Sarcina extrauterina - Simptome - Cauze & Tratament sarcina ectopica

Sarcina extrauterină, denumită și sarcină ectopică, este o complicație gravă a sarcinii în care embrionul se implantează și se dezvoltă în afara cavității uterine. Deși relativ rară, reprezintă o urgență medicală deoarece poate determina hemoragii interne severe și implică riscuri semnificative pentru sănătatea mamei dacă nu este diagnosticată și tratată la timp.

Cuprins:

Ce este sarcina extrauterină (ectopică)?

În mod normal, după fertilizare, ovulul fecundat călătorește prin trompa uterină până la uter și se implantează în mucoasa uterină (endometru). În cazul sarcinii ectopice, acest proces este perturbat: embrionul se fixează într-o locaţie anormală — cel mai frecvent într-o trompă uterină (sarcină tubară) — dar pot exista și cazuri mai rare în care se implantează în ovare, în cavitatea abdominală sau în colul uterin (cervix).

Această implantare anormală nu este viabilă — nu poate conduce la o sarcină care să evolueze normal — și reprezintă un risc major pentru mamă, deoarece zona în care se dezvoltă embrionul nu este pregătită să se extindă și poate fi lezată pe măsură ce sarcina crește.

Diferența dintre sarcina normală și sarcina ectopică

Într-o sarcină normală, ovulul fecundat se deplasează prin trompa uterină și se fixează în mucoasa internă a uterului. Uterul este organul special adaptat pentru dezvoltarea fătului – are pereți elastici care se pot extinde pe măsură ce sarcina evoluează și o vascularizație bogată care asigură oxigenul și nutrienții necesari.

În schimb, într-o sarcină ectopică, embrionul se implantează în afara cavității uterine – de obicei într-o trompă uterină, dar uneori în ovar, col uterin sau cavitate abdominală. Aceste zone nu pot susține dezvoltarea sarcinii, deoarece nu sunt suficient vascularizate și nu se pot dilata.

Poziția embrionului în afara uterului face ca, pe măsură ce acesta crește, țesutul din jur (de exemplu, peretele trompei uterine) să se întindă excesiv și să se poată rupe. Acest lucru provoacă sângerare internă severă, durere abdominală intensă și, în cazuri grave, șoc hemoragic, reprezentând o urgență medicală majoră.

Prin urmare, în timp ce o sarcină normală poate evolua până la termen, o sarcină ectopică nu este viabilă și trebuie diagnosticată și tratată rapid pentru a proteja sănătatea și viața mamei.

Sarcina extrauterină - Cauze și factori de risc

Aproximativ 90 % dintre sarcinile ectopice sunt tubare.

Deși, în multe cazuri, nu se poate identifica cu certitudine cauza, există o serie de condiții și factori care cresc probabilitatea ca sarcina să devină ectopică:

Leziuni sau cicatrici la nivelul trompelor uterine
Inflamația, infecțiile sau traumatismele care afectează țesutul trompelor pot altera funcționarea normală a cililor (structuri care ajută transportul ovulului) sau pot produce stenoze. Acest lucru poate împiedica migrarea ovulului fecundat până la uter.
Boală inflamatorie pelvină
Infecțiile genitale netratate pot conduce la inflamarea și fibrozarea trompelor. Aceste modificări structurale predispun la implantare ectopică.
Intervenții chirurgicale la nivelul trompelor sau în zona pelvină

Operații anterioare asupra trompelor (reparații, ligatură tubară, salpingectomie) sau intervenții pelvine pot lăsa cicatrici care afectează integritatea trompelor.

Istoric de sarcină ectopică
Persoanele care au avut deja o sarcină ectopică prezintă un risc crescut de recurență — estimat la circa 10 %.
Tratament de fertilitate / tehnici de reproducere asistată (de exp. FIV)

FIV sau stimularea ovulației pot crește riscul apariției unei sarcini ectopice, deoarece manipulările sau transferul embrionilor pot duce la implantare într-o zonă necorespunzătoare.

Fumatul
Fumatul pare să afecteze funcția trompelor și fluxul sanguin local, crescând riscul de sarcină ectopică. Cu cât fumatul este mai intens, cu atât riscul pare mai mare.
Anomalii congenitale sau malformații tubare
Unele persoane se nasc cu trompe cu traiect neobișnuit sau cu malformații care pot perturba transportul normal al ovulului.
Vârsta maternă mai înaintată
Pe măsură ce femeile înaintează în vârstă, se pot modifica parametrii anatomici și funcționali care favorizează transportul normal al ovulului, crescând riscul.
Endometrioza
Țesutul endometrial ectopic poate determina formarea de aderențe sau afectarea mucoasei trompelor uterine, ceea ce crește riscul de implantare ectopică a embrionului.

Chiar dacă există acești factori de risc, în aproximativ jumătate dintre cazurile de sarcină ectopică nu se identifică un factor de risc clar.

Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu garantează că o sarcină va fi ectopică — doar cresc probabilitatea.

Cunoașterea acestor factori este utilă pentru medici, pentru a urmări mai atent sarcinile pe baza istoricului pacientelor și pentru a interveni prompt atunci când există suspiciune.

Sarcina extrauterină - Semne și simptome

Simptomele unei sarcini extrauterine pot fi inițial subtile, dar evoluează rapid către o stare gravă dacă nu se intervine la timp.

În stadiile inițiale, sarcina extrauterină poate prezenta simptome asemănătoare unei sarcini normale, precum întârzierea menstruației, sensibilitate mamară, greață ușoară și test de sarcină pozitiv. Totuși, pe măsură ce embrionul se dezvoltă într-un sit inadecvat (cel mai frecvent în trompa uterină), pot apărea semne specifice care indică evoluția anormală a sarcinii.

Sarcina extrauterină - Simptome în stadiu incipient

Durere abdominală sau pelvină unilaterală — poate fi ușoară la început, dar tinde să devină intensă și ascuțită pe măsură ce sarcina avansează.
Sângerare vaginală anormală — de obicei mai ușoară și mai închisă la culoare decât menstruația obișnuită.
Senzație de disconfort în zona pelvină sau de presiune în abdomenul inferior.

Aceste simptome pot apărea între a 4-a și a 10-a săptămână de sarcină, uneori înainte ca femeia să își dea seama că este însărcinată.

Sarcina extrauterină - Simptome avansate (urgență)

Dacă sarcina ectopică nu este diagnosticată la timp, trompa uterină se poate rupe, provocând hemoragie internă masivă. Acest eveniment pune viața în pericol și necesită tratament medical imediat.

Simptomele unei rupturi includ:

Durere abdominală severă și bruscă, de obicei pe o singură parte;
Amețeală intensă, slăbiciune, leșin – semne de pierdere de sânge și scădere a tensiunii;
Durere de umăr – cauzată de iritarea nervului diafragmatic din cauza sângelui acumulat în cavitatea abdominală;
Sângerare vaginală abundentă sau modificarea culorii acesteia;
Paloare, transpirații reci, puls rapid.

Aceste simptome indică o urgență medicală și necesită prezentarea imediată la camera de gardă.

Sarcina ectopică - Când e necesar consultul medical?

Este esențial ca orice femeie aflată la vârsta fertilă, care are menstruația întârziată, un test de sarcină pozitiv și dureri pelvine sau sângerări vaginale neobișnuite, să se adreseze cât mai curând unui medic ginecolog. Aceste manifestări pot fi primele semne ale unei sarcini extrauterine și necesită investigații rapide pentru confirmarea diagnosticului.

Diagnosticul precoce — prin ecografie transvaginală și dozarea hormonului hCG — permite intervenția timpurie, evitând complicațiile severe precum ruptura trompei uterine și hemoragia internă.

Semne care impun prezentarea de urgență la medic:

Durere abdominală sau pelvină bruscă, intensă și localizată pe o parte;
Sângerare vaginală abundentă sau persistentă;
Amețeli, slăbiciune accentuată, leșin;
Durere de umăr (semn care poate indica o potențială sângerare internă);
Paloare, transpirații reci, puls rapid.

Orice durere apărută brusc și de intensitate crescută, însoțită de sângerare vaginală, constituie o urgență medicală și necesită control imediat într-o unitate spitalicească. Intervenția promptă poate salva viața pacientei și, în multe cazuri, poate păstra fertilitatea viitoare.

Sarcina extrauterină - Posibile complicații

O sarcină extrauterină reprezintă o urgență medicală tocmai pentru că, netratată la timp, poate duce la complicații grave, uneori amenințătoare de viață. Pe măsură ce embrionul se dezvoltă într-un sit neadecvat, structura care îl găzduiește (cel mai adesea trompa uterină) se dilată progresiv și, în final, se poate rupe, provocând sângerare internă severă.

Principalele complicații ale sarcinii ectopice:

Ruptura trompei uterine – cea mai frecventă și periculoasă complicație; apare atunci când trompa se fisurează sau se rupe complet, provocând hemoragie internă.
Hemoragie internă masivă – pierderea rapidă a unei cantități mari de sânge poate duce la șoc hemoragic, o urgență vitală ce necesită intervenție chirurgicală imediată.
Infecții pelvine – pot apărea după ruperea trompei sau în urma intervenției chirurgicale de urgență.
Aderențe pelvine – formarea de țesut cicatricial în zona pelvină, care poate afecta funcționarea organelor reproductive.
Scăderea fertilității viitoare – după o sarcină ectopică, riscul unei noi sarcini ectopice crește, iar capacitatea de concepție poate fi redusă, mai ales dacă a fost afectată una dintre trompe.
Impact emoțional semnificativ – pierderea sarcinii și experiența medicală asociată pot declanșa stres, anxietate sau depresie, fiind importantă susținerea psihologică.

Sarcina extrauterină - Diagnostic și investigații

Diagnosticul unei sarcini extrauterine necesită o evaluare atentă, deoarece simptomele timpurii pot fi nespecifice și ușor confundate cu cele ale unei sarcini normale sau ale altor afecțiuni pelvine.

1. Examinarea clinică

Medicul ginecolog va evalua:

simptomele pacientei (durere pelvină, sângerare vaginală, amețeli etc.);
starea generală — pentru depistarea semnelor de sângerare internă sau de instabilitate hemodinamică;
examinarea pelvină — poate evidenția sensibilitate marcată sau o masă anexială (formațiune lângă uter).

2. Teste de laborator

Gonadotropina corionică umană (β-hCG) – un rezultat pozitiv confirmă existența unei sarcini.
Monitorizarea nivelului hormonului hCG în dinamică – într-o sarcină normală, valorile hCG se dublează aproximativ la fiecare 48 de ore. Într-o sarcină ectopică, creșterea este mai lentă sau neregulată.
Analize de sânge – pentru evaluarea hemogramei și detectarea anemiei în caz de hemoragie internă.

3. Ecografie transvaginală

Este investigația principală pentru diagnostic.

Permite vizualizarea uterului, a trompelor uterine și a ovarelor.
Într-o sarcină normală, se poate observa sacul gestațional uterin în jurul săptămânii 5 de sarcină.
Într-o sarcină ectopică, uterul este gol, iar embrionul poate fi identificat într-o trompă uterină sau structură adiacentă.
Ecografia poate arăta și lichid liber în cavitatea abdominală, semn al unei hemoragii interne.

4. Alte investigații (în cazuri speciale)

Laparoscopia diagnostică – intervenție minim invazivă care permite vizualizarea directă a trompelor uterine; utilizată când diagnosticul ecografic este incert.
Testul cu progesteron – valori scăzute pot sugera o sarcină neviabilă.
RMN pelvin – se efectuează rar, dar este necesar în situații complexe pentru localizarea exactă a sarcinii.

Diagnosticul de sarcină extrauterină se bazează pe coroborarea simptomelor clinice, a valorilor hormonale și a imagisticii ecografice.

Opțiuni de tratament pentru sarcina extrauterină

Tratamentul pentru sarcina extrauterină depinde de stadiul la care este depistată, de localizarea embrionului și de starea generală a pacientei. Obiectivul principal este îndepărtarea țesutului embrionar din afara uterului, prevenirea complicațiilor și conservarea fertilității pe cât posibil.

Principalele opțiuni de tratament sunt:

Tratament medicamentos

În cazurile depistate timpuriu, se poate administra metotrexat, un medicament care oprește dezvoltarea celulelor embrionare. Această metodă evită intervenția chirurgicală și este eficientă atunci când trompa nu este ruptă, iar valorile hormonului β-hCG sunt scăzute.

Intervenție chirurgicală

Tratamentul chirurgical este necesar atunci când sarcina ectopică este avansată, trompa este ruptă sau apar semne de sângerare internă. Intervenția se poate face prin:

Laparoscopie – metodă minim invazivă, utilizată frecvent pentru îndepărtarea țesutului și, uneori, pentru repararea trompei afectate.
Laparotomie – intervenție clasică, recomandată în urgențe majore, când există hemoragie internă severă.

Monitorizare și urmărire medicală pentru sarcina extrauterină

În unele situații atent selecționate, medicul poate recomanda monitorizarea expectativă, adică urmărirea evoluției sarcinii prin teste hormonale și ecografii, deoarece sarcina se poate resorbi de la sine.

După tratament, este importantă urmărirea nivelului de β-hCG până la revenirea la valori normale și efectuarea unui control medical înaintea planificării unei noi sarcini.

Cum decurge recuperarea după o sarcină extrauterină?

Recuperarea după o sarcină extrauterină depinde de tipul de tratament urmat, starea generală a pacientei și eventualele complicații apărute. În general, procesul implică atât refacerea fizică, cât și recuperarea emoțională, iar timpul necesar poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni.

Recuperarea fizică

După tratament medicamentos (metotrexat)
- Majoritatea pacientelor își revin în câteva săptămâni.
- Este importantă monitorizarea valorilor hormonului β-hCG până la normalizare completă.
- Se recomandă evitarea sarcinilor timp de cel puțin 2–3 luni, pentru ca organismul să se refacă și medicamentul să fie complet eliminat.
După tratament chirurgical
- Recuperarea depinde de tipul intervenției:
  - Laparoscopie: refacere rapidă, de obicei în 1–2 săptămâni, cu durere minimă și cicatrici mici.
  - Laparotomie: perioada de recuperare este mai lungă, 4–6 săptămâni, cu restricții privind activitatea fizică intensă.
- În cazul în care trompa uterină a fost afectată sau îndepărtată, medicul va discuta despre opțiunile viitoare pentru fertilitate.
Îngrijirea postoperatorie sau post-medicație
- Evitarea efortului fizic intens în primele săptămâni.
- Supravegherea sângerărilor vaginale — acestea se reduc treptat.
- Tratamentul durerii cu analgezice prescrise de medic.
- Control medical la intervalele indicate pentru a verifica recuperarea.

Recuperarea emoțională după sarcina extrauterină

Pierderea sarcinii și experiența medicală pot genera stres, anxietate sau depresie.
Sprijinul familiei, prietenilor sau consilierea psihologică sunt recomandate pentru a ajuta la procesarea emoțională.

Sarcina după o sarcină extrauterină

După o sarcină extrauterină, majoritatea femeilor pot concepe și duce o sarcină normală la termen, însă este importantă o planificare și o monitorizarea atentă a viitoarei sarcini. Riscurile și recomandările depind de tipul de tratament urmat și de starea trompelor uterine.

Fertilitate și risc de recurență

Dacă trompa afectată a fost reparată sau îndepărtată, fertilitatea poate fi influențată, dar multe femei rămân fertile cu trompa sănătoasă.
Riscul unei noi sarcini ectopice este mai mare după o sarcină ectopică anterioară, estimat la aproximativ 10 %.
Evaluarea funcțională a trompelor și a organelor pelvine poate ajuta la reducerea riscului și la alegerea metodei optime de concepție.

Șansele de a rămâne însărcinată din nou după o sarcină ectopică

Se recomandă așteptarea a cel puțin 3–6 luni după tratament înainte de a încerca o nouă sarcină, pentru a permite refacerea completă a organismului și eliminarea medicamentelor utilizate (în cazul tratamentului cu metotrexat).
Primele săptămâni ale sarcinii ulterioare trebuie monitorizate prin ecografie timpurie și dozări hormonale, pentru a confirma implantarea corectă a embrionului în uter.
Consultul ginecologic înainte de concepție este recomandat pentru a evalua starea trompelor și a planifica eventuale intervenții de prevenție sau tratamente suplimentare.

Cum poate fi prevenită sarcina extrauterină

Nu există metode garantate prin care să se poată preveni complet apariția unei sarcini extrauterine. Totuși, anumite măsuri pot reduce riscul de implantare ectopică și pot ajuta la menținerea sănătății aparatului reproducător.

Măsuri care pot reduce riscul:

Prevenirea și tratarea infecțiilor genitale
- Infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia sau gonoreea, cresc riscul de cicatrizare și obstrucție a trompelor uterine. Detectarea și tratarea promptă a acestora reduc riscul de sarcină ectopică.
Renunțarea la fumat
- Fumatul afectează funcția trompelor și vascularizația locală, crescând riscul de sarcină ectopică.
Evaluarea și corectarea eventualelor leziuni sau malformații ale trompelor
- Intervențiile chirurgicale pentru corectarea aderențelor sau a altor anomalii tubare pot preveni complicațiile ulterioare.
Atenție la procedurile de fertilizare
- Dacă se utilizează tehnici de reproducere asistată (de ex. FIV), respectarea indicațiilor medicului și monitorizarea atentă poate reduce riscul de implantare ectopică.
Control ginecologic regulat
- Consulturile periodice permit depistarea și tratarea problemelor care ar putea favoriza o sarcină ectopică, cum ar fi endometrioza sau afecțiuni pelvine cronice.

Întrebări frecvente despre sarcina extrauterină

Sarcina extrauterină ridică numeroase întrebări pentru pacientele afectate sau pentru femeile aflate la vârsta fertilă. Mai jos sunt câteva dintre cele mai frecvente întrebări și răspunsuri generale, bazate pe recomandările medicilor specialiști.

Sarcina extrauterină se poate vedea la ecografie?

Da, ecografia transvaginală este metoda de elecție pentru diagnosticarea sarcinii extrauterine, dar uneori poate fi necesară repetarea investigației sau completarea cu analize de sânge și evaluare clinică.

Cât durează recuperarea după o sarcină extrauterină?

Durata recuperării după o sarcină extrauterină depinde de tipul tratamentului aplicat, de starea generală a pacientei și de eventualele complicații apărute. Procesul de refacere implică atât recuperarea fizică, cât și pe cea emoțională.

Recuperarea fizică

Tratament medicamentos (metotrexat):
- Majoritatea femeilor se recuperează în câteva săptămâni.
- Este necesară monitorizarea nivelului hormonului β-hCG până la normalizare completă.
- Se recomandă evitarea unei noi sarcini timp de 2–3 luni, pentru refacerea organismului și eliminarea medicamentului.
Tratament chirurgical:
- Laparoscopie: recuperare rapidă, de obicei în 1–2 săptămâni, cu durere minimă și cicatrici mici.
- Laparotomie: perioada de refacere este mai lungă, aproximativ 4–6 săptămâni, cu restricții privind activitatea fizică intensă.
- În cazul afectării sau îndepărtării trompei uterine, fertilitatea poate fi influențată, iar medicul va oferi recomandări pentru sarcinile viitoare.

Recuperarea emoțională

Pierderea sarcinii și experiența medicală pot genera stres, anxietate sau tristețe.
Susținerea din partea familiei și a prietenilor și/sau consilierea psihologică pot fi de ajutor pentru procesarea emoțiilor.

Este sarcina extrauterină o urgență medicală?

Da, sarcina extrauterină (ectopică) reprezintă o urgență medicală. Aceasta apare atunci când embrionul se implantează în afara uterului, de cele mai multe ori în trompa uterină, care nu este adaptată pentru dezvoltarea sarcinii. Pe măsură ce embrionul crește, țesutul care îl găzduiește se poate întinde și rupe, provocând sângerare internă severă, care poate fi amenințătoare de viață.

De ce este o urgență

Ruptura trompei uterine: provoacă hemoragie internă masivă.
Șoc hemoragic: pierderea rapidă de sânge poate determina scăderea tensiunii arteriale, leșin sau afectarea organelor vitale.
Complicații suplimentare: infecții și afectarea fertilității viitoare.

Semne care impun prezentarea imediată la medic

Durere abdominală sau pelvină bruscă și intensă, localizată pe o parte.
Sângerare vaginală abundentă sau modificată față de menstruație.
Amețeli, paloare, leșin sau puls rapid, semne ale unei hemoragii interne.
Durere de umăr, cauzată de iritarea diafragmei de către sângele acumulat în cavitatea abdominală.

Ce legatură există între bolile inflamatorii pelvine și sarcina extrauterină?

Bolile inflamatorii pelvine (BIP) sunt infecții ale organelor reproducătoare feminine, de obicei cauzate de bacterii precum Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae. Aceste infecții afectează în special trompele uterine, dar și uterul și ovarele.

Legătura cu sarcina extrauterină

Aderențe și cicatrici la nivelul trompelor
- Inflamația cronică determină formarea de țesut cicatricial și aderențe care pot îngusta sau bloca trompele uterine.
- Ovulul fecundat nu poate ajunge în uter și se poate implanta în trompă, provocând o sarcină ectopică.
Perturbarea funcției cililor de la nivelul trompelor uterine
- Trompele uterine sunt tapetate cu cili care ajută la transportul ovulului fecundat spre uter. Inflamația cronică reduce eficiența acestor cili, crescând probabilitatea implantării ectopice.
Risc crescut de recurență
- Femeile cu antecedente de BIP prezintă un risc mai mare de sarcină ectopică repetată, mai ales dacă trompele au fost afectate permanent.

Bolile inflamatorii pelvine cresc semnificativ riscul de sarcină extrauterină prin deteriorarea structurală și funcțională a trompelor uterine. Detectarea și tratarea promptă a infecțiilor genitale reduc acest risc.

Ce nivel al hormonului hCG indică sarcina extrauterină?

Hormonul β-hCG (gonadotropina corionică umană) este produs de placentă încă de la implantarea embrionului și este utilizat pentru diagnosticul și monitorizarea sarcinii. În cazul unei sarcini extrauterine, nivelurile hCG pot oferi indicii importante, însă nu există un prag absolut care să confirme singur sarcina ectopică.

Cum se interpretează nivelurile hCG?

Creștere anormală a hCG
- Într-o sarcină normală, nivelul β-hCG se dublează aproximativ la 48 de ore în primele săptămâni.
- În sarcina ectopică, creșterea este mai lentă sau neregulată, ceea ce poate ridica suspiciunea de implantare ectopică.
Niveluri ridicate cu uter gol la ecografie
- Dacă ecografia transvaginală efectuată la nivelul unui hCG > 1.500–2.000 mUI/mL nu arată un sac gestațional în uter, se suspectează sarcina extrauterină.
- Aceasta se numește „zona discriminativă” și este utilizată pentru a decide dacă este nevoie de investigații suplimentare.
Monitorizare serială a hCG
- Medicii recomandă testarea β-hCG la intervale de 48 de ore pentru a evalua evoluția și pentru a confirma dacă sarcina este viabilă sau ectopică.

Cât de sigură este operația pentru sarcina extrauterină?

Operația pentru sarcina extrauterină este în general considerată sigură, mai ales când este efectuată în timp util și de către echipe medicale specializate. Alegerea tipului de intervenție depinde de starea pacientei, de localizarea sarcinii și de eventualele complicații, precum ruptura trompei sau hemoragia internă.

Tipuri de intervenție

Laparoscopie
- Este metoda minim invazivă cea mai frecvent utilizată.
- Permite îndepărtarea sarcinii ectopice și, uneori, repararea trompei afectate.
- Timp de recuperare scurt (1–2 săptămâni) și cicatrici mici.
Laparotomie
- Intervenție clasică, recomandată în cazurile de hemoragie masivă sau sarcini ectopice complicate.
- Recuperarea este mai lungă (4–6 săptămâni) și implică cicatrici mai mari.

Siguranța și riscurile

Rata complicațiilor este scăzută, mai ales în centrele specializate.
Posibile riscuri: infecții, sângerări, leziuni ale organelor învecinate, formarea de aderențe pelvine care pot afecta fertilitatea viitoare.
Intervenția efectuată prompt, înainte de ruptura trompei, reduce semnificativ riscurile și contribuie la conservarea trompei și a fertilității.

Cât de frecventă este sarcina extrauterină?

Sarcina extrauterină (ectopică) este relativ rară, dar reprezintă o urgență medicală importantă din cauza riscului de complicații severe.

Incidență

Aproximativ 1–2% din toate sarcinile sunt ectopice.
Majoritatea sarcinilor extrauterine se dezvoltă în trompa uterină (peste 90% din cazuri).
Alte locații mai rare includ ovarele, colul uterin sau cavitatea abdominală.

Factori care influențează frecvența

Antecedentele de sarcină ectopică cresc riscul unei recurențe.
Bolile inflamatorii pelvine sau infecții genitale netratate pot deteriora trompele.
Procedurile chirurgicale pelvine anterioare, cum ar fi operațiile la apendice sau trompe, pot crește riscul.
Tratamentul de fertilitate sau anumite tehnici de reproducere asistată pot contribui, de asemenea, la creșterea frecvenței.

Referințe: