Boala Gură-Mână-Picior: o afecțiune întâlnită în special în rândul copiilor

Cuprins:

• Boala gură-mână-picior: simptome și cauze
• Când apare boala gură-mână-picior?
• Cum se transmite boala gură-mână-picior?
• Care este perioada de contagiozitate a bolii gură-mână-picior?
• Complicațiile bolii gură-mână-picior
• Stabilirea diagnosticului bolii gură-mână-picior
• Tratamentul bolii gură-mână-picior
• Cum poate fi prevenită boala gură-mână-picior?

Boala gură-mână-picior: simptome și cauze

Boala gură-mână-picior poate debuta cu:

• febră;
• scăderea poftei de mâncare;
• stare generală de rău.

Cel mai frecvent simptom este, de obicei, durerea în gât urmată de apariția unor vezicule foarte dureroase la nivelul cavității bucale, al gingiilor, limbii și feței interne a obrajilor. Acestea erodează devenind înconjurate de un halou eritematos.

Erupția se poate extinde și la nivelul palmelor și al tălpilor – de unde și numele de gură-mână-picior – prin apariția unor vezicule de culoare roșie. De asemenea, veziculele pot apărea și pe membre (superioare și inferioare), dar și pe fese.

Erupția cutanată nu provoacă, de obicei, mâncărime și are aspectul unor pete roșii plate sau ușor ridicate.

Când apare boala gură-mână-picior?

Perioada de incubație a bolii gură-mână-picior este 3 până la 7 zile, în funcție de virusul care o cauzează. Asta înseamnă că simptomele apar la aproximativ 3-7 zile după expunerea la virus - după contactul cu o persoană infectată.

Cum se transmite boala gură-mână-picior?

Boala gură-mână-picior apare mai ales vara și toamna, dar poate fi întâlnită în orice perioadă a anului. Se poate răspândi rapid în școli, grădinițe și creșe și se poate transmite prin:

• Contactul cu picăturile care conțin particule virale după ce o persoană bolnavă tușește, strănută sau vorbește.
• Contactul direct cu o persoană infectată: atingere, sărut, îmbrățișare sau folosirea în comun a paharelor sau a tacâmurilor.
• Contactul cu fecalele unei persoane infectate, de exemplu la schimbarea scutecelor, urmată de atingerea ochilor, nasului sau gurii.
• Atingerea obiectelor și a suprafețelor contaminate: mânerele ușilor sau jucăriile, apoi atingerea ochilor, nasului sau gurii.

Care este perioada de contagiozitate a bolii gură-mână-picior?

Persoanele infectate sunt contagioase cu câteva zile înainte de apariția simptomelor și sunt de obicei cel mai contagioase în prima săptămână de boală. Cu toate acestea, persoanele pot transmite virusul timp de câteva zile sau săptămâni și după dispariția simptomelor.

Complicațiile bolii gură-mână-picior

Pentru majoritatea pacienților diagnosticați cu boala gură-mână-picior prognosticul este foarte bun, majoritatea recuperându-se în câteva săptămâni. Forma acută a bolii gură-mână-picior durează de obicei 10 – 14 zile, iar infecția recidivează sau persistă rareori.

Cu toate acestea, unii pacienți pot dezvolta anumite complicații. Cea mai frecventă complicație este deshidratarea. Boala poate provoca leziuni la nivelul gurii și faringelui, făcând înghițirea dureroasă și dificilă.

O formă rară și uneori gravă a virusului coxsackie poate implica SNC (sistemul nervos central) și poate provoca alte complicații: meningita virală, encefalita, mielita transversă acută, sindromul Guillain-Barre, hipertensiunea intracraniană benignă și ataxia cerebeloasă acută.

Foarte rar, virusul coxsackie poate provoca pneumonie interstițială, miocardită și edem pulmonar.

Unele studii au arătat că infecțiile cu virus coxsackie pot fi, de asemenea, asociate cu avortul spontan.

Stabilirea diagnosticului bolii gură-mână-picior

Medicul va face anamneza și examenul clinic pentru evaluarea tipului de infecție, ținând cont de următoarele elemente: vârsta persoanei infectate, aspectul semnelor și natura simptomelor, momentul apariției erupției cutanate sau a rănilor. Suplimentar se pot recomanda teste de laborator pentru a determina tipul de virus și tulpina care a declanșat infecția.

Diagnostic serologic – enterovirusuri – detecția de anticorpi specifici, la pacienții cu infecții sistemice, sau cu sindroame specifice de organ, pentru stabilirea etiologiei.

Enterovirusuri ARN pentru confirmarea diagnosticului infecțiilor sistemului nervos central, cauzate de enterovirusuri.

Tratamentul bolii gură-mână-picior

Nu există un tratament specific pentru boala gură-mână-picior, semnele și simptomele dispărând de cele mai multe ori în 7 – 10 zile. De obicei, se recomandă terapie de susținere, după cum urmează:

• asigurarea unui aport adecvat de lichide pentru a preveni deshidratarea;
• medicamente care pot ajuta la ameliorarea disconfortului general:

1. antipiretice (pentru febră);

2. antiinflamatoare, inclusiv spray-uri cu efect antiinflamator (împotriva durerii).

Cum poate fi prevenită boala gură-mână-picior?

Cea mai bună modalitate de prevenție a bolii gură-mână-picior este păstrarea igienei, în special spălarea regulată a mâinilor care poate reduce considerabil riscul de a contracta acest virus. Copiii trebuie învățați când și cum să se spele pe mâini folosind apă și săpun și să nu își bage mâinile sau alte obiecte în gură. De asemenea, este importantă dezinfectarea în mod regulat a tuturor zonele comune din casă, inclusiv jucăriile, suzetele și alte obiecte care pot fi contaminate cu acest virus.

Dacă unul dintre părinți sau copilul prezintă simptome precum febră sau durere în gât, este recomandată izolarea, împiedicând astfel răspândirea bolii în comunitate.

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hand-foot-and-mouth-disease/symptoms-causes/syc-20353035
2. https://emedicine.medscape.com/article/218402-overview
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431082/
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hand-foot-and-mouth-disease/diagnosis-treatment/drc-2035304
5. https://www.healthline.com/health/hand-foot-mouth-disease#prevention