Analize toxicologice: Nichel, Plumb și Zinc
Alte trei metale toxice, utilizate pentru fabricarea de mașini și instalații, sunt nichelul, plumbul și zincul.
Nichelul este unul dintre cele patru metale (alături de fier, cobalt și gadoliniu) care prezintă proprietăți magnetice și este cunoscut ca metalul ce se degradează cel mai ușor sub acțiunea unor lichide secretate de organism, cum sunt transpirația sau saliva. Plumbul este un metal greu, folosit la fabricarea de greutăți cu volum mic dar cu mase mari. Este folosit în instalații la conductele pentru apă din secolul XVII și până în anii 1970. Zincul, în antichitate, înainte de a fi identificat ca element chimic, era folosit pentru obținerea alamei. În epoca modernă, alături de plumb, cadmiu, litiu și mercur, are utilitate în fabricarea bateriilor.
Cuprins:
Analize toxicologice – Nichelul în plasmă şi urină
Rolul nichelului în organismul uman este discutabil. Există unele dovezi că ar fi implicat în absorbţia fierului, calciului şi zincului.
Nichelul este prezent în minereuri sub trei forme principale: sulfid, silicat şi arsenid. Are numeroase aplicaţii industriale: component al multor aliaje, placarea metalelor, producerea dispozitivelor electrice şi electronice.
Expunerea la nichel se produce cel mai frecvent în mediul industrial fie prin inhalarea prafului de nichel, fie prin contact dermic. Inhalarea acută determină febră şi iritaţia tractului respirator. Contactul dermic poate genera dermatita alergică de contact. De asemenea printre efectele toxice ale nichelului se numără şi depresia SNC. Numeroasele studii epidemiologice au arătat că expunerea cronică la praful de nichel şi la subsulfidul de nichel poate cauza cancer pulmonar sau nazal.
Recomandări pentru determinarea nichelului:
- monitorizarea expunerii la nichel.
Analizele disponibile în laboratoarele Synevo:
Plumbul în sânge şi urină
Plumbul este cel mai larg utilizat metal neferos. Plumbul şi compuşii săi au numeroase aplicaţii comerciale şi industriale, fiind prezenţi în lacuri şi vopseluri, baterii, pigmenţi, insecticide, materiale plastice şi ceramice, echipamente medicale, armament, benzină, industria sudurii.
Principalele căi de expunere la plumbul anorganic sunt inhalarea şi ingestia.
La adult expunerea se realizează în special profesional, iar la copii prin ingestia de vopseluri cu plumb din case vechi (în sindromul de “pică”). Expunerea se mai poate face şi prin practicarea distilării ilegale a alcoolului în recipiente ce conţin plumb. Plumbul este absorbit în organism atât prin tractul respirator cât şi prin cel gastrointesţinal. Absorbţia este invers proporţională cu dimensiunea particulei, ceea ce face ca inhalarea prafului cu plumb să aibă impactul cel mai mare. Este transportat şi transplacentar fiind implicat în intoxicaţia congenitală, cu urmatoarele consecinţe posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mică la naştere.
Simptomele precoce ale intoxicaţiei cu plumb (saturnism) sunt reprezentate de: apatie sau iritabilitate, astenie fizică, anorexie, greaţă, constipaţie, dureri abdominale intermitente, mialgii. Anemia cu reticulocitoză şi punctaţii bazofile la examinarea frotiului de sânge periferic se numără printre complicaţiile hematologice ale saturnismului. De asemenea mai pot să apară: lizereu gingival caracteristic şi depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi la copii. În cazul intoxicaţiilor severe apar tulburări gastrointestinale grave şi neurotoxicitate (ataxie, slăbiciune musculară, convulsii, stupor, comă). Creşterea excreţiei urinare a plumbului indică o expunere excesivă, independent de manifestările clinice.
Alte caracteristici ale saturnismului includ creşterea acidului delta-aminolevulinic urinar, creşterea protoporfirinei libere eritrocitare şi scăderea dehidrazei acidului aminolevulinic.
Recomandări pentru determinarea plumbului:
- plumbul în sânge: cel mai bun test pentru diagnosticul expunerii la plumb;
- plumbul în urină: monitorizarea intoxicaţiei cronice cu plumb.
Analizele disponibile în laboratoarele Synevo:
Zinc în plasmă şi urină
Zincul este un oligoelement esenţial, component al mai multor sisteme enzimatice. Este stocat în ţesutul osos şi muscular; mobilizarea din aceste depozite se realizează cu dificultate, chiar în condiţiile unui deficit de zinc. Absorbţia intestinală creşte atunci când se înregistrează o scădere a depozitelor.
Deficitul de zinc determină inapetenţa, tulburări de creştere (anomalii ale scheletului, alterarea sintezei colagenului), alopecie şi întârzierea procesului de vindecare a rănilor; în cazul unui deficit sever se instalează hipogonadism şi nanism care sunt ameliorate prin suplimentarea zincului. Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că administrarea cronică a preparatelor orale de zinc interferă cu absorbţia cuprului şi poate precipita deficitul acestuia1.
Din punct de vedere industrial, zincul este un metal alb-albăstrui, extras din minereuri şi folosit în aliaje, în procesul de galvanizare a fierului pentru a preveni coroziunea şi oxidarea, precum şi în numeroşi compuşi utilizaţi în industria cosmeticelor şi medicamentelor. La temperaturi apropiate de punctul de fierbere, zincul volatilizează şi generează prin oxidare fumul de oxid de zinc.
Expunerea acută la oxid de zinc determină iritaţia tractului respirator, tuse, dureri toracice, cefalee, greaţă, febră şi mialgii.
Clorura de zinc este un alt compus produs în generatoarele de fum chimic; inhalarea acestui material coroziv provoacă pneumonita chimică, obstrucţie bronşică şi alveolară, uneori letale.
Recomandări pentru determinarea zincului:
- zincul seric: monitorizarea expunerii la zinc; evaluarea unui posibil deficit în caz de alimentaţie parenterală prelungită, pacienţi cu arsuri severe sau afecţiuni cronice grave, alcoolici, diabetici, anorexici, dietă vegetariană, sindroame de malabsorbţie; confirmarea acrodermatitei enteropatice; monitorizarea administrării orale de zinc în boala Wilson, monitorizarea administrării intravenoase a zincului.
- zincul urinar: monitorizarea expunerii la zinc; evaluarea nivelurilor scăzute de zinc seric precum şi a complianţei la terapie a pacienţilor cu boala Wilson.
Analizele disponibile în laboratoarele Synevo:
Referinte:
