Cum funcționează rinichii și care este rolul lor în organism?

Cuprins:

• Care sunt componentele aparatului excretor?
• Ce presupune procesul de excreție?
• Ce presupune durerea la nivel lombar de cauză renală?

Care sunt componentele aparatului excretor?

1. Rinichi:

Principalele organe excretoare din corpul uman. Filtrează sângele pentru a elimina produșii de degradare și pentru a regla echilibrul apei și al electroliților. Produc urina care conține substanțele ce urmează a fi eliminate din organism.

2. Uretere:

Tuburi musculare care transportă urina de la rinichi către vezica urinară.

3. Vezică urinară:

Un organ muscular în formă de săculeț care stochează urina înainte de a fi evacuată.

4. Uretră:

Conduct care transportă urina din vezica urinară spre exterior – proces denumit micțiune.

Ce presupune procesul de excreție?

1. Filtrarea: Sângele este filtrat la nivelul rinichilor pentru a îndepărta deșeurile și substanțele chimice în exces.
2. Reabsorbția: Substanțele utile, precum apa și electroliții, sunt reabsorbite înapoi în sânge.
3. Secreția: Componente adiționale, precum anumite substanțe chimice sau medicamente, sunt eliminate în urină.
4. Eliminarea: Urina este transportată de la rinichi la vezica urinară prin intermediul ureterelor și este ulterior eliminată din organism prin uretră.

Rinichii joacă un rol vital în procesul de homeostazie în organism prin implicarea lor în mai multe funcții importante. Homeostazia se referă la capacitatea organismului de a menține un mediu intern constant și echilibrat, indiferent de schimbările mediului extern. Rinichii filtrează permanent sângele pentru a elimina produșii de catabolism, precum ureea, creatinina și excesul de electroliți.

Procesul de filtrare are loc la nivelul unor unități funcționale numite nefroni, aceștia fiind responsabili de formarea urinei. Fiecare rinichi conține aproximativ un milion de nefroni, care joacă un rol esențial în îndeplinirea mai multor funcții importante. Iată principalele funcții ale nefronilor:

• Filtrarea sângelui (la nivel glomerular):

Nefronii încep procesul prin care sângele este filtrat în glomeruli, aceștia fiind formați dintr-o rețea de capilare, la nivelul cortexului renal. Substanțele precum apa, electroliții, glucoza și produșii de degradare ai proteinelor (ureea și creatinina) sunt forțate să treacă din sânge în capsula Bowman, formând filtratul glomerular.

• Reabsorbția:

După filtrare, majoritatea substanțelor utile, cum ar fi glucoza, electroliții și apa, sunt reabsorbite înapoi în sânge la anumite segmente ale nefronului, denumite tubi uriniferi.

• Secreția:

Nefronii elimină celelalte substanțe neesențiale, cum ar fi anumite medicamente sau substanțe chimice din sânge prin procesul de secreție. Acesta ajută la eliminarea substanțelor în exces sau a celor străine care nu au fost filtrate inițial în glomeruli.

Totodată, aceste roluri principale ale nefronilor contribuie si la alte funcții renale:

• Formarea urinei:

După ce filtratul glomerular a trecut prin tubii renali, rezultă urina. Procesul de formare a urinei implică ajustarea concentrației de apă și electroliți în funcție de necesitățile organismului.

• Reglarea tensiunii arteriale:

Nefronii contribuie la reglarea tensiunii arteriale prin intermediul reninei, o enzimă produsă în celulele juxtaglomerulare ale nefronilor. Renina acționează asupra unui precuror al angiotensinei, iar angiotensina stimulează vasoconstricția și creșterea reabsorbției de sodiu și apă.

• Producția de eritropoietină:

Celulele specializate din rinichi, numite celulele interstițiale peritubulare, produc eritropoietina. Eritropoietina stimulează măduva osoasă să producă mai multe celule roșii (eritrocite) în cazul scăderii nivelului de oxigen în țesuturi.

• Reglarea echilibrului acido-bazic:

Nefronii ajută la menținerea echilibrului pH-ului în organism prin eliminarea ionilor de hidrogen și a bicarbonatului în funcție de necesități.

Prin aceste funcții, nefronii contribuie la menținerea homeostaziei în organism, asigurând eliminarea produșilor de degradare și reglarea echilibrului hidric și chimic.

În situatiile în care apar disfuncționalități la nivelul rinichilor, pe lângă dezechilibrele biologice identificate, frecvent, acestea sunt însoțite si de simptome specifice aparatului excretor, cum ar fi: durerea la nivel lombar, tulburările de micțiune etc.

Ce presupune durerea la nivel lombar de cauză renală?

Aceasta poate fi cauzată de o varietate de probleme de sănătate care afectează rinichii sau sistemul urinar. Iată câteva afecțiuni care pot provoca durere lombară de cauză renală și care sunt legate de funcționarea acestor organe:

1. Infecția tractului urinar (ITU):

Infecțiile la nivelul rinichilor sau ale tractului urinar pot provoca durere în zona lombară. Simptomele asociate pot include durere/jenă la urinare, nevoie frecventă de a urina și febră.

2. Calculii renali:

Calculii renali sunt formațiuni solide care se formează în rinichi din sedimentul urinar și pot provoca durere severă atunci când sunt mobilizați la nivelul căilor urinare. Durerea este adesea intensă și se resimte în spate, în abdomen sau în zona inghinală.

3. Infarctul renal:

Infarctul renal apare atunci când fluxul de sânge către rinichi este blocat; suferința celulară și inflamația asociată cauzează durere și afectează funcția renală. Poate fi asociat cu condiții patologice generalizate, precum embolii sau tromboze.

4. Pielonefrita:

Este o inflamație a rinichilor, adesea cauzată de o infecție bacteriană. Durerea poate fi resimțită în zona lombară și poate fi însoțită de febră și frisoane.

5. Tumori renale:

Tumorile care afectează rinichii pot provoca durere în zona respectivă, în principal prin compresia structurilor sănătoase. Alte simptome pot include prezența sângelui în urină și simptome generale, cum ar fi scădere în greutate fără motiv aparent.

6. Insuficiența renală:

Insuficiența renală apare atunci când rinichii nu îndeplinesc eficient funcția de filtrare a sângelui și eliminare a produșilor de degradare. Durerea lombară poate apărea ca simptom în stadiile avansate ale insuficienței renale sau brusc instalată, în insuficiența renală acută.

7. Blocaj renal (obstrucție ureterală):

Blocajul ureterelor, care transportă urina de la rinichi la vezica urinară, poate provoca durere și disconfort. Calculii renali, tumorile sau alte obstrucții pot duce la acest tip de blocaj.

Tulburările homeostaziei renale pot avea consecințe grave și afectează diferite aspecte ale sănătății. Iată câteva complicații și evoluții posibile ale tulburărilor homeostaziei renale:

1. Dezechilibre electrolitice:
   1. Hiperkaliemie: Creșterea nivelului de potasiu în sânge poate duce la aritmii cardiace și alte probleme cardiace, inclusiv la deces.
   1. Hipokaliemie: Scăderea nivelului de potasiu poate afecta funcția musculară și ritmul cardiac, până la stop cardiac.
2. Dezechilibre acido-bazice:
   1. Acidoză metabolică: Scăderea pH-ului sanguin poate afecta funcția celulară și poate duce la confuzie, letargie și alte simptome grave.
3. Retenție de lichide:
   1. Edem: Retenția excesivă de lichide poate duce la tumefacții (umflături), în special la extremități, și poate pune presiune asupra organelor interne.
4. Insuficiență renală:
   1. Acută: Tulburările grave ale homeostaziei, care necesită adesea intervenție medicală de urgență.
   1. Cronică: Dacă tulburările homeostaziei renale persistă sau evoluează într-o perioadă lungă de timp, pot contribui la dezvoltarea insuficienței renale cronice.
5. Tulburări ale tensiunii arteriale:
   1. Hipertensiune arterială: Disfuncțiile renale pot contribui la creșterea tensiunii arteriale, ceea ce poate crește riscul de boli cardiovasculare.
6. Anomalii hematologice:
   1. Anemia: Reducerea producției de eritropoietină, o substanță produsă de rinichi, poate duce la anemie.
7. Tulburări ale sistemului osos:
   1. Osteodistrofie renală: Dezechilibrele în metabolismul calciului și fosforului pot afecta sănătatea oaselor.
8. Complicații cardiovasculare:
   1. Ateroscleroză: Tulburările renale pot contribui uneori la dezvoltarea aterosclerozei, crescând riscul de boli cardiovasculare, prin mecanisme combinate ale hipertensiunii arteriale de origine renala si a dislipidemiilor asociate. 
9. Tulburări legate de excreția produșilor de degradare:
   1. Intoxicație uremică: Creșterea nivelului de uree și creatinină în sânge poate afecta sistemul nervos central, provocând simptome precum confuzie, letargie și convulsii.

Evoluția acestor complicații poate varia în funcție de cauza tulburărilor homeostaziei renale, gravitatea acestora și eficacitatea tratamentului. Este important să se monitorizeze în mod regulat funcția renală și să se trateze corect eventualele dezechilibre pentru a preveni sau gestiona aceste complicații. Un diagnostic precoce și un tratament adecvat pot îmbunătăți semnificativ prognosticul pacienților cu tulburări renale.

Referințe:

1. The role of the kidney in blood pressure regulation and development of hypertension,  Theodore W. Kurtz și Dominik N. Müller
2. American Journal of Physiology – Renal Physiology
3. http://www.kidney.org/