Apendicita este inflamația apendicelui – un organ mic în formă de tub, situat în partea dreaptă a abdomenului inferior, la limita dintre intestinul subțire și intestinul gros. Deși apendicele are un rol limitat în organism, inflamația sa poate genera dureri intense și poate evolua spre abdomen acut, o urgență medicală majoră. Apendicita poate debuta la orice vârstă, dar este mai frecventă la copii și adulții tineri. De obicei, durerea începe în jurul buricului și se mută treptat spre partea dreaptă jos a abdomenului, fiind adesea însoțită de greață, lipsa poftei de mâncare și febră ușoară. Pentru a evita complicațiile, cum ar fi perforarea apendicelui sau infecția abdominală (peritonita), este important ca persoana afectată să ajungă cât mai repede la medic. Tratamentul constă, de obicei, în îndepărtarea chirurgicală a apendicelui – o procedură sigură, care permite recuperarea completă în scurt timp.

Ce este apendicita?

Apendicita este inflamația apendicelui – un mic segment în formă de tub, atașat la începutul intestinului gros, în partea dreaptă a abdomenului inferior. Apendicele nu are un rol vital în funcționarea organismului, însă, atunci când se inflamează, poate provoca dureri abdominale intense și alte simptome neplăcute. Inflamația debutează, de obicei, atunci când la nivelul apendicelui apare un proces iritativ sau un blocaj, cel mai adesea din cauza resturilor alimentare, a unui corp străin sau a unei infecții digestive. Acest proces permite bacteriilor să se înmulțească, ducând la inflamarea, infectarea și, uneori, perforarea apendicelui.

Apendicita acută este o urgență medicală care necesită intervenție rapidă, de regulă prin îndepărtarea chirurgicală a apendicelui (apendicectomie). Netratată, infecția se poate extinde în cavitatea abdominală, provocând peritonită – o complicație gravă ce poate pune viața în pericol. Cu tratament adecvat, recuperarea este rapidă, iar riscul de recidivă este eliminat.

Rolul apendicelui în organism

Mult timp s-a crezut că apendicele nu are nicio funcție importantă și că este doar o „rămășiță” evolutivă. Totuși, cercetările mai recente au arătat că el ar putea joacă un rol important în sistemul imun, mai ales în primii ani de viață.

Este cunoscut faptul că apendicele conține țesut limfatic, asemănător cu cel din amigdale, care contribuie la producerea și maturarea celulelor imune. De asemenea, apendicele poate acționa ca un rezervor de bacterii „bune” – microorganisme benefice care ajută la refacerea florei intestinale după o infecție digestivă sau tratament cu antibiotice.

Deși nu este un organ vital, iar corpul se adaptează ușor după îndepărtarea lui, apendicele pare să aibă un rol de susținere a echilibrului intestinal și imunitar, în special în copilărie.

Tipuri de apendicită și diferența dintre ele

Apendicita poate evolua în mai multe forme, în funcție de severitatea inflamației și de cât de repede este diagnosticată. În general, există două tipuri principale: apendicită acută și apendicită cronică.

Apendicita acută

Apendicita acută este cea mai frecventă formă și apare brusc, de obicei în decurs de 24–48 de ore. Inflamația se agravează rapid și poate duce la complicații grave, cum ar fi perforarea apendicelui sau infecția extinsă în cavitatea abdominală (peritonită). Este o urgență medicală care necesită tratament chirurgical imediat.

Apendicita cronică

Apendicita cronică este mai rară și se dezvoltă lent, uneori pe parcursul mai multor săptămâni sau chiar luni. Simptomele pot fi mai ușoare și pot apărea intermitent — durere abdominală difuză, disconfort în partea dreaptă jos și episoade repetate de inflamație ușoară a apendicelui. Deși nu este o urgență imediată, această formă necesită evaluare medicală, deoarece poate evolua în apendicită acută.

În funcție de evoluție, medicii pot descrie și alte forme, cum ar fi apendicita flegmonoasă (cu inflamație accentuată) sau apendicita gangrenoasă (în care țesutul apendicelui începe să se necrozeze).

Apendicita - Cauze

Apendicita apare, de obicei, ca urmare a obstruării apendicelui. Această situație favorizează acumularea de mucus și bacterii, ceea ce duce la inflamație, durere și, dacă nu este tratată, la complicații serioase. Blocarea apendicelui poate fi provocată de mai mulți factori, de la infecții digestive sau virale, până la conținut nedigerat al bolului alimentar sau inflamația țesutului limfatic din peretele său.

Cele mai frecvente cauze includ:

  • Blocarea apendicelui cu materii fecale întărite (fecaloizi)
  • Inflamația țesutului limfatic din peretele apendicelui, adesea după o infecție virală sau bacteriană
  • Infecții digestive care afectează apendicele
  • Prezența unor corpi străini ingerați, foarte rar
  • Inflamații cronice sau recurente ale apendicelui (mai puțin frecvent)

Factorii genetici sau predispoziția individuală pot influența riscul de apendicită, iar aceasta apare mai frecvent la copii, adolescenți și adulți tineri.

Factorii de risc și complicații pentru apendicită 

Deși apendicita poate apărea la orice vârstă, există anumiți factori care pot crește riscul de a dezvolta această afecțiune. Printre aceștia se numără vârsta tânără (cel mai frecvent între 10 și 30 de ani), antecedentele familiale de apendicită, infecțiile gastrointestinale recente și o dietă săracă în fibre, care poate favoriza constipația și formarea de materii fecale dure ce pot bloca apendicele.

Dacă apendicita nu este tratată la timp, inflamația se poate agrava și duce la complicații serioase. Cea mai gravă este perforația apendicelui, care permite răspândirea infecției în cavitatea abdominală și poate provoca peritonită, o inflamație severă a peritoneului. În unele cazuri, se poate forma și un abces în jurul apendicelui, ce necesită drenaj și tratament antibiotic.

Diagnosticul și intervenția promptă sunt esențiale pentru a preveni aceste complicații și pentru a asigura o recuperare completă.

Apendicita - Simptome

Semnele și simptomele apendicitei pot varia de la o persoană la alta, însă cele mai frecvente includ:

  • Durere abdominală – inițial difuză, în jurul ombilicului, care ulterior se localizează în partea dreaptă jos a abdomenului (zona fosei iliace drepte);
  • Sensibilitate la atingere în zona dureroasă;
  • Pierderea poftei de mâncare;
  • Greață și vărsături;
  • Febră ușoară, care poate crește pe măsură ce inflamația avansează;
  • Balonare sau dificultate la eliminarea gazelor;
  • Modificări ale tranzitului intestinal – constipație sau diaree;
  • Durere mai accentuată la mișcare, la tuse sau la strănut.

La copii, vârstnici și femei însărcinate, simptomele pot fi atipice, iar durerea poate apărea în alte zone ale abdomenului, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

Apendicita la copii, femei însărcinate și vârstnici 

Apendicita poate apărea la orice vârstă, însă manifestările diferă ușor în funcție de grupul de pacienți. În cazul copiilor, femeilor însărcinate și vârstnicilor, simptomele pot fi atipice, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

  • La copii, apendicita evoluează de obicei mai rapid, iar cei mici pot avea dificultăți în a descrie durerea. Simptomele pot include febră mai ridicată, vărsături frecvente, apatie sau iritabilitate.
  • La femeile însărcinate, poziția apendicelui se modifică odată cu creșterea uterului, ceea ce poate duce la localizarea durerii mai sus, în partea superioară a abdomenului. Greața, vărsăturile și disconfortul abdominal pot fi confundate cu manifestările normale ale sarcinii.
  • La vârstnici, simptomele sunt adesea mai blânde, cu durere mai puțin intensă și febră absentă sau ușoară. De aceea, apendicita poate fi diagnosticată tardiv, crescând riscul de complicații, precum peritonita prin perforația apendicelui.

Apendicita - Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de apendicită se bazează pe o combinație de evaluare clinică, analize de laborator și investigații imagistice, menite să confirme inflamația apendicelui și să excludă alte afecțiuni cu simptome similare.

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va efectua următoarele evaluări:

  • Examinare clinică: evaluarea localizării și intensității durerii abdominale, sensibilității la palpare și semnelor specifice apendicitei;
  • Analize de sânge: pot evidenția creșterea numărului de leucocite (globule albe), cu ajutorul hemogramei și a markerilor inflamatori, cum ar fi proteina C reactivă (CRP);
  • Analize de urină: ajută la excluderea unei infecții urinare sau a litiazei renale;
  • Ecografie abdominală: utilizată frecvent, mai ales la copii și femei gravide, pentru a identifica un apendice inflamat sau lichid periapendicular;
  • Tomografie computerizată (CT): oferă imagini detaliate și este una dintre cele mai precise metode de confirmare a diagnosticului, în special la adulți.

Diagnosticul rapid este important, deoarece întârzierea intervenției poate crește riscul de complicații, precum perforația sau peritonita.

Adaugă în coș

Proteina C reactivă (CRP)
Preț: 38.00 lei

Adaugă în coș

Tratament pentru apendicită

Tratamentul apendicitei depinde de stadiul și severitatea inflamației, dar în majoritatea cazurilor este necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea apendicelui inflamat (apendicectomie). Scopul este prevenirea complicațiilor grave, precum perforația sau peritonita.

Apendicectomia

Apendicectomiapoate fi realizată prin două metode:

  • Laparoscopică – o procedură minim invazivă, cu incizii mici, recuperare rapidă și durere postoperatorie redusă;
  • Clasică (deschisă) – utilizată mai ales în cazurile complicate sau când apendicele este perforat.

În unele situații ușoare, diagnosticate timpuriu, medicul poate recomanda tratament cu antibiotice, pentru a reduce inflamația și simptomele, însă, de obicei, această soluție este temporară și nu exclude necesitatea unei intervenții chirurgicale ulterioare.

După operație, pacientul primește tratament antibiotic și analgezic, iar recuperarea este rapidă — în general, în câteva zile după intervenția laparoscopică și până la două săptămâni în cazul celei clasice.

Recuperarea după operația de apendicită

Perioada de recuperare variază în funcție de tipul intervenției chirurgicale și de starea generală a pacientului, însă în majoritatea cazurilor evoluția este favorabilă.

  • După apendicectomia laparoscopică, pacientul se poate ridica din pat la câteva ore după operație și, de regulă, este externat în 1–2 zile. Activitățile ușoare pot fi reluate rapid, însă efortul fizic intens trebuie evitat timp de aproximativ 2 săptămâni.
  • După apendicectomia clasică, perioada de spitalizare este, de obicei, 3–5 zile, iar reluarea activităților zilnice poate dura 2–4 săptămâni.

În ambele cazuri, medicul recomandă:

  • alimentație ușoară în primele zile;
  • hidratare corespunzătoare;
  • evitarea ridicării de greutăți;
  • îngrijirea atentă a plăgii chirurgicale, conform indicațiilor primite.

Semne precum febra, durerea persistentă sau inflamația la nivelul inciziei trebuie raportate imediat medicului, deoarece pot indica o infecție postoperatorie.

În general, recuperarea completă după apendicită este rapidă, iar pacienții își pot relua stilul de viață normal în scurt timp.

Poate fi prevenită apendicita?

În prezent, nu există o metodă sigură de prevenire a apendicitei, deoarece inflamația apendicelui poate apărea brusc și din cauze variate — de la blocaje mecanice până la infecții intestinale. Totuși, unele obiceiuri alimentare și de stil de viață pot contribui la menținerea sănătății sistemului digestiv și pot reduce riscul de inflamații intestinale.

Specialiștii recomandă:

  • o dietă bogată în fibre, cu fructe, legume și cereale integrale, pentru a susține tranzitul intestinal regulat;
  • hidratare corespunzătoare, pentru buna funcționare a intestinului;
  • evitarea constipației prelungite, care poate favoriza acumularea de materii fecale în zona apendicelui.

Deși aceste măsuri nu garantează prevenirea apendicitei, pot sprijini sănătatea generală a tractului digestiv și pot reduce riscul apariției unor afecțiuni abdominale similare.

Întrebări frecvente despre apendicită

În ce parte e apendicita?

Apendicele este un mic segment tubular atașat la începutul intestinului gros (cec), situat de obicei în partea dreaptă a abdomenului inferior. Din acest motiv, durerea tipică de apendicită se localizează în zona dreaptă-jos a abdomenului, între ombilic și șold.

Totuși, poziția exactă a apendicelui poate varia ușor de la o persoană la alta. În unele cazuri, acesta poate fi situat mai sus, mai jos sau chiar în spatele intestinului, ceea ce face ca durerea să fie resimțită diferit — uneori în zona lombară, pelvină sau în partea stângă a abdomenului.

De regulă, durerea începe difuz, în jurul buricului, și se deplasează treptat spre partea dreaptă inferioară, devenind mai intensă și constantă pe măsură ce inflamația se agravează.

Apendicita este o urgență medicală?

Da. Apendicita acută este considerată o urgență medicală și necesită evaluare și tratament imediat. Inflamația apendicelui poate progresa rapid, iar dacă nu este tratată la timp, apendicele se poate perfora, eliberând bacterii și puroi în cavitatea abdominală. Aceasta duce la peritonită, o infecție gravă care poate pune viața în pericol.

Recunoașterea timpurie a simptomelor este foarte importantă. Dacă apar durere abdominală intensă, febră, greață, vărsături sau sensibilitate accentuată în partea dreaptă-jos a abdomenului, este important să se solicite imediat asistență medicală de urgență.

Intervenția rapidă nu doar că previne complicațiile, ci și crește șansele unei recuperări rapide și fără probleme.

Se poate trata apendicita fără operație?

În general, tratamentul standard al apendicitei este chirurgical (apendicectomie), deoarece îndepărtarea apendicelui inflamat previne complicațiile grave, precum perforația sau peritonita.

Totuși, în cazurile ușoare sau detectate foarte timpuriu, medicii pot recomanda tratament cu antibiotice pentru a reduce inflamația și a ameliora simptomele. Această abordare poate fi eficientă temporar, însă:

  • nu exclude necesitatea unei intervenții chirurgicale ulterioare;
  • nu este potrivită în cazul apendicitei complicate sau perforate;
  • necesită monitorizare atentă în spital și investigații repetate pentru a verifica evoluția inflamației.

Astfel, apendicita fără operație este o excepție, iar decizia se ia întotdeauna după evaluarea medicală atentă a fiecărui pacient.

Cât durează recuperarea după o apendicectomie?

Durata recuperării după îndepărtarea apendicelui depinde de tipul intervenției chirurgicale și de starea generală a pacientului:

  • Apendicectomia laparoscopică (minim invazivă):
    • Pacientul se poate ridica din pat la câteva ore după operație;
    • Spitalizarea durează, de obicei, 1–2 zile;
    • Activitățile ușoare pot fi reluate rapid, dar efortul fizic intens trebuie evitat aproximativ 2 săptămâni.
  • Apendicectomia clasică (deschisă):
    • Perioada de spitalizare este, de obicei, 3–5 zile;
    • Recuperarea completă și reluarea activităților normale poate dura 2–4 săptămâni.

Indiferent de tipul operației, pacientul trebuie să respecte recomandările medicului:

  • îngrijirea corectă a plăgii chirurgicale;
  • alimentație ușoară și hidratare adecvată;
  • evitarea ridicării de greutăți sau efortului intens;
  • monitorizarea semnelor de infecție, cum ar fi febra sau roșeața la nivelul inciziei.

În general, cu îngrijire corespunzătoare, recuperarea este rapidă, iar pacienții își pot relua viața normală în scurt timp.

Este apendicita mai frecventă la copii sau adulți?

Apendicita poate apărea la orice vârstă, însă este mai frecventă la copii și tineri, în special între 10 și 30 de ani. La copii, boala evoluează rapid, iar recunoașterea simptomelor poate fi mai dificilă, deoarece cei mici nu pot descrie clar durerea sau disconfortul.

La adulți, apendicita apare mai rar, dar poate fi mai dificil de diagnosticat la vârstnici, deoarece simptomele pot fi atipice sau mai blânde, ceea ce crește riscul de întârziere a intervenției și de complicații.

Factorii genetici, predispoziția individuală și anumite infecții digestive pot influența riscul de apariție, dar vârsta rămâne cel mai important factor de risc pentru incidența apendicitei.

Apendicita în sarcină este periculoasă?

Da, apendicita în timpul sarcinii poate fi periculoasă atât pentru mamă, cât și pentru făt, mai ales dacă diagnosticul este întârziat. Inflamația apendicelui poate progresa rapid, iar perforația poate duce la peritonită, care pune viața în pericol și crește riscul de complicații obstetricale.

Diagnosticul este mai dificil în sarcină, deoarece poziția apendicelui se modifică odată cu creșterea uterului, iar simptomele pot fi atipice sau confuz interpretate. De aceea, orice durere abdominală persistentă sau intensă în partea dreaptă trebuie evaluată prompt de medic.

Tratamentul standard este apendicectomia, de preferat prin abord laparoscopic, care este considerată sigură în majoritatea cazurilor, iar intervenția rapidă reduce riscul de complicații pentru mamă și făt.

Cât durează operația de apendicită?

Durata unei apendicectomii depinde de tipul intervenției și de complexitatea cazului:

  • Apendicectomia laparoscopică (minim invazivă): de obicei între 30 și 60 de minute. Este procedura preferată în majoritatea cazurilor datorită inciziilor mici, durerii reduse și recuperării rapide.
  • Apendicectomia clasică (deschisă): poate dura între 45 și 90 de minute, în funcție de starea apendicelui și de eventualele complicații, cum ar fi perforația sau prezența unui abces.

În ambele cazuri, timpul total petrecut în sala de operație poate fi mai mare, dacă se ia în calcul pregătirea pacientului, anestezia și procedurile postoperatorii imediate.

Operația de apendicită este considerată o procedură de rutină și sigură pentru majoritatea pacienților, iar intervenția promptă previne complicațiile severe și contribuie la o recuperare rapidă.

Referințe: