Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo Programari analize
Cosul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Gonoreea: infecție sexuală transmisă de către ambele sexe

gonoree, gonoreea, gonoree simptome, tratament gonoree, sculament, neisseria gonorrhoeae, blenoragie

Infecţiile genitale se menţin în actualitatea patologiei infecţioase, datorită incidenței ridicate, diversității agenţilor etiologici, posibilităţilor multiple de evoluţie şi tratamentului frecvent dificil. Factorii socio-economici, prostituţia şi relațiile sexuale neprotejate, cresc prevalența acestor infecţii.

Cuprins:

Gonoreea și transmiterea pe cale sexuală

Infecţiile tractului genital sunt produse de diverși agenți microbieni: bacterii, fungi, virusuri, artropode, protozoare. Pot fi clasificate în infecţii endogene (cu germeni oportunişti) sau exogene, acestea fiind potenţate de factori locali sau generali, cum ar fi: sindromul imunodeficitar, diabetul zaharat, modificările endocrine, etc. Modalităţile de infecţie sunt dominate deci, de calea de transmitere sexuală.

Genul Neisseria face parte din familia Neisseriaceae și cuprinde 16 specii, dintre care 10 sunt găzduite de om. Cele mai importante din punct de vedere medical sunt Neisseria gonorrhoeae (gonococul) şi Neisseria meningitidis (meningococul).

Neisseria gonorrhoeae este în exclusivitate un patogen uman, omul fiind singura gazdă naturală a gonococului. Infecţia se transmite, cu rare excepţii, prin contact sexual. Gonococul este considerat întotdeauna patogen, chiar şi la indivizii cu colonizare asimptomatică.

Traseu de infectare a gazdei

Gonococul se ataşează, de obicei, de celulele mucoasei urogenitale şi doar accidental la nivelul altor mucoase (rectală, faringiană, conjunctivală) prin intermediul pililor de aderenţă. Aceștia vor fi apoi endocitaţi (încorporați) ajungând în ţesutul subepitelial, unde produc o infecţie acută, purulentă. Acesta a dezvoltat o serie de strategii de eludare a apărării antiinfecţioase prin: capsulă, pili, proteinele peretelui celular, endotoxinele bacteriene și IgA proteaze (cu rol în clivarea anticorpilor IgA de la nivelul suprafeţelor mucosae).

În infecţiile gonococice, apărarea organismului se realizează prin anticorpii de tip IgA şi IgG, sistemul complement şi polimorfonuclearele neutrofile. Anticorpii mediază opsonizarea şi digestia intrafagocitară, dar reinfecţia gonococică este rezultatul variaţiei antigenice a pililor şi a altor proteine de membrană.

Uretrita gonococică este una dintre cele mai răspândite infecţii cu transmitere sexuală, specifică omului. Gonococul este prezent exclusiv la persoanele infectate, în transmiterea infecţiei fiind importante persoanele asimptomatice (în general femeile, în 60-90% dintre cazuri). Vârful de incidenţă se regăseşte la grupul de vârstă cuprins între 20 și 24 ani. Riscul de infecţie la femei, după un singur contact cu un bărbat infectat, este considerat a fi de 50%, iar la bărbaţi, după un singur contact infectant cu partenera infectată, este de aproximativ 20%.

Cum debutează infecția cu Gonoreea la bărbați sau la femei?

La bărbaţi, gonococul este agentul etiologic al uretritei gonococice, Din punct de vedere clinic uretrita este asociată cu disurie şi o secreţie uretrală purulentă, care survine la 2-5 zile de la contactul vaginal sau anal neprotejat. La un procent redus de bărbaţi (3-5%) simptomatologia este minoră şi aceasta dispare rapid. Netratată, se poate complica prin apariţia prostatitei şi epididimitei.

La femei, infecţia debutează iniţial ca o endocervicită, generând o secreţie vaginală purulentă, disurie, sângerări intermenstruale şi dureri pelvine (cervicite). La majoritatea femeilor însă, episodul acut trece neobservat (peste 50% din femei pot fi asimptomatice), infecţia evoluând spre cronicizare, sarcini ectopice, perihepatită sau chiar spre sterilitatea de cuplu.

Localizările extragenitale (faringita şi anorectita) sunt asociate contactelor sexuale orale şi anale şi sunt mai frecvente la homosexuali.

Gonoreea (blenoragia) – simptome specifice femeilor sau bărbaților

Simptomele gonoreei se dezvoltă de obicei în aproximativ 2 săptămâni de la infectare, însă există cazuri numeroase asimptomatice sau în care simptomele apar câteva luni mai târziu. Aproximativ 1 din 10 bărbați infectați și 5 din 10 femei infectate nu vor prezenta niciun simptom evident, afecțiunea putând rămâne netratată pentru o perioadă lungă de timp, existând astfel pericol de portaj1.

La femei, localizarea de elecție este la nivelul colului uterin iar simptomele gonoreei pot include:

  • scurgeri vaginale neobișnuite, de culoare verde sau galbenă
  • durere sau senzație de arsură la urinare
  • durere sau sensibilitate în zona abdominală inferioară – un semn mai rar întâlnit
  • uneori, sângerări între menstruații, perioade mai abundente și sângerări după actul sexual

La bărbați, simptomele gonoreei pot include:

  • scurgere neobișnuită, care poate fi albă, galbenă sau verde
  • durere sau senzație de arsură la urinare
  • inflamația prepuțului
  • durere sau sensibilitate testiculară (simptom mai rar întâlnit)

Gonoreea și stabilirea diagnosticului

În infecţiile gonococice, diagnosticul de laborator este bacteriologic. În mod

tradițional, gonoreea este diagnosticată utilizând colorația Gram și prin cultură microbiană; cu toate acestea, metodele de testare mai noi bazate pe tehnica PCR devin din ce în ce mai frecvente: Chlamydia trachomatis ADN + N. gonorrhoeae ADN – endocervix și Chlamydia trachomatis ADN + Neisseria gonorrhoeae ADN – urina (barbati).

Numeroasele studii au indicat că tehnicile de amplificare ADN detectează cu aproximativ 15% mai multe infecţii, comparativ cu celelalte metode, cu o specificitate >99%. În plus, testul ADN poate fi realizat folosind tipuri de probă care nu sunt compatibile cu metoda bazată pe identificarea din cultură, cum ar fi cele de urină, la bărbaţi2.

Tratamentul și profilaxia cazurilor cu Gonoreea

Din cauza răspândirii tot mai mari a tulpinilor rezistente la penicilină şi tetraciclină, în infecţiile gonococice necomplicate se recomandă administrarea cefalosporinelor cu spectru extins, sau a fluoroquinolonelor. Persistenţa simptomatologiei chiar după instituirea tratamentului, impune efectuarea testelor de sensibilitate la antibiotic. Atunci când infecţia este mixtã, cu Neisseria gonorrhoeae şi Chlamydia trachomatis, se recomandã asocierea de antibiotice diferite.

Profilaxia este nespecifică şi constă în esenţă în practicarea contactelor sexuale protejate şi în tratamentul corect şi la timp al infecţiei. Administrarea profilactică a antibioticelor nu este recomandată, cu excepţia oftalmiei (conjunctivitei) gonococice, când prevenţia se face prin administrarea intraconjunctivală, imediat după naştere, a unei soluţii de nitrat de argint sau a unor unguente cu antibiotice (eritomicină).

Recent a fost creat un vaccin pentru gonoree, cu eficiență demonstrată deocamdată la șoareci. Acesta va fi disponibil pentru uz uman atunci cand studii ulterioare vor demonstra că este sigur și eficient pentru specia umană. Dezvoltarea unui vaccin a fost îngreunată de evoluția continuă a tulpinilor rezistente și de variabilitatea antigenică.


Referințe:

  1. https://www.nhs.uk/conditions/gonorrhoea/symptoms/
  2. Curs de Microbiologie Speciala, Vol. I, Bacteriologie, Univ. de Medicina si Farmacie Victor Babes, Timisoara 2020.
  3. Curs de Microbiologie Clinica, Vol. II, Univ. de Medicina si Farmacie Victor Babes, Timisoara 2019
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Gonorrhea
Articole similare
Ultimele articole
Cele mai citite articole
icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda