Rolul vitaminelor pentru un echilibru metabolic

Cuprins:

• Cum se clasifică vitaminele?
• Care sunt cele mai importante vitamine și ce rol au în organism?
• Care sunt cauzele și simptomele determinate de variațiile nivelurilor de vitamine?
• Cum se tratează dezechilibrele induse de hipo sau hipervitaminoze?

Cum se clasifică vitaminele?

Vitaminele sunt clasificate în două categorii principale:

• Vitamine hidrosolubile: Acestea sunt vitamine care se dizolvă în apă. Exemplele includ vitamina C și complexul de vitamine B (cum ar fi B1, B2, B3, B5, B6, B9 și B12).
• Vitamine liposolubile: Acestea sunt vitamine care se dizolvă în grăsimi, cum ar fi vitamina A, D, E și K.

Care sunt cele mai importante vitamine și ce rol au în organism?

• Vitamina A este esențială pentru vedere, sistemul imunitar, procesul de reproducere, sănătatea pielii și dezvoltarea oaselor. Există două forme principale de vitamina A: retinol (găsit în produsele de origine animală) și provitamina A (prezentă în produsele vegetale, sub formă de beta-caroten).
• Vitamina B e implicată în metabolismul carbohidraților, grăsimilor și proteinelor, precum și în funcționarea normală a sistemului nervos. Complexul de vitamine B cuprinde mai multe vitamine esențiale pentru organism, cum ar fi vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B3 (niacina), vitamina B5 (acid pantotenic), vitamina B6 (piridoxina), vitamina B7 (biotina), vitamina B9 (acid folic) și vitamina B12 (cobalamină).
• Vitamina C (acid ascorbic): necesară pentru sinteza colagenului, absorbția fierului,  are un rol important în metabolismul lipidelor, în sistemul imunitar și în sănătatea pielii și este un puternic agent antioxidant.
• Vitamina D (calciferol): joacă un rol esențial în absorbția calciului și a fosforului, menținerea sănătății oaselor, a sistemului imunitar și a funcțiilor musculare.
• Vitamina E (tocoferol): este un antioxidant larg răspândit în produsele alimentare, care contribuie la menţinerea normală a membranelor celulare, a sistemului vascular şi nervos şi oferă protecţie ca antioxidant pentru vitamina A.
• Vitamina K: necesară pentru reglarea activității de coagulare a sângelui, pentru sănătatea oaselor (prevenirea osteoporozei și fracturilor osoase), prevenirea calcificărilor vasculare și prevenirea inflamației. Există două forme principale de vitamina K: K1 (filochinona), găsită în alimente precum legumele cu frunze verzi, și K2 (menachinona), produsă de unele bacterii intestinale și prezentă în anumite alimente și suplimente (cereale, carne grasă, ouă și pește).

Care sunt cauzele și simptomele determinate de variațiile nivelurilor de vitamine?

Avitaminoza reprezintă un deficit sever de vitamine care poate duce la boli specifice asociate cu lipsa acută a anumitor vitamine, iar hipovitaminoza se caracterizează printr-o carență mai puțin severă decât în cazul avitaminozei, care poate provoca simptome mai ușoare sau mai vagi asociate cu lipsa anumitor vitamine.

În cazul hipervitaminozei, aceasta apare prin consum excesiv de vitamine și poate avea, de asemenea, efecte adverse. De exemplu, consumul în exces de vitamina A poate duce la intoxicație, manifestată prin simptome precum oboseală, iritabilitate și dureri de cap.

Manifestările clinice care pot însoți deficitul de vitamina A sunt:

• Tulburări de vedere: deteriorarea vederii nocturne, xeroftalmie (uscăciunea conjunctivei) și, în cazuri severe, la orbire;
• Imunitate redusă: susceptibilitate crescută la infecții;
• Probleme dermatologice: piele uscată, rugozități ale pielii, căderea în exces a părului;
• Probleme de creștere: la copii, deficitul de vitamina A poate afecta creșterea și dezvoltarea corectă;
• Probleme reproductive: la femeile însărcinate, deficitul de vitamina A poate avea consecințe asupra evoluției sarcinii și dezvoltării fătului.

În cazul deficitului de complex de vitamine B, simptomele variază în funcție de tipul de vitamină B pentru care există deficit și pot include:

• Oboseală și slăbiciune;
• Tulburări digestive: pierderea poftei de mâncare, greață și diaree;
• Tulburări neurologice: furnicături și amorțeli la nivelul membrelor, dificultăți de concentrare și probleme de memorie;
• Tulburări ale pielii: inflamația sau crăpăturile la nivelul gurii și în jurul acesteia;
• Anemie: atunci când deficitul implică vitamina B12 sau acidul folic.

Deficitul de vitamina C clinic manifest, cunoscut și sub numele de scorbut, este o afecțiune cauzată de insuficiența aportului de acid ascorbic din multiple cauze: consumul insuficient de alimente bogate în vitamina C (cum ar fi fructele citrice, căpșunile, kiwi, broccoli și ardeiul roșu); consumul excesiv de alcool; fumatul; unele afecțiuni medicale (anumite boli cronice, precum boala Crohn sau sindromul malabsorbției pot afecta absorbția vitaminei C).

Simptomele acestui deficit implică:

• Oboseală și slăbiciune;
• Sângerări gingivale: una dintre primele manifestări ale scorbutului;
• Durere și umflarea articulațiilor: din cauza slăbirii structurii colagenului din articulații;
• Anemie: în lipsa vitaminei C absorbția fierului în organism este mai scăzută;
• Piele uscată și crăpată: deficitul de colagen contribuie și la apariția unor probleme dermatologice;
• Probleme imunitare: slăbirea sistemului imunitar și creșterea susceptibilității la infecții.

Cauzele deficitului de vitamina D sunt reprezentate de:

• Expunere insuficientă la soare: vitamina D este adesea numită “vitamina soarelui” deoarece aceasta este produsă la nivelul pielii pe durata expunerii la razele soarelui. O expunere insuficientă la soare poate contribui la apariția acestei carențe;
• Dietă săracă în vitamina D: consumul insuficient de alimente bogate în vitamina D, precum peștele gras (somon, macrou), uleiurile de pește, ouăle și produsele lactate;
• Tulburari de absorbție: anumite afecțiuni medicale, cum ar fi boala celiacă sau boala inflamatorie intestinală pot afecta absorbția vitaminei D;
• Protecție excesivă a pielii: folosirea frecventă a produselor de protecție solară, acoperirea extinsă a corpului sau pielea mai pigmentată pot limita producția de vitamina D la nivelul pielii;
• Obiceiuri de viață: un stil de viață sedentar sau petrecerea majorității timpului în interior pot contribui la apariția carențelor de Vitamina D;
• Vârstă: persoanele în vârstă pot avea o capacitate redusă de a produce și de a utiliza vitamina D.

În aceste situații, pot apărea simptomele deficitului de vitamina D, cum ar fi:

• Oboseală generalizată și slăbiciune musculară;
• Dureri musculare și osoase;
• Modificări ale statusului psihologic, cum ar fi depresia sau anxietatea;
• Tulburări ale ritmnului somn-veghe: unele studii sugerează că deficitul de vitamina D poate afecta calitatea somnului;
• Probleme ale sistemului imunitar: persoanele cu deficit de vitamina D sunt mai predispuse la infecții.

Diagnosticul deficitului de vitamina D se face prin măsurarea nivelului de 25-hidroxivitamina D în sânge. Complicațiile acestui deficit pot include instalarea osteoporozei (reducerea densității osoase), apariția de fracturi, probleme ale sistemului cardiovascular și afectarea funcțiilor musculare.

Cauzele deficitului de vitamina K sunt variate, presupunând:

• Dietă săracă în vitamina K: consumul insuficient de alimente bogate în vitamina K, precum broccoli, spanac, varză și alte legume cu frunze verzi;
• Probleme de absorbție: anumite afecțiuni medicale, precum boala celiacă, boala inflamatorie intestinală sau afecțiuni hepatice pot afecta absorbția vitaminei K;
• Utilizare de antibiotice: unele antibiotice pot afecta flora intestinală, influențând producția de vitamina K;
• Medicamente anticoagulante: medicamentele care inhibă coagularea sângelui pot afecta metabolismul vitaminei K și pot contribui la deficit.

În cadrul simptomelor putem regăsi următoarele:

• Sângerări neobișnuite, excesive sau prelungite în urma leziunilor minore sau a intervențiilor chirurgicale;
• Hematoame care apar după traumatisme minime sau chiar atingeri;
• Sângerări gingivale;
• Sângerări nazale frecvente;
• Sângerări gastrointestinale.

Diagnosticul deficitului de vitamina K se poate face prin teste de sânge care măsoară nivelul de protrombină, timpul de protrombină sau concentrația de vitamina K1.

Complicațiile acestui deficit includ sângerări severe și probleme de coagulare, care pot avea consecințe grave asupra sănătății.

Cum se tratează dezechilibrele induse de hipo sau hipervitaminoze?

Tratamentul variază în funcție de tipul de tulburare a vitaminelor. Acesta poate include modificări ale dietei, recomandarea de suplimente alimentare (multivitamine si minerale) sau, în cazuri mai severe, tratament medicamentos sub supraveghere medicală.

Este important să se solicite consult medical de specialitate pentru diagnosticul și tratamentul adecvat al dezechilibrelor vitaminice, deoarece administrarea necontrolată de suplimente poate avea consecințe negative asupra stării de sănătate.

Referințe:

1. “Handbook of Vitamins”, Janos Zempleni, John W. Suttie, Jesse F. Gregory III, Patrick J. Stover
2. “Vitamin C: Its Chemistry and Biochemistry”, Adrianne Bendich și Christopher E. Langseth
3. “Vitamin D: Physiology, Molecular Biology, and Clinical Applications”, Michael F. Holick
4. “Vitamin B12: Chemical Aspects, Transport, Cause and Symptoms of Deficiency, Dietary Sources, and Health Benefits”, Elena Varuzza și Madhavi Nallani
5. “Micronutrients in Health and Disease”, Kedar N. Prasad
6. www.mayoclinic.org