea unei noi scăderi a glicemiei și la refacerea rezervelor de glicogen ale organismului.

Ambele condiții, hiperglicemia și hipoglicemia, necesită o gestionare atentă pentru a preveni complicațiile și pentru a menține un control optim al glicemiei.

Ce afecțiuni pot fi declanșate de aceste dezechilibre?

Tulburările metabolismului glucidic pot duce la o serie de afecțiuni și complicații, dintre care cele mai importante includ:

1. Diabetul Zaharat

• Diabet de tip 1: O afecțiune autoimună care determină distrugerea celulelor beta din pancreas, ducând la lipsa insulinei și la hiperglicemie cronică.
• Diabet de tip 2: O formă comună de diabet caracterizată prin rezistență la insulină și producție insuficientă de insulină, cu potențial de a provoca complicații pe termen lung.

2. Complicații acute ale diabetului

• Cetoacidoză diabetică: Apare în diabetul de tip 1, când organismul începe să utilizeze grăsimile pentru energie, rezultând acumularea de cetone și aciditate crescută în sânge.
• Sindromul hiperglicemic hiperosmolar: O complicație gravă a diabetului de tip 2, caracterizată prin hiperglicemie extremă, deshidratare și dezechilibru electrolitic.

3. Complicații cronice ale diabetului

• Neuropatie diabetică: Afectarea nervilor periferici, care poate asocia durere neuropată, greu tratabilă, amorțeală și slăbiciune, mai ales în extremități.
• Retinopatie diabetică: Afectarea vaselor de sânge de la nivelul retinei, care poate evolua până la pierderea vederii.
• Nefropatie diabetică: Afectarea funcționării rinichilor, care poate duce la insuficiență renală și necesitatea inițierii dializei.
• Afectarea cardiovasculară: Diabetul crește riscul de boli cardiovasculare, inclusiv infarct miocardic și accident vascular cerebral.

4. Hipoglicemia

• Episod de hipoglicemie severă: Poate duce la pierderea conștienței, convulsii sau chiar moarte, în special dacă nu este tratată rapid.

5. Sindromul de rezistență la insulină

• Sindrom metabolic: O combinație de obezitate abdominală, hipertensiune arterială, dislipidemie și rezistență la insulină, care crește riscul de diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.

6. Alte afecțiuni

• Galactozemia: O afecțiune genetică rară care duce la acumularea de galactoză, provocând afectări hepatice, cataractă și întârziere în dezvoltare.
• Fructozuria: O afecțiune benignă în care fructoza nu este metabolizată, dar poate duce la disconfort gastric.

7. Afectări hepatice

• Ficat gras non-alcoolic: O afecțiune asociată cu rezistența la insulină și diabetul de tip 2, care poate duce la inflamație și fibroză hepatică.

Aceste afecțiuni subliniază importanța unei gestionări adecvate a metabolismului glucidic și a monitorizării nivelului de glucoză pentru prevenirea complicațiilor asociate.

Factori care influențeaza nivelul glucozei în sânge

Nivelul glucozei din sânge poate fi influențat de o serie de factori, cei mai importanți dintre aceștia fiind:

• Alimentația
• Vârsta
• Starea de sănătate
• Activitatea fizică
• Genetica
• Stresul și oboseala
• Momentul din zi în care este masurat (valorile cresc postprandial – după ce mâncăm).

Unii factori, cum ar fi alimentația și activitatea fizică, pot fi modificați prin schimbarea stilului de viață, iar contribuția lor la menținerea glicemiei în limite normale poate fi în anumite cazuri singura contribuție necesară.

Ce analize de laborator pot identifica tulburările metabolismului glucidic?

Pentru identificarea tulburărilor metabolismului glucidic, se recomandă efectuarea unor teste de laborator care evaluează modul în care organismul procesează glucoza. Cele mai frecvent utilizate teste includ:

1. Glicemia a jeun – măsoară nivelul glucozei din sânge după cel puțin 8 ore de post. Este una dintre cele mai frecvente metode pentru evaluarea glicemiei bazale.
2. Hemoglobina glicată (HbA1c) – arată media nivelului de glucoză din sânge din ultimele 2-3 luni. Este un indicator de lungă durată al controlului glicemic și poate ajuta la diagnosticarea și monitorizarea diabetului sau a prediabetului.
3. Testul de toleranță la glucoză orală (TTGO) – implică măsurarea glicemiei la intervale regulate după ce pacientul consumă o soluție cu glucoză. Este util pentru diagnosticarea diabetului de tip 2 și a diabetului gestațional.
4. Glicemia postprandială – măsoară nivelul glicemiei la 1-2 ore după masă. Ajută la identificarea tulburărilor în metabolizarea glucidelor după ingestie.
5. Insulina serică și indicele HOMA – măsoară nivelul insulinei și poate calcula rezistența la insulină prin indicele HOMA.
6. Peptidul C – ajută la evaluarea funcției celulelor beta din pancreas, responsabile de secreția de insulină. Este util pentru diferențierea între diabetul de tip 1 și tip 2 și pentru evaluarea rezervelor de insulină.

Aceste analize pot fi recomandate individual sau combinate, în funcție de simptome și de istoricul pacientului. Un specialist va interpreta rezultatele pentru a determina prezența sau riscul tulburărilor de metabolism glucidic.

Cum poți menține valorile normale ale glicemiei?

Pentru a menține o glicemie normală și a reduce riscul de tulburări ale metabolismului glucidic, este important să adopți un stil de viață echilibrat care include dietă, mișcare și gestionarea stresului. Iată câțiva pași eficienți:

1. Respectă tratamentul medicamentos recomandat de medic:
   • Insulina injectabilă pentru pacienții cu diabet tip 1.
   • Medicamente hipoglicemiante cu administrare orală pentru pacienții cu diabet tip 2.
2. Alege o dietă echilibrată:
   • Consumă carbohidrați cu absorbție lentă (cum sunt cei din cereale integrale și legume) în locul celor rapizi, cum ar fi zahărul rafinat și produsele procesate.
   • Include surse de fibre (fructe, legume, nuci) care ajută la menținerea stabilității glicemiei prin încetinirea absorbției glucozei.
   • Stabilește-ți un regim regulat de mese, cu porții moderate, și evită mesele prea bogate, pentru a preveni fluctuațiile mari de glicemie.
   • Redu consumul de zahăr adăugat și alimente procesate bogate în carbohidrați rafinați, cum ar fi prăjiturile, dulciurile și băuturile carbogazoase.
   • Asigură-te că ai parte de hidratare corespunzătoare.
3. Fă mișcare regulată:
   • Exercițiile fizice contribuie la utilizarea glucozei din sânge pentru energie, ceea ce ajută la reducerea nivelului de glicemie.
   • Activitățile aerobice (mersul pe jos, alergatul, ciclismul) și exercițiile de forță (ridicarea greutăților) au ambele efecte pozitive asupra controlului glicemiei.
   • Ideal este să faci mișcare cel puțin 30 de minute, 5 zile pe săptămână.
4. Controlează stresul:
   • Stresul crește eliberarea hormonilor, cum ar fi cortizolul, care poate duce la creșterea glicemiei. Tehnicile de relaxare (de ex., meditația, yoga, respirația profundă) și activitățile relaxante pot reduce aceste efecte.
5. Monitorizează-ți glicemia:
   • Dacă ai factori de risc pentru diabet, măsurarea regulată a glicemiei poate ajuta la observarea eventualelor fluctuații și permite ajustări rapide în stilul de viață.
6. Odihnește-te suficient:
   • Somnul insuficient poate afecta sensibilitatea la insulină și poate crește riscul de creșteri ale glicemiei. Un somn de calitate (7-8 ore/noapte) este esențial pentru menținerea echilibrului metabolic.
7. Evită alcoolul și fumatul:
   • Alcoolul și nicotina pot afecta controlul glicemiei și pot duce la probleme metabolice pe termen lung.

Implementarea acestor obiceiuri ajută la menținerea glicemiei în limite normale și la reducerea riscului de tulburări de metabolism glucidic.

---

Referințe:

1. ÎNDREPTAR PRACTIC DE FIZIOPATOLOGIE CLINICĂ, Editura „Victor Babeş”, Timişoara, 2016
2. Timar R. Noțiuni de diabet, nutriție și boli metabolice. Ed. Eurobit, Timișoara, 2014.
3. Hammer GD, McPhee SJ. Pathophysiology of Disease. An Introduction to Clinical Medicine. 7th Ed., McGraw Hill Medical, 2014.