Adesea oamenii se simt jenați în fața anumitor probleme de sănătate, așa cum se întâmplă atunci când se discută despre hemoroizi. Aceștia reprezintă dilatații de tip varicos ale venelor hemoroidale (situate în peretele rectului și anusului), ce pot fi localizate deasupra joncțiunii dintre rect și anus (hemoroizi interni) nedureroși sau inferior de această joncțiune, în apropiere de orificiul anal (hemoroizi externi), dureroși.

Ce sunt hemoroizii?

Hemoroizii sunt structuri vasculare prezente în mod normal la nivelul canalului anal, având un rol important în menținerea continenței și a etanșeității anale. Aceste formațiuni, cunoscute și sub denumirea de pernuțe hemoroidale, contribuie la controlul eliminării conținutului intestinal și la închiderea eficientă a canalului anal. Boala hemoroidală apare atunci când aceste structuri se dilată și suferă modificări patologice, ca urmare a creșterii presiunii asupra plexurilor venoase sau a slăbirii țesuturilor de susținere. În aceste condiții, vasele de sânge se congestionează și se inflamează, determinând apariția hemoroizilor simptomatici. Afecțiunea se poate manifesta prin sângerare, prurit, disconfort, durere sau prolaps hemoroidal, cu impact semnificativ asupra calității vieții.

Tipuri de hemoroizi în funcție de localizare

Hemoroizii se clasifică în principal în funcție de localizarea lor anatomică față de linia dentată (reper anatomic care separă mucoasa rectală de pielea canalului anal). Din acest punct de vedere, distingem hemoroizii interni, externi și mixti.

1. Hemoroizii interni

Aceștia sunt localizați deasupra liniei dentate, în partea superioară a canalului anal, în zona unde mucoasa este lipsită de receptori pentru durere. Din acest motiv, hemoroizii interni sunt de obicei nedureroși, chiar și atunci când sângerează.

Caracteristici:

  • Origine: plexul hemoroidal intern (vene situate sub mucoasa rectală).
  • Simptom dominant: sângerarea rectală roșie, vizibilă pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă.
  • Alte simptome posibile: senzație de plenitudine anală, prolaps hemoroidal (ieșirea formațiunilor în afara canalului anal), prurit anal.

2. Hemoroizii externi

Se află sub linia dentată, acoperiți de pielea sensibilă a regiunii perianale, bogată în terminații nervoase, ceea ce explică durerea intensă în caz de inflamație sau tromboză.

Caracteristici:

  • Origine: plexul hemoroidal extern (vene situate sub pielea canalului anal).
  • Manifestări frecvente: durere acută, edem, prurit, disconfort local, eventual prezența unui nodul dureros în jurul anusului.
  • Tromboza hemoroidală externă reprezintă o complicație comună – apare atunci când în interiorul venei dilatate se formează un cheag de sânge, ducând la o umflătură dureroasă, de culoare violacee.

3. Hemoroizii mixti (intern-externi)

În unele cazuri, pot exista dilatații venoase atât în plexul intern, cât și în cel extern, care se unesc și formează hemoroizi mixti.

Caracteristici:

  • Se extind atât deasupra, cât și sub linia dentată, combinând simptomele ambelor forme.
  • Pot provoca sângerare, durere și prolaps semnificativ.
  • Sunt adesea mai greu de tratat, necesitând uneori intervenții chirurgicale.

Tipuri de hemoroizi în funcție de stadiul evoluției

Clasificarea hemoroizilor după stadiul evolutiv (sau gradul de severitate) se aplică în special hemoroizilor interni, deoarece aceștia pot evolua progresiv de la o dilatație venoasă discretă până la un prolaps permanent al formațiunilor hemoroidale. Această clasificare este esențială pentru alegerea tratamentului adecvat și pentru evaluarea prognosticului.

Hemoroizi interni de gradul I

  • Descriere: venele hemoroidale sunt ușor dilatate, dar nu prolabează (nu ies în afara canalului anal).
  • Simptome: sângerare ușoară (de obicei roșu deschis, observată pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă), uneori prurit sau disconfort local minor. Durerea este absentă.
  • Aspect endoscopic: hemoroizii sunt vizibili doar la anoscopie.
  • Tratament: măsuri conservatoare – dietă bogată în fibre, hidratare, evitarea constipației, băi de șezut, tratament local (unguente, supozitoare).

Hemoroizi interni de gradul II

  • Descriere: hemoroizii prolabează (ies în afara canalului anal) în timpul defecației, dar se reduc spontan după eliminarea scaunului.
  • Simptome: sângerare frecventă, senzație de corp străin sau de presiune anală, disconfort ocazional.
  • Tratament: pe lângă tratamentul conservator, pot fi indicate proceduri minim invazive, cum ar fi ligaturarea cu benzi elastice sau scleroterapia.

Hemoroizi interni de gradul III

  • Descriere: hemoroizii prolabează la efort (defecație, ridicarea greutăților) și nu se reduc spontan, necesitând reducere manuală.
  • Simptome: disconfort accentuat, sângerare mai abundentă, prurit și uneori secreții mucoase care pot irita pielea perianală.
  • Tratament: metodele minim invazive pot fi încercate, dar adesea este necesar tratament chirurgical (hemoroidectomie sau tehnici moderne precum procedura Longo).

Hemoroizi interni de gradul IV

  • Descriere: hemoroizii sunt permanent prolabați, neputând fi reintroduși manual. Pot fi însoțiți de tromboză, inflamație sau ulcerații.
  • Simptome: durere intensă, senzație permanentă de corp străin, sângerare, secreții, dificultăți la igienă.
  • Tratament: necesită intervenție chirurgicală – hemoroidectomie clasică sau metode moderne de excizie și reconstrucție.

Cauze frecvente ale apariției hemoroizilor

Boala hemoroidală reprezintă o afecțiune multifactorială, determinată de o combinație de factori mecanici, vasculari și comportamentali care duc la dilatarea și inflamarea venelor din plexurile hemoroidale. În mod normal, aceste structuri vasculare au un rol fiziologic important în menținerea continenței anale, însă sub influența anumitor factori, ele se măresc și devin simptomatice.

1. Constipația cronică și efortul de defecație prelungit

Constipația este una dintre cele mai frecvente cauze ale apariției hemoroizilor. Efortul intens repetat de eliminare a scaunului determină creșterea presiunii intraabdominale și a presiunii venoase la nivelul canalului anal, favorizând dilatarea vaselor hemoroidale. În timp, peretele venos slăbește, iar venele se măresc permanent.

2. Sedentarismul

Lipsa activității fizice reduce tonusul muscular pelviperineal și încetinește circulația sângelui în zona rectală. Persoanele care petrec mult timp așezate (de exemplu, șoferi, angajați la birou) sunt mai expuse riscului de a dezvolta hemoroizi.

3. Statul prelungit pe toaletă

Obiceiul de a petrece mult timp pe toaletă, adesea în timp ce se citește sau se utilizează telefonul mobil, favorizează creșterea presiunii asupra venelor anale, contribuind la apariția sau agravarea hemoroizilor.

4. Sarcina și nașterea

În timpul sarcinii, volumul sanguin crescut, compresia exercitată de uterul mărit asupra vaselor pelviene și modificările hormonale duc la dilatarea venelor hemoroidale. În plus, efortul din timpul travaliului poate agrava sau declanșa hemoroizii.

5. Obezitatea

Excesul ponderal, în special acumularea de grăsime abdominală, determină o creștere constantă a presiunii intraabdominale, ceea ce îngreunează drenajul venos din zona pelviană și favorizează apariția hemoroizilor.

6. Alimentația săracă în fibre și lichide

O dietă dezechilibrată, cu un consum redus de legume, fructe și cereale integrale, duce la formarea unor scaune dure, care necesită efort crescut la eliminare. Totodată, hidratarea necorespunzătoare agravează constipația, amplificând riscul.

7. Factori ocupaționali

Activitățile care implică ridicarea frecventă a greutăților sau poziții statice prelungite (în picioare sau așezat) pot duce la creșterea presiunii venoase în zona anală.

8. Înaintarea în vârstă

Odată cu procesul de îmbătrânire, țesuturile conjunctive care susțin venele hemoroidale își pierd elasticitatea și tonusul, ceea ce permite dilatarea și coborârea lor.

9. Factori genetici

Există o predispoziție familială la apariția hemoroizilor, posibil asociată cu o slăbiciune congenitală a pereților venoși sau a țesuturilor de susținere.

10. Alte cauze favorizante

  • Diareea cronică, care determină iritație și inflamație repetată a mucoasei anale;
  • Tusea cronică (în bronșită, BPOC) sau eforturile repetate de vomă, care cresc presiunea intraabdominală;
  • Abuzul de alcool și condimente picante, ce pot irita mucoasa rectală și accentua congestia vasculară;
  • Afecțiuni hepatice (precum ciroza), care determină hipertensiune portală și stază venoasă în teritoriul rectal.

Hemoroizi – Simptome

Manifestările clinice ale hemoroizilor variază în funcție de localizare (interni sau externi), stadiul evolutiv și prezența complicațiilor (tromboză, inflamație, prolaps). În unele cazuri, hemoroizii pot fi asimptomatici și descoperiți întâmplător, în timp ce, în altele, pot provoca disconfort semnificativ și afectarea calității vieții pacientului.

1. Sângerarea rectală

Este cel mai frecvent simptom al hemoroizilor interni.

  • Se manifestă prin apariția de sânge roșu aprins, vizibil pe hârtia igienică, la suprafața scaunului sau în vasul de toaletă.
  • De obicei, sângerarea apare la sfârșitul defecației și nu este amestecată cu scaunul, ceea ce o diferențiază de alte afecțiuni digestive.
  • În cazurile cronice, pierderile repetate de sânge pot duce la anemie feriprivă.

2. Durerea anală

Durerea nu este o manifestare tipică a hemoroizilor interni necomplicați, deoarece mucoasa rectală de deasupra liniei dentate nu conține receptori pentru durere.
Totuși, durerea poate apărea în următoarele situații:

  • Tromboză hemoroidală externă, când se formează un cheag de sânge într-o venă externă, generând o durere acută, intensă, însoțită de o umflătură dureroasă, de culoare violacee;
  • Strangularea hemoroizilor interni prolabați, determinând durere severă, inflamație și edem;
  • Fisuri anale secundare inflamației sau iritației cronice.

3. Prurit (mâncărime) și iritație anală

Mâncărimea anală apare frecvent în hemoroizii interni de grad II–III, din cauza secreției mucoase și a menținerii unei umidități crescute la nivelul regiunii perianale. Contactul repetat al mucusului și al scaunului cu pielea perianală provoacă iritație, eritem și senzație de arsură.

4. Senzația de disconfort sau de corp străin anal

Pacienții pot descrie o senzație de plenitudine anală, presiune sau „greutate” în regiunea perianală, mai ales după defecație. Aceasta este caracteristică hemoroizilor interni prolabați (gradele II–IV), care pot fi percepuți ca o formațiune moale, uneori reductibilă manual.

5. Umflătură sau nodul perianal

Prezența unei formațiuni dureroase, violacee, ferme la marginea anusului este tipică pentru tromboza hemoroidală externă. În alte cazuri, prolapsul hemoroizilor interni poate fi observat ca o masă moale, nedureroasă, care apare la efort și se reduce spontan sau manual.

6. Secreții mucoase

Hemoroizii interni, în special cei prolabați, pot secreta mucus, ceea ce duce la senzația de umezeală și murdărire constantă. Secrețiile pot irita pielea perianală și contribui la mâncărime și inflamație locală.

7. Alte manifestări asociate

  • Senzație de evacuare incompletă a scaunului, cauzată de prezența maselor hemoroidale în canalul anal.
  • Edem perianal în cazurile acute sau trombozate.
  • Tulburări de igienă locală, cauzate de secreții și prolaps.
  • Disconfort accentuat în poziția șezândă și la defecație.

Hemoroizii în sarcină

Hemoroizii reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni anorectale care apar în timpul sarcinii și postpartum, afectând între 25–35% dintre femeile gravide, în special în trimestrul al treilea și imediat după naștere. Această prevalență crescută se explică prin modificările hormonale, mecanice și vasculare specifice perioadei de gestație.

1. Mecanisme și cauze principale

Apariția hemoroizilor în timpul sarcinii este multifactorială, fiind determinată de următoarele procese:

  • Creșterea presiunii venoase pelviene: Uterul gravid, în continuă expansiune, comprimă venele pelviene și vena cavă inferioară, ceea ce duce la îngreunarea drenajului venos din zona rectală. Această stază venoasă favorizează dilatarea plexurilor hemoroidale.
  • Modificările hormonale: Nivelurile crescute de progesteron determină relaxarea musculaturii netede vasculare și scăderea tonusului peretelui venos, contribuind la lărgirea și congestia venelor. De asemenea, progesteronul încetinește tranzitul intestinal, ceea ce favorizează constipația.
  • Constipația de sarcină: Este frecventă în rândul gravidelor, ca urmare a modificărilor hormonale, a reducerii activității fizice și a suplimentelor de fier administrate prenatal. Constipația cronică și efortul la defecație cresc presiunea asupra venelor hemoroidale.
  • Creșterea volumului circulant de sânge: În sarcină, volumul sanguin total crește cu până la 40–50%, ceea ce determină o supraîncărcare a sistemului venos, inclusiv a plexurilor hemoroidale.
  • Efortul la naștere: În timpul travaliului și al expulziei, manevrele de împingere (eforturile de valsalva) produc o creștere bruscă a presiunii intraabdominale și pot determina apariția sau agravarea hemoroizilor existenți.

2. Simptome

Manifestările clinice sunt similare celor întâlnite în afara sarcinii, însă pot fi mai accentuate datorită congestiei venoase crescute:

  • sângerare rectală (roșu aprins, mai ales după defecație);
  • prurit și disconfort anal;
  • senzație de presiune sau corp străin;
  • durere intensă (în caz de tromboză hemoroidală externă);
  • umflături sau noduli perianali vizibili.

3. Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe:

  • anamneză (simptome, obiceiuri de defecație, alimentație);
  • examinarea locală a regiunii anale;
  • anoscopie, dacă este necesară și dacă sarcina o permite în condiții sigure.

Investigațiile invazive (rectosigmoidoscopie, colonoscopie) sunt evitate pe cât posibil în timpul sarcinii, fiind rezervate cazurilor în care există suspiciunea unei alte patologii digestive.

4. Tratament

Tratamentul hemoroizilor în sarcină trebuie să fie conservator, orientat spre ameliorarea simptomelor, evitând medicamentele și procedurile invazive care pot afecta fătul.

Măsuri generale:

  • creșterea aportului de fibre alimentare (legume, fructe, cereale integrale);
  • consum adecvat de lichide (cel puțin 1,5–2 litri/zi);
  • activitate fizică moderată (plimbări, exerciții prenatale ușoare);
  • evitarea statului îndelungat în picioare sau așezată;
  • băi de șezut cu apă călduță, de câteva ori pe zi;
  • menținerea unei igiene locale corespunzătoare.

Tratament medicamentos local (doar la recomandarea medicului):

  • unguente și supozitoare cu efect antiinflamator, calmant și venotonic, aprobate pentru utilizare în sarcină;
  • venotonice orale (pe bază de flavonoide, diosmină, hesperidină) pot fi prescrise în doze sigure, în anumite cazuri.

Tratament chirurgical:

  • rareori necesar în sarcină;
  • se rezervă cazurilor de tromboză externă severă sau complicații acute, iar intervenția se efectuează doar dacă beneficiul depășește riscul.

5. Evoluție și prognostic

În majoritatea cazurilor, hemoroizii regresează spontan după naștere, odată cu scăderea presiunii pelviene și normalizarea circulației venoase. Totuși, femeile care au prezentat hemoroizi în timpul sarcinii au un risc crescut de recidivă în sarcinile viitoare sau ulterior, în absența măsurilor preventive.

6. Prevenție

  • adoptarea unei diete bogate în fibre și a unui aport adecvat de lichide;
  • evitarea constipației;
  • mișcare regulată și evitarea sedentarismului;
  • evitarea efortului excesiv la defecație și a statului prelungit pe toaletă;
  • menținerea unei greutăți corporale adecvate pe parcursul sarcinii.

Hemoroizi - Diagnosticare - Când să mergi la medic?

Diagnosticarea corectă a hemoroizilor este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat și, mai ales, pentru excluderea altor afecțiuni serioase care pot avea simptome similare, cum ar fi fisurile anale, polipii colo-rectali, colita ulcerativă sau chiar cancerul colorectal. Deși multe persoane tind să ignore simptomele sau să se trateze singure, evaluarea medicală de specialitate este recomandată cât mai devreme.

1. Cum se stabilește diagnosticul hemoroizilor

Diagnosticul hemoroizilor se bazează pe o combinație de anamneză, examinare clinică și, la nevoie, investigații imagistice.

a) Anamneza (discuția cu pacientul)

Medicul va adresa întrebări privind:

  • simptomele principale (sângerare, durere, prurit, prolaps, secreții);
  • durata și evoluția acestora;
  • obiceiurile de defecație (constipație, diaree, efort la eliminare);
  • alimentația și nivelul de activitate fizică;
  • antecedente personale sau familiale de afecțiuni digestive.

Scopul acestei etape este de a identifica factorii favorizanți și de a orienta diagnosticul diferențial.

b) Examinarea locală

Medicul proctolog sau gastroenterolog efectuează o inspecție a regiunii anale, care poate evidenția:

  • prezența unor formațiuni proeminente (hemoroizi externi, prolaps hemoroidal);
  • semne de inflamație, edem sau tromboză;
  • fisuri anale sau alte leziuni perianale.

c) Tușeul rectal

Este o manevră simplă, efectuată cu mănușă și lubrifiant, prin care medicul palpează canalul anal și porțiunea inferioară a rectului. Aceasta permite:

  • evaluarea tonusului sfincterian;
  • identificarea eventualelor formațiuni interne;
  • diferențierea hemoroizilor de alte afecțiuni (tumori, abcese, fisuri).

d) Anoscopia

Este metoda de bază pentru vizualizarea directă a hemoroizilor interni. Se folosește un instrument numit anoscop, care permite examinarea ultimei porțiuni a rectului sub iluminare directă.
Anoscopia ajută la:

  • confirmarea diagnosticului de hemoroizi interni;
  • stabilirea gradului de prolaps (I–IV);
  • excluderea altor cauze de sângerare anală.

e) Investigații suplimentare (la nevoie)

În cazurile în care sângerarea este abundentă, persistentă sau însoțită de alte simptome alarmante, pot fi recomandate:

  • rectosigmoidoscopia – examinarea endoscopică a rectului și a colonului sigmoid;
  • colonoscopia – investigarea întregului colon, utilă mai ales la pacienții peste 45 de ani sau la cei cu factori de risc pentru cancer colorectal;
  • teste de laborator:

Adaugă în coș

Adaugă în coș

2. Când este necesar să mergi la medic

Deși hemoroizii pot părea o problemă minoră, consultul medical este esențial în următoarele situații:

  • Sângerare rectală – chiar și ușoară sau ocazională; orice sângerare anală trebuie investigată pentru a exclude boli grave;
  • Durere intensă în zona anală, mai ales dacă apare brusc (posibilă tromboză externă);
  • Prolaps hemoroidal (formațiuni care ies în afara anusului și nu se reduc ușor);
  • Mâncărime, secreții mucoase sau iritație persistentă;
  • Senzație de corp străin sau disconfort permanent;
  • Tulburări de tranzit intestinal (constipație severă, diaree cronică, senzație de evacuare incompletă);
  • Sângerare asociată cu pierdere în greutate, oboseală sau modificări recente ale scaunului, care pot sugera o altă patologie digestivă.

3. Importanța diagnosticului precoce

Prezentarea la medic în stadiile incipiente ale bolii hemoroidale are multiple beneficii:

  • permite aplicarea tratamentului conservator, evitând procedurile invazive;
  • reduce riscul de complicații (tromboză, inflamație, anemie);
  • oferă ocazia de a exclude afecțiuni maligne ale rectului și colonului;
  • cresc șansele de vindecare completă și prevenire a recidivei.

4. Medici implicați în diagnostic și tratament

  • Medicul de familie – primul contact, poate evalua simptomele și îndruma către specialist;
  • Gastroenterologul – pentru evaluarea completă a tractului digestiv;
  • Proctologul / chirurgul generalist – pentru diagnostic de precizie și tratamente intervenționale, dacă este cazul.

Tratament pentru hemoroizi

Tratamentul hemoroizilor are ca scop ameliorarea simptomelor, reducerea inflamației și prevenirea recidivelor, alegerea metodei terapeutice depinzând de stadiul bolii, severitatea simptomelor și prezența complicațiilor. În majoritatea cazurilor, hemoroizii pot fi controlați prin măsuri conservatoare, iar tratamentele invazive sunt rezervate formelor persistente sau avansate.

Tratament conservator (igieno-dietetic și medicamentos)

Aceasta este prima etapă a tratamentului și se aplică în special hemoroizilor de gradul I și II, precum și pentru ameliorarea simptomelor în stadiile mai avansate.

a) Măsuri igieno-dietetice

Scopul acestor măsuri este de a reduce presiunea asupra plexului hemoroidal și de a normaliza tranzitul intestinal:

  • Aport crescut de fibre alimentare: consum regulat de legume, fructe, tărâțe și cereale integrale; se recomandă 25–30 g fibre/zi.
  • Hidratare adecvată: cel puțin 1,5–2 litri de lichide zilnic, pentru a înmuia scaunul.
  • Evitarea constipației: adoptarea unui program regulat de defecație, fără efort sau stat prelungit pe toaletă.
  • Activitate fizică moderată: mers pe jos, înot, gimnastică ușoară – pentru a stimula circulația venoasă.
  • Evitarea sedentarismului și a statului îndelungat pe scaun.
  • Igienă locală riguroasă: spălarea zonei anale cu apă călduță (nu fierbinte), evitarea săpunurilor iritante și folosirea șervețelelor fără alcool sau parfum.
  • Băi de șezut: cu apă călduță, 10–15 minute de 2–3 ori pe zi, pentru reducerea inflamației și calmarea durerii.

b) Tratament medicamentos local

Medicamentele topice (unguente, creme, supozitoare) sunt utilizate pentru ameliorarea simptomelor:

  • Substanțe antiinflamatoare și analgezice locale: reduc inflamația, durerea și pruritul;
  • Anestezice locale (lidocaină, benzocaină) – calmează rapid durerea și senzația de arsură;
  • Agenți vasoconstrictori și protectori ai mucoasei – reduc congestia și protejează mucoasa rectală;
  • Produse pe bază de extracte naturale (castan sălbatic, hamamelis, gălbenele, aloe vera) – efect venotonic, calmant și antiinflamator.

Aceste tratamente ameliorează simptomele, dar nu elimină cauza bolii.

c) Tratament medicamentos sistemic (oral)

  • Venotonice / flebotonice (ex. diosmină, hesperidină, troxerutină):
    • îmbunătățesc tonusul venos, reduc permeabilitatea capilară și inflamația;
    • recomandate în cure de câteva săptămâni, în special în fazele acute.
  • Laxative ușoare (de tip osmotic sau pe bază de fibre):
    • utile în constipație, pentru a facilita defecația fără efort.

Tratament minim invaziv (ambulatoriu)

Indicat pacienților cu hemoroizi interni de gradul II–III care nu răspund la tratamentul conservator. Aceste metode sunt eficiente, sigure și nu necesită spitalizare.

a) Ligaturarea cu benzi elastice (Barron)

  • Cea mai utilizată metodă; constă în aplicarea unei benzi elastice la baza hemoroidului, care întrerupe fluxul sangvin.
  • În 7–10 zile, țesutul ischemic se necrozează și cade spontan.
  • Eficiență ridicată, cu disconfort minim.

b) Scleroterapia

  • Injectarea unei substanțe sclerozante în baza hemoroidului, determinând fibrozarea și reducerea volumului acestuia.
  • Utilă în stadiile I–II și pentru controlul sângerărilor ușoare.

c) Fotocoagularea cu infraroșu / electrocoagularea / crioterapia

  • Proceduri care utilizează căldura, curentul electric sau frigul extrem pentru a coagula și fibroza vasele hemoroidale.
  • Se efectuează ambulatoriu, cu disconfort minor.

Tratament chirurgical

Indicat în cazurile severe – hemoroizi interni de gradul III–IV, prolaps ireductibil, tromboză recurentă sau sângerare persistentă.

a) Hemoroidectomia clasică (Milligan–Morgan, Ferguson)

  • Excizia completă a pachetelor hemoroidale;
  • Procedura este eficientă, dar necesită recuperare mai îndelungată;
  • Indicat pacienților cu hemoroizi mari, complicați sau recidivanți.

b) Hemoroidopexia cu stapler (procedura Longo)

  • Tehnică modernă, minim invazivă;
  • Se utilizează un dispozitiv circular (stapler) care ridică și fixează țesutul hemoroidal în poziția normală, întrerupând alimentarea sa cu sânge;
  • Durere postoperatorie redusă și recuperare rapidă.

c) Alte tehnici moderne

  • Laserterapie hemoroidală (LHP) – folosește energia laser pentru a coagula vasele din interiorul pachetului hemoroidal;
  • Dezarterializare hemoroidală ghidată Doppler (THD) – identifică arterele hemoroidale și le ligaturează, reducând alimentarea cu sânge.

Cum previi apariția hemoroizilor

Prevenirea hemoroizilor este strâns legată de adoptarea unui stil de viață sănătos, care favorizează un tranzit intestinal normal și o bună circulație venoasă la nivelul zonei pelviene. Deoarece boala hemoroidală este frecventă și recurentă, adoptarea unor măsuri preventive simple și constante poate reduce semnificativ riscul apariției sau agravării simptomelor.

1. Alimentația – fundamentul prevenirii hemoroizilor

O dietă echilibrată joacă un rol esențial în menținerea unui scaun moale și a unui tranzit intestinal regulat, prevenind constipația – principalul factor declanșator al hemoroizilor.

Recomandări nutriționale:

  • Consumați alimente bogate în fibre: legume proaspete, fructe, leguminoase (linte, năut, fasole), tărâțe și cereale integrale. Se recomandă aproximativ 25–30 g de fibre/zi.
  • Hidratați-vă corespunzător: minimum 1,5–2 litri de apă zilnic, în funcție de greutate, activitate fizică și temperatură ambientală.
  • Limitați alimentele care favorizează constipația: carne roșie în exces, produse de patiserie, orez alb, brânzeturi maturate.
  • Evitați alimentele iritante: condimente picante, alcool, cafea în exces, băuturi carbogazoase – pot agrava congestia venoasă și inflamația.
  • Introduceți treptat fibrele în dietă: pentru a evita balonarea sau disconfortul abdominal.

2. Prevenirea constipației și a efortului la defecație

  • Stabiliți un program regulat de mers la toaletă, de preferat dimineața, după micul dejun.
  • Nu amânați momentul defecației – reținerea scaunului favorizează întărirea acestuia și crește presiunea rectală.
  • Evitați efortul intens sau statul prelungit pe toaletă (mai mult de 5 minute).
  • Dacă este necesar, folosiți laxative ușoare pe bază de fibre sau lactuloză, doar la recomandarea medicului.

3. Activitate fizică regulată

Sedentarismul și presiunea exercitată de statul îndelungat pe scaun contribuie la stagnarea sângelui în venele pelviene. Activitatea fizică regulată menține tonusul venos și îmbunătățește circulația.

Recomandări:

  • Exercițiu moderat zilnic: mers alert, înot, ciclism ușor, gimnastică de întreținere.
  • Evitați eforturile fizice excesive (ridicarea de greutăți mari), care pot crește presiunea abdominală.
  • Faceți pauze de mișcare dacă lucrați la birou – ridicați-vă la fiecare 45–60 de minute.
  • Exercițiile de tip Kegel pot ajuta la întărirea musculaturii pelviene și la îmbunătățirea circulației locale.

4. Menținerea unei greutăți corporale normale

Obezitatea, în special cea abdominală, crește presiunea asupra venelor pelviene, favorizând apariția hemoroizilor.

  • Adoptați o dietă echilibrată, bogată în fructe și legume, și reduceți aportul de zaharuri și grăsimi saturate.
  • Combinați alimentația corectă cu exercițiul fizic regulat pentru a menține o greutate optimă.

5. Igiena locală corectă

  • După fiecare scaun, spălați zona anală cu apă călduță și, dacă este posibil, uscați delicat cu un prosop moale sau șervețel neparfumat.
  • Evitați săpunurile antibacteriene sau parfumate, care pot irita pielea.
  • Purtați lenjerie din bumbac, care permite respirația pielii și previne transpirația excesivă.

6. Evitarea pozițiilor statice prelungite

  • Persoanele care lucrează la birou sau conduc mult ar trebui să facă pauze regulate pentru mișcare.
  • Statul îndelungat pe scaun sau în picioare crește presiunea în venele rectale și agravează circulația venoasă.
  • Folosirea unui suport moale sau a unei perne în formă de inel poate reduce presiunea locală.

7. Controlul factorilor de risc specifici

  • În timpul sarcinii, menținerea unei diete bogate în fibre și hidratarea corespunzătoare sunt esențiale pentru prevenirea constipației și a presiunii excesive asupra venelor pelviene.
  • Evitarea medicamentelor constipante (de exemplu, unele suplimente de fier sau analgezice opioide) – doar la recomandarea medicului, dacă există alternative.

8. Controale medicale preventive

  • În cazul apariției oricăror simptome anale (sângerare, durere, prurit, umflături), este recomandat consultul medical precoce.
  • O evaluare periodică, în special după vârsta de 45 de ani, ajută la depistarea altor afecțiuni cu simptome similare (fisuri, polipi, tumori colorectale).

Întrebări frecvente despre hemoroizi

Pot hemoroizii să dispară de la sine?

În stadiile incipiente, hemoroizii pot regresa de la sine, mai ales dacă se corectează factorii favorizanți precum constipația, sedentarismul sau alimentația săracă în fibre. Măsurile igieno-dietetice și tratamentele locale pot accelera vindecarea. Totuși, hemoroizii netratați sau cei aflați în stadii avansate nu dispar spontan și pot necesita tratament medicamentos, minim invaziv sau chirurgical.

Ce alimente ar trebui evitate dacă ai hemoroizi?

Dacă ai hemoroizi, este recomandat să eviți alimentele care pot constipa sau irita mucoasa rectală, cum ar fi:

  • carne roșie în exces și produse procesate;
  • alimente foarte grase sau prăjite;
  • produse de patiserie și făinoase rafinate;
  • condimente foarte picante;
  • alcool și băuturi carbogazoase;
  • cafea în cantități mari.
  • Acestea pot agrava constipația, inflamația și disconfortul local.

Ce legatură există între sarcină și apariția hemoroizilor?

Sarcina favorizează apariția hemoroizilor prin creșterea presiunii pelviene exercitate de uterul mărit, modificările hormonale care relaxează pereții venoși și încetinesc tranzitul intestinal, precum și prin constipația frecventă din această perioadă. De asemenea, efortul din timpul travaliului poate agrava sau declanșa hemoroizii.

Hemoroizii pot reveni după tratament?

Da, hemoroizii pot recidiva după tratament, mai ales dacă nu sunt corectați factorii de risc precum constipația, sedentarismul sau alimentația săracă în fibre. Respectarea măsurilor preventive reduce semnificativ riscul de reapariție.

Pot hemoroizii să apară la copii?

Da, hemoroizii pot apărea și la copii, deși sunt mai rari decât la adulți. Principalii factori favorizanți includ constipația cronică, efortul la defecație și afecțiuni digestive care cresc presiunea în rect.

Există riscuri după tratamentele chirurgicale pentru hemoroizi?

Da, tratamentele chirurgicale pentru hemoroizi pot avea complicații precum durere postoperatorie, sângerare, infecții, dificultăți la defecație sau incontinență rară. Alegerea metodei potrivite și respectarea indicațiilor postoperatorii reduc riscurile.

Care este diferența dintre hemoroizii interni și cei externi?

Hemoroizii interni se află deasupra liniei dentate, sunt de obicei nedureroși și pot provoca sângerare sau prolaps. Hemoroizii externi se află sub linia dentată, sunt acoperiți de piele sensibilă și pot provoca durere, umflături și tromboză.

Operația pentru hemoroizi este dureroasă?

După operația pentru hemoroizi, poate apărea durere locală, mai ales în primele zile, dar aceasta este de obicei controlabilă cu analgezice și îngrijire corespunzătoare. Durerea variază în funcție de tipul intervenției și de sensibilitatea pacientului.

Astăzi se consideră că existența acestor dilatații venoase anale (mai ales la nivelul plexului hemoroidal intern) este un fenomen morfologic normal, aceste dilatații venoase fiind numite „hemoroizii fiziologici”, cu rol esențial în etanșeizarea închiderii canalului și orificiului anal. Dilatațiile fiziologice hemoroidale interne sunt fixate în poziție anatomică (la 3-4 cm în interiorul canalului anal) printr-un țesut musculo-fibro-elastic care are tendința să degenereze cu vârsta. Hemoroizii fiziologici devin entități patologice atunci când:

  • se produce alterarea structurii și troficității pereților venelor hemoroidale, cu apariția unor dilatații anormale ale acestora, generând trombozarea sau sângerări ale venelor.
  • țesutul musculo-fibro-elastic de susținere vasculară locală începe să degenereze cu vârsta.

Pot să apară  o serie de simptome, cunoscute sub numele de criză hemoroidală, manifestate prin durere perianală, prurit anal (senzația de mâncărime) și rectoragii (sângerări rectale), în timpul sau după defecație. Majoritatea persoanelor, cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani, experimentează frecvent această boală hemoroidală. Factorii favorizanți sunt: constipația cronică, o dietă săracă în fibre, ingestia recurentă de alcool și alimente picante, statul prelungit în șezut, obezitatea și sarcina.

Referințe:

  1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hemorrhoids/symptoms-causes/syc-20360268
  2. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15120-hemorrhoids
  3. https://www.nhs.uk/conditions/piles-haemorrhoids/