Boala Lyme (Borelioza): Ce este, simptome, analize și tratament

Cuprins:

• Simptome Boala Lyme
• Analize Boala Lyme și metode de diagnostic
• Tratament Boala Lyme
• Complicații borelioză
• Prevenție Boala Lyme
• Boala Lyme în sarcină

Simptome Boala Lyme

Simptomele bolii Lyme sunt variate, se manifestă în etape și pot fi ușoare la debut, ajungând să fie severe, dacă infecția nu este tratată în timp util:

1. Boala Lyme incipientă, localizată (stadiul I)

Acest stadiu incipient al bolii Lyme se caracterizează prin apariția unei erupții cutanate specifice, denumită eritem migrator. Leziunea apare, de obicei, la locul mușcăturii de căpușă, în interval de 3 până la 30 de zile de la mușcătură. Inițial, erupția se manifestă sub forma unei pete roșii mici, care se extinde progresiv, putând ajunge la dimensiuni considerabile. Aspectul caracteristic este cel de ”țintă” sau ”ochi de taur”, având un centru mai deschis la culoare și margini roșii. De regulă, această leziune nu este dureroasă, nu produce mâncărime și nu se asociază cu descuamare.

Simptomele sistemice care pot apărea sunt:

• febră;
• dureri de cap;
• oboseală;
• dureri musculare;
• dureri articulare;
• ganglioni limfatici inflamați.

2. Boala Lyme diseminată (stadiul II)

În absența instituirii unor măsuri terapeutice imediate după înțepătura unei căpușe infectate cu Borrelia spp., boala Lyme poate progresa către forme mai severe. Bacteriile diseminează prin fluxul sanguin către diverse țesuturi și organe, determinând manifestări clinice care apar, de regulă, în interval de 3 până la 10 săptămâni post-expunere. Această etapă, cunoscută sub denumirea de boală Lyme diseminată precoce, se caracterizează printr-o afectare sistemică extinsă. Simptomele specifice acestui stadiu includ:

• erupții cutanate multiple, care pot apărea în diferite părți ale corpului, nu doar la locul mușcăturii;
• simptome neurologice: rigiditatea gâtului, dureri de cap persistente sau slăbiciune musculară, uneori afectând mușchii feței (exp. paralizia facială);
• manifestări cardiace: afectarea ritmului cardiac (ex. palpitații).

3. Boala Lyme cronică sau tardivă (stadiul III)

În lipsa unui tratament adecvat, boala Lyme poate progresa către forme cronice, caracterizate prin manifestări persistente și complicații pe termen lung. Astfel, pot persista simptomele specifice stadiilor anterioare, la care se pot adăuga:

• dureri și inflamații recurente ale articulațiilor mari, în special la nivelul genunchilor – artrita Lyme;
• dificultăți de memorie;
• tulburări de concentrare.

Analize Boala Lyme și metode de diagnostic

Diagnosticul precoce al bolii Lyme este esențial, deoarece, identificată în stadiile incipiente, afecțiunea poate fi tratată eficient, fără a lăsa sechele pe termen lung.

Cel mai sugestiv semn clinic al bolii Lyme îl reprezintă prezența eritemului migrator — o erupție cutanată caracteristică, ce apare în interval de 3 până la 30 de zile după mușcătura de căpușă.

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul infecționist va evalua prezența acestei manifestări  tipice și va analiza istoricul pacientului, respectiv:

• expunerea recentă în zone cu risc crescut de căpușe (păduri, zone împădurite, iarba înaltă);
• existența unei posibile mușcături de căpușă;
• simptomele asociate (febră, oboseală, dureri musculare sau articulare).

Teste boala Lyme și analiza de confirmare Western Blot Borrelia

Testele pentru boala Lyme pot fi împărțite în metode directe, care detectează spirocheta prin cultură sau prin identificarea materialului genetic al acesteia (test PCR) și metode indirecte, care detectează anticorpii. Testele directe au sensibilitate scăzută pentru boala Lyme si prin urmare, testele serologice rămân gold standard.

Astfel, pentru un diagnostic cat mai precis, CDC (Centrul pentru prevenirea și controlul bolilor din SUA) recomandă a se efectua un algoritm de testare în doi pasi:

• test de screening pentru detectarea anticorpilor sintetizați împotriva bacteriei Borrelia burgdorferi: Borrelia burgdorferi-serologie. Testele serologice pot avea rezultate negative în primele săptămâni post-infecție, deoarece răspunsul imun al organismului este încă în faza inițială, nefiind produsă o cantitate detectabilă de anticorpi. Din acest motiv, CDC recomandă ca, în absența unui eritem migrator, dar în prezența simptomelor sugestive, testarea să fie repetată după câteva săptămâni pentru o evaluare mai precisă.
• dacă testul de screening este pozitiv sau echivoc, se efectuează testul Western blot, care oferă o specificitate mai mare și ajută la confirmarea diagnosticului.

Aceste abordări subliniază importanța unui diagnostic precoce pentru a putea iniția tratamentul adecvat și a preveni complicațiile severe ale bolii Lyme.

Tratament Boala Lyme

Tratamentul bolii Lyme se bazează în principal pe administrarea de antibiotice, iar regimul terapeutic este selectat în funcție de stadiul infecției și de manifestările clinice ale pacientului.

Pentru infecțiile în stadiu incipient, tratamentul este extrem de eficient și constă în administrarea de antibiotice orale (doxiciclină, amoxicilină, etc.) pe o perioadă de 10-21 de zile.

În formele diseminate și cronice, când boala progresează și generează complicații neurologice, cardiace sau artrită severă, antibioticele sunt administrate intravenos (ex. ceftriaxona), pentru a asigura o penetrare adecvată în țesuturile afectate. Durata tratamentului în aceste cazuri poate fi mai lungă decât în stadiile incipiente.

Pentru maximizarea eficienței tratamentului, este esențial ca acesta să fie inițiat cât mai devreme după stabilirea diagnosticului, deoarece intervenția precoce reduce considerabil riscul de complicații grave și de diseminare a infecției în organism.

Complicații borelioză

Complicațiile bolii Lyme (borelioza) apar de obicei atunci când infecția nu este diagnosticată și tratată la timp și acest lucru poate afecta mai multe sisteme ale organismului. Complicațiile diferă în funcție de zona afectată, astfel:

• Complicații neurologice:
• Paralizia facială – apare ca urmare a afectarii nervilor cranieni;
• Meningită și meningoencefalită – pot provoca inflamația meningelui (membrană care învelește creierul și măduva spinării), manifestându-se prin cefalee persistentă, rigiditate a gâtului și, uneori, simptome mai severe ale sistemului nervos central;
• Radiculopatie și neuropatie periferică – caracterizate prin dureri, amorțeli sau slăbiciune în anumite zone ale corpului. 
• Complicații cardiace
• Cardita Lyme: constă în afectarea țesutului cardiac, producând inflamații care pot genera tulburări ale ritmului cardiac (ex. bloc atrioventricular, aritmii).
• Miocardita și pericardita, mai puțin frecvente, și necesită monitorizare atentă.
• Complicații articulare
• Artrita Lyme este una dintre cele mai comune complicații, manifestată prin dureri, edeme și rigiditate, în special la nivelul articulațiilor mari (de exemplu, genunchii). Aceasta poate deveni recurentă sau persistentă dacă infecția nu este tratată corespunzător.
• Simptome persistente și post-tratament
• Sindromul post-tratament al bolii Lyme se manifestă la anumiți pacienți care continuă să experimenteze simptome și după terminarea tratamentului. Acestea pot fi: oboseală cronică, dureri musculare și articulare sau dificultăți de concentrare chiar după tratamentul standard. Aceste manifestări nu înseamnă neapărat că infecția persistă, ci pot reflecta un răspuns inflamator sau alte mecanisme imune.

Complicațiile bolii Lyme se dezvoltă în special atunci când infecția nu este identificată și tratată în stadiile incipiente, iar răspândirea bacteriilor în organism poate conduce la manifestări sistemice grave.

Prevenție Boala Lyme

Prevenția bolii Lyme se bazează în principal pe evitarea locurilor unde s-ar putea întâlni căpușe, iar principalele măsuri care pot fi luate sunt:

1. Măsuri de protecție personală

Îmbrăcăminte adecvată:

Când se petrece timp în zone cu vegetație densă, cum ar fi păduri, întinderi cu iarbă înaltă sau parcuri, trebuie purtate haine care acoperă brațele și picioarele. Recomandarea este să se aleagă culori deschise, care permit observarea mai ușoară a căpușelor și purtarea de încălțăminte pentru a reduce accesul insectelor la nivelul pielii.

Utilizarea repelentelor:

Aplicarea pe piele și pe haine de soluții repelente care conțin substanțe precum DEET, picaridin sau alte alternative aprobate. Acestea ajută la prevenirea atașării căpușelor de piele.

2. Măsuri de igienă și verificare după expunerea în aer liber

Verificarea atentă a corpului:

După petrecerea timpului în aer liber, trebuie verificat corpul, inclusiv zonele mai puțin vizibile (cum ar fi spatele, sub brațe, zona capului și pliurile pielii). Aceasta ajută la identificarea eventualelor căpușe atașate, mai ales că în stadiul nimfal sunt foarte mici.

Îndepărtarea promptă a căpușelor:

Dacă se găsește o căpușă, aceasta trebuie îndepărtată cât mai repede, de preferință în decurs de 24 de ore. Utilizarea unei pensete fine pentru a prinde căpușa cât mai aproape de piele și pentru a trage ușor, fără a o zdrobi, ajută la reducerea riscului de transmitere a bacteriilor.

3. Măsuri suplimentare

Evitarea zonelor cu risc ridicat:

În timpul sezonului în care căpușele sunt mai active (primăvara, vara și toamna), este recomandată limitarea expunerii în zone cunoscute ca fiind infestate, dacă este posibil.

Curățarea hainelor:

După revenirea de la activități în aer liber, este recomandată verificarea și, dacă este posibil, uscarea acestora la temperaturi ridicate (de exemplu, printr-un ciclu scurt la uscător) pentru a ucide orice căpușă care ar putea fi rămasă pe ele.

Aceste măsuri de prevenție sunt esențiale pentru reducerea riscului de a contracta boala Lyme și pentru protejarea sănătății celor care petrec timp în natură.

Boala Lyme în sarcină

Boala Lyme dobândită în timpul sarcinii poate duce la afectarea placentei și, în cazuri rare, la nașterea unui făt mort. De aceea, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pe parcursul sarcinii. Totuși, nu au fost înregistrate efecte negative asupra fătului atunci când mama a primit un tratament antibiotic adecvat. În prezent, nu există dovezi care să susțină transmiterea bolii Lyme prin laptele matern sau prin transfuzii de sânge.

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lyme-disease/symptoms-causes/syc-20374651
2. Testing and Diagnosis for Lyme disease | Lyme Disease | CDC
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lyme-disease/diagnosis-treatment/drc-20374655