Deficit de vitamina D: relevanța testării și implicațiile sale
- Vitamina D este esențială pentru sănătatea oaselor, ajutând la absorbția calciului și fosforului, iar deficitul ei afectează aproximativ 1 miliard de persoane la nivel mondial.
- Carența apare din cauza expunerii insuficiente la soare și a alimentației, sau când organismul nu o poate absorbi din cauza obezității ori a unor afecțiuni digestive, renale sau hepatice.
- Deși deficitul poate fi adesea lipsit de simptome, el se poate manifesta prin dureri și slăbiciune musculară, dureri osoase, oboseală cronică, spasme sau senzație de furnicături.
- Complicațiile severe ale lipsei de vitamina D includ scăderea nivelului de calciu și fosfat din sânge, osteomalacia la adulți și rahitismul în timpul copilăriei.
- Pentru evaluarea corectă a statusului vitaminei în organism, testarea nivelului de 25-hidroxivitamină D din sânge reprezintă cel mai bun indicator global.
Ce este vitamina
Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi, despre care se știe de mult timp că joacă un rol important în absorbția calciului și fosforului (esențiale pentru formarea și menținerea sănătății oaselor)2. De asemenea, studiile indică faptul că vitamina D poate reduce dezvoltarea celulelor tumorale, ajută la controlul infecțiilor și reduce inflamația. Multe dintre organele și țesuturile corpului au receptori pentru vitamina D, ceea ce sugerează și alte roluri importante dincolo de sănătatea oaselor.
Există două forme majore de vitamina D3:
- Vitamina D2 (ergocalciferol): Aceasta se regăsește în alimente precum drojdia sau ciupercile. Este, de asemenea, disponibilă sub formă de supliment și în alimente îmbogățite.
- Vitamina D3 (colecalciferol): Aceasta este produsă la nivelul pielii prin expunerea la soare. Se găsește, de asemenea, în unele alimente de origine animală și în anumite alimente îmbogățite sau suplimente alimentare.
Ambele forme de vitamină D suferă în organism modificări chimice pentru a ajunge la forma în care pot fi utilizate de acesta în procese celulare. Aceste modificări au loc în ficat și rinichi, transformând vitamina D în anumite substanțe a căror prezență în organism poate fi detectată: 25-hidroxivitamina D (25(OH)D) și 1,25-dihidroxivitamina D (1,25(OH)2D).
- 25-hidroxivitamina D - În ficat, vitamina D este transformată în 25(OH)D, forma masurată pentru a evalua nivelul de vitamină D.
- 1,25-dihidroxivitamina D - În rinichi, 25(OH)D este transformat într-un metabolit numit vitamina D activă sau 1,25(OH)2D. Determinarea nivelului de 1,25(OH)2D este utilizată când există suspiciunea de afecțiuni renale sau în hipercalcemie.
Ce reprezintă un deficit de vitamina D?
Deficitul de vitamina D reprezintă o stare caracterizată prin concentrații insuficiente de vitamină D în organism, care pot avea consecințe importante asupra sănătății, în special asupra sistemului osos și muscular. Deși unele persoane pot prezenta simptome precum dureri osoase, slăbiciune musculară sau oboseală, deficitul de vitamina D este adesea asimptomatic. Din acest motiv, numeroase persoane pot avea valori semnificativ scăzute ale vitaminei D fără să fie conștiente de existența acestei carențe.
În condiții normale, necesarul de vitamina D este asigurat în principal prin sinteza cutanată sub acțiunea radiațiilor ultraviolete B (UVB) provenite din lumina solară. De asemenea, surse suplimentare includ anumite alimente, precum peștele gras, gălbenușul de ou, laptele și cerealele fortificate, precum și suplimentele alimentare.
Atunci când nivelul vitaminei D este insuficient, absorbția intestinală a calciului și fosforului este afectată, ceea ce poate compromite mineralizarea normală a osului. În consecință, crește riscul apariției durerilor osoase, fragilității și fracturilor osoase, precum și al durerilor și slăbiciunii musculare. Pe termen lung, deficitul sever de vitamina D poate contribui la dezvoltarea osteomalaciei la adulți și a rahitismului la copii, precum și la agravarea osteoporozei și a riscului de cădere la vârstnici.
10 semne că ai lipsă de vitamina D
Deși deficitul de vitamina D trece de multe ori neobservat, printre simptomele posibile ale carenței de vitamina D se numără:
- dureri musculare
- dureri osoase
- sensibilitate crescută la durere
- senzație de furnicături, de "înțepături și ace" în mâini sau picioare
- slăbiciune musculară la nivelul brațelor și coapselor
- antecedente de fracturi
- spasme musculare
- pierderea apetitului
- oboseală cronică sau somn agitat
- picioare arcuite (atunci când deficitul este sever).
Alimente bogate în vitamina D
Sursele alimentare de vitamina D joacă un rol esențial în menținerea unui status optim al vitaminei D și în prevenirea deficitului, mai ales în perioadele cu expunere solară redusă, când sinteza cutanată este insuficientă. În practica clinică și nutrițională, deși numărul alimentelor care conțin în mod natural cantități semnificative de vitamina D este relativ redus, peștele gras reprezintă cea mai consistentă sursă.
Astfel, iată o listă de alimente cu conținut bogat de vitamina D, pe care să le incluzi în dieta ta pentru a te asigura că aduci un aport optim în organism din această vitamină extrem de importantă:
- pește gras: somon, păstrăv, macrou, hering, sardine - peștele gras este, de asemenea, o sursă bună de acizi grași omega-3, recunoscuți pentru efectele lor benefice asupra sănătății cardiovasculare și a funcției cognitive;
- gălbenuș de ou - un ou conține aproximativ 1,7 micrograme (68 UI) de vitamina D;
- ciuperci - ciupercile expuse la radiații ultraviolete (UV) în perioada de dezvoltare constituie una dintre puținele surse vegetale de vitamina D;
- ficat de vită-conține cantități moderate de vitamina D, alături de alți micronutrienți importanți, precum vitamina A, fierul și vitamina B12;
- brânzeturi maturate precum cheddar;
- alimentele fortifiate – precum lapte, băuturi vegetale (de soia, migdale, ovăz), cereale pentru micul dejun sau suc de portocale. Acestea completează aportul în mod practic, fiind ușor de integrat în dietele diverse și importante pentru grupurile cu risc de deficiență, cum sunt vârstnicii, persoanele cu expunere limitată la soare, pacienții cu sindroame de malabsorbție, persoanele cu obezitate sau cele care urmează diete restrictive.
Care sunt cauzele deficitului de vitamina D?
În general, cele două cauze principale ale deficitului de vitamina D sunt:
- aport insuficient de vitamina D, determinat de o expunere redusă la lumina solară și/sau de un aport alimentar inadecvat;
- absorbția, metabolizarea sau utilizarea defectuoasă a vitaminei D de către organism.
Mai mulți factori biologici și de mediu diferiți pot, de asemenea, expune la un risc mai mare de a dezvolta deficiență de vitamina D. Există și o serie de cauze specifice ale deficitului de vitamina D, printre care: anumite afecțiuni medicale, pierderea în greutate, intervenții chirurgicale sau anumite medicamente.
Condițiile medicale care pot cauza deficiența de vitamina D includ4:
- Anumite afecțiuni digestive precum ciroză biliară, sindrom de intestin scurt, insuficienţă pancreatică exocrină, boala Crohn, fibroză chistică, boala celiacă determină un deficit de absorbţie a vitaminei D la nivel intestinal. Aceste afecțiuni, în special dacă nu sunt diagnosticate și/sau tratate, sunt asociate cu absorbția inadecvată a vitaminei D în intestinul subțire.
- Afecțiuni renale și/sau hepatice: Acestea reduc cantitatea anumitor enzime din organism (enzima hepatică 25-hidroxilaza din ficat și 1-alfa-hidroxilaza din rinichi) de care acesta are nevoie pentru a transforma vitamina D într-o formă pe care o poate utiliza. Lipsa oricăreia dintre aceste enzime duce la un nivel inadecvat de vitamina D activă în corpul uman. De asemenea, sindromul nefrotic și dializă peritoneală sunt asociate cu pierderi crescute de vitamina D.
Obezitatea: Un indice de masă corporală cu valori de peste 30 kg/m2 este asociat cu niveluri mai scăzute de vitamina D. Acest fenomen este explicat prin faptul că vitamina D este sechestrată în țesutul adipos, devenind mai puțin disponibilă pentru circulația sistemică și pentru utilizarea de către organism. Obezitatea necesită adesea administrarea unor doze mai mari de suplimente de vitamina D pentru a atinge și menține valori optime ale acesteia la nivel plasmatic.
Diagnosticul deficitului de vitamina D și analize
25 hidroxivitamina D, cu un timp de înjumătăţire prelungit (2-3 săptămâni), constituie principalul rezervor circulant şi cel mai bun indicator al statusului global al vitaminei D. Analiza care dozează vitamina D poate fi indicată pentru:
- Screeningul persoanelor cu risc crescut de deficit de vitamina D, în special în prezența unor factori de risc precum vârsta înaintată, obezitatea, expunerea redusă la soare, afecțiunile de malabsorbție, bolile hepatice sau renale cronice ori utilizarea unor medicamente care interferează cu metabolismul vitaminei D5.
- Diagnosticarea unei deficiențe sau a unei insuficiențe de vitamina D dacă sunt simptome care sugerează niveluri scăzute. Analizele pot fi folosite, de asemenea, pentru a diagnostica o toxicitate rară a vitaminei D cauzată de administrarea excesivă și prelungită de suplimente cu vitamina D.
- Monitorizarea nivelurilor de vitamina D permite aprecierea eficacității tratamentului și ajustarea dozelor în vederea atingerii și menținerii unor valori optime.
Care sunt posibilele complicații ale carenței de vitamina D?
Cele mai grave complicații ale deficienței de vitamina D includ:
- Hipocalcemie reprezintă scăderea concentrației calciului în sânge, ca urmare a absorbției intestinale insuficiente a calciului în contextul deficitului de vitamina D. Hipocalcemia poate determina manifestări neuromusculare precum parestezii, crampe musculare, tetanie și, în cazurile severe, tulburări de ritm cardiac sau convulsii.
- Hipofosfatemie se caracterizează prin scăderea nivelului de fosfat seric și apare prin afectarea absorbției intestinale a fosforului. Fosfatul este esențial pentru mineralizarea osoasă și pentru numeroase procese metabolice celulare, iar deficitul său contribuie la alterarea structurii și rezistenței osoase.
- Osteomalacia - reprezintă manifestarea clinică a deficitului de vitamina D la adult și este caracterizată prin mineralizarea insuficientă a matricei osoase nou formate. Consecințele includ dureri osoase difuze, sensibilitate osoasă, slăbiciune musculară proximală și creșterea susceptibilității la fracturi. Osteomalacia este rezultatul unui dezechilibru între formarea și mineralizarea osului, care conduce la reducerea rezistenței acestuia și la apariția deformărilor osoase.
- Rahitism reprezintă forma de manifestare a deficitului de vitamina D la copil și apare în perioada de creștere, când mineralizarea osoasă este insuficientă. Boala se caracterizează prin deformări scheletice, întârzierea creșterii și dezvoltării osoase, dureri osoase și slăbiciune musculară. Deși rahitismul este o afecțiune prevenibilă și tratabilă, diagnosticul și intervenția precoce sunt esențiale pentru evitarea complicațiilor permanente. În absența tratamentului adecvat, pot apărea deformări osoase ireversibile, afectarea dezvoltării fizice, convulsii secundare hipocalcemiei și, în cazurile severe, complicații cardiovasculare potențial amenințătoare de viață.
Rolul vitaminei D în alte afecțiuni
BOLI CARDIOVASCULARE
Cercetările arată că nivelurile suboptime de vitamina D sunt asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare. În aceste studii s-a constatat că nivelurile de 25-hidroxivitamină D au fost invers corelate cu următorii factori de risc cardiovascular: tensiune arterială mai mare de 140/90 mm Hg, nivel de glucoză în sânge mai mare de 125 mg pe dL (6,95 mmol pe L) și indice de masă corporală de minim 30 kg/m2.
CANCERUL DE COLON
Interesul privind rolul vitaminei D în prevenția și evoluția cancerului colorectal se bazează pe distribuția largă a receptorilor vitaminei D la nivelul țesutului colorectal și pe efectele biologice observate în studiile experimentale. Studiile in vitro au raportat răspunsul cancerelor de colon la efectele antiproliferative ale 1,25-dihidroxi-vitaminei D2. Cu toate acestea, rezultatele studiilor clinice prezintă date contradictorii.
Dovezile din studiul RCT Women's Health Initiative sugerează că o doză modestă de calciu (1.000 mg pe zi) și vitamina D (400 UI pe zi) nu a redus semnificativ incidența cancerului colorectal la femeile sănătoase cu risc mediu. În schimb, un studiu caz-control din cadrul Nurses' Health Study a raportat că riscul de cancer de colon a crescut odată cu scăderea valorilor 25-hidroxivitamina D serică.
Ascultă sfatul specialistului!
Urmărește episodul Dr. Podcast despre Osteoporoza, alături de Conf. Dr. Diana Loreta Păun, medic primar Endocrinologie Clinică în cadrul Institutului Național de Endocrinologie “C. I. Parhon”, București, și Consilier Prezidențial în Departamentul Sănătate Publică.
Referințe: