Oboseala cronică și disfuncțiile imunitare
Sindromul oboselii cronice (SOC) cuprinde o serie de condiții medicale debilitante caracterizate prin oboseală persistentă și alte simptome nespecifice prezente la adulți, de minimum 6 luni.
Începând cu anul 1992, data de 12 mai marchează Ziua mondială a Oboselii Cronice și a Disfuncțiilor Imunitare, cu scopul de a atrage atenția publicului, cât și a profesioniștilor din sănatate asupra simptomelor, criteriilor de diagnostic și a tratamentului în cazul acestui complex de afecțiuni.
Oboseala cronică sau Sindromul de Oboseală cronică
Oboseala cronica nu este cauzată de efort, nu este ameliorată semnificativ prin odihnă și nu este determinată de alte afecțiuni medicale.
Simptomele SOC includ stare de rău după efort, somn neodihnitor, dureri musculare și articulare, dureri în gât, dureri de cap, probleme de concentrare și dificultăți de memorie, epuizare mentală și fizică cronică. Aceste simptome apar la persoane anterior sănatoase și active.
Deși oboseala este un simptom frecvent întâlnit în multe afecțiuni, Sindromul Oboselii Cronice este mult mai rar. Conform CDC (Centrul de Preventie si Control al Bolilor) se estimează că cel puţin 1 milion de persoane din SUA au SOC, dar că mai puţin de 20% dintre cei afectați au fost diagnosticați.
Sindromul Oboselii Cronice poate apare la orice vârstă, cu o frecvență maximă între 40 și 50 de ani, femeile fiind mai frecvent afectate decât barbații.
Oboseala cronică: cum se stabilește diagnosticul?
Stabilirea diagnosticului necesită parcurgerea mai multor etape, fiind de cele mai multe ori o provocare atât pentru medic, cât şi pentru persoana afectată .
Deoarece nu există niciun test specific, diagnosticul se bazează atât pe o discuţie amănunţită cu pacientul, cât și pe excluderea altor afecțiuni ce au ca simptom comun oboseala cronică, așa cum sunt:
Tulburările de somn – un studiu de evaluare a somnului poate stabili dacă oboseala este cauzată de sindromul de apnee obstructivă din timpul somnului sau de insomnie.
Afecțiunile cardiace sau pulmonare – ce necesită investigații funcționale specifice pentru stabilirea diagnosticului.
Afecținile psihiatrice – evaluarea statusului mental pentru diagnosticarea unor eventuale stări depresive, a anxietății sau a altor afecțiuni psihiatrice severe.
Anemia, diabetul, hipotiroidismul – diagnosticarea acestora presupune efectuarea unei set de analize de rutină.
Bibliografie
