Cazurile de cancer de prostată reprezintă 32% din totalul cancerelor

Cuprins:

• Ce este cancerul de prostată?
• Cancer de prostata: Stadii
• Ce este prostata?
• Tipuri de cancer de prostată
• Cancerul de prostată în cifre: incidență, frecvență și mortalitate
• Care sunt simptomele cancerului de prostată?
• Cauze și factori de risc pentru apariția cancerului de prostată
• Cancerul de prostată: complicații
• Prevenția cancerului de prostată
• Cancer de prostată: Diagnosticare
• Cancer de prostată: Tratament

Cancer de prostata: Stadii

Clasificarea stadiilor cancerului de prostată - TNM

Timpul de dublare tumorală (un indice care definește rata de proliferare a celulelor tumorale)  este variabil. În majoritatea cazurilor, timpul de dublare poate varia între 1,2 luni și 4 ani. Un procent mic de cancere de prostată se evidențiază printr-o creștere celulară accelerată, cu dublarea în volum a tumorii în mai puțin de 2 ani. Pe măsura ce tumora crește în volum și devine mai agresivă, timpul de dublare tinde să se micșoreze. Tumorile voluminoase au de obicei un scor Gleason mai mare (scor care definește cât de avansat este procesul de transformare tumorală a celulelor maligne) și un timp de dublare mai scurt.

Ce este prostata?

Prostata este o glandă de dimensiunea unei nuci, parte a sistemului reproducător masculin. Este situată sub vezica urinară și înconjoară uretra (tubul prin care urina și sperma sunt eliminate din organism).

Funcțiile principale ale prostatei:

• Produce lichidul seminal, care hrănește și transportă spermatozoizii;
• Contribuie la motilitatea spermatozoizilor și la protejarea acestora prin compoziția sa biochimică;
• Are un rol important în fertilitate, fără a influența funcțiile sexuale precum erecția sau dorința sexuală.

Tipuri de cancer de prostată

• Adenocarcinomul (cel mai frecvent – peste 95% din cazuri) afectează celulele care produc lichidul prostatic.
• Alte tipuri rare includ carcinomul cu celule mici, carcinomul cu celule scuamoase (mai puțin de 1% din totalul carcinoamele de prostată) și sarcomul. În multe cazuri, carcinoamele de prostată cu diferențiere scuamoasă apar post radioterapie sau post tratament hormonal.

Cancerul de prostată în cifre: incidență, frecvență și mortalitate

Cancerul de prostată reprezintă 32% din totalul cancerelor[1] și determină 13% dintre decesele cauzate de această patologie. La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia, centrul și zona nordică a Europei, iar cele mai scăzute rate sunt înregistrate în sud-estul și centrul Asiei și în nordul Africii. Studiile au constatat că bărbații tineri afro-americani au niveluri serice de testosteron cu 15% mai mari decât bărbații tineri albi, acesta fiind unul dintre factorii de risc pentru apariția cancerului de prostata[2].

La nivel european, în 2020, incidența a fost de 473.344 noi cazuri diagnosticate, ce au reprezentat 20,2% din totalul cazurilor noi de cancer la sexul masculin, iar mortalitatea a fost de 108.088 decese, constituind 5,5% din totalul deceselor prin cancer în Europa[3].

În România, cancerul de prostată este al doilea[4] cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la populația masculină, după cancerul bronhopulmonar, și reprezintă a treia cauză de mortalitate prin cancer la bărbați, după cancerul bronhopulmonar și cel colorectal.

Totodată, incidența cancerului de prostată crește proporțional cu vârsta, rata de incidență triplându-se după vârsta de 50 de ani. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri noi de cancer de prostată sunt întâlnite în intervalul de vârstă 70-84 ani, cu un maximum al incidenței înregistrată la grupa de vârstă 75-79 ani. În intervalul 45-79 ani incidența cancerului de prostată crește exponential, pornind de la o rată de aprox. 3 cazuri noi la 100 de mii de bărbați pentru grupa de vârsta cuprinsă intre 45-49 ani până la 218 cazuri noi la 100 de mii de bărbați, pentru grupa cuprinsă între 75-79 ani[5].

Care sunt simptomele cancerului de prostată?

În stadiile incipiente, cancerul de prostată este adesea asimptomatic. Pe măsură ce evoluează, pot apărea următoarele semne și simptome, nespecifice:

• Jet urinar slab sau întrerupt;
• Dificultăți la urinare sau golirea incompletă a vezicii;
• Urinare frecventă, mai ales noaptea;
• Sânge în urină sau în spermă;
• Disfuncție erectilă;
• Durere la nivelul spatelui, șoldurilor sau pelvisului (în cazurile avansate).

Multe dintre aceste simptome pot fi cauzate și de afecțiuni benigne, precum hiperplazia benignă de prostată (HBP) și nu indică neapărat prezența cancerului.

Cauze și factori de risc pentru apariția cancerului de prostată

Potrivit American Cancer Society, riscul de a dezvolta cancer de prostată este influențat de:

• Vârstă: riscul crește semnificativ după 50 de ani;
• Istoricul familial.

Existența unui caz de cancer de prostată la tată sau frate dublează riscul pacientului de a dezvolta această afecțiune. Riscul este mai mare pentru barbații care au rude apropiate afectate de cancer prostatic, în special dacă acestea se aflau la o vârstă tânără când au fost depistate cu acest tip de cancer. Un individ care are două rude de gradul I cu cancer de prostată, are un risc de 9 ori mai mare de a face cancer prostatic.

• Rasa/etnia: bărbații de culoare au un risc mai mare și un prognostic adesea mai sever.
• Factorii genetici: mutații ale genelor BRCA1 și BRCA2 pot crește riscul.

Studiile genetice sugerează că predispoziția familială poate fi responsabilă pentru aproximativ 5-10% dintre cazurile de cancer de prostată. La barbații cu antecedente familiale de cancer de prostată exista deci un risc mai mare de a dezvolta acest tip de cancer si, totodată, există și posibilitatea ca acesta să apară cu 6-7 ani mai devreme, fața de media de apariție a cazurilor în populația generală.

Mai multe rapoarte au sugerat un risc familial comun (moștenit sau de mediu) pentru cancerul de prostată și de sân. Mutațiile BRCA2 cresc riscul pentru cancerul de prostată, care este mai agresiv și se dezvoltă la o vârstă mai tânără. S-a constatat că bărbații cu sindrom Lynch au un risc crescut, de 2 ori mai mare pentru apariția cancerului de prostată, în comparație cu populația generală.

• Au fost validate și o serie de cauze hormonale ale apariției cancerului de prostată, cum ar fi hipersecreția de testosteron. Ablația androgenică va produce, deci, o regresie a riscului dezvoltării cancerului de prostată.
• Dieta bogată în grăsimi animale și un stil de viață sedentar pot contribui, conform unor studii epidemiologice, la dezvoltarea cancerului de prostată.

Cancerul de prostată: complicații

Complicațiile cancerului de prostată pot apărea din cauza bolii în sine, dar și ca urmare a tratamentelor (chirurgie, radioterapie, terapie hormonală). Unele pot fi temporare, altele pot afecta semnificativ calitatea vieții, mai ales dacă boala este avansată sau tratamentul nu este bine adaptat.

1. Metastaze (răspândirea cancerului în organism)

• Cancerul de prostată se poate extinde în oase, ganglioni limfatici, vezica urinară sau alte organe.
• Metastazele osoase pot provoca dureri intense, fracturi, compresie medulară (cu afectarea nervilor) și hipercalcemie.
• Odată ce cancerul s-a extins, devine mai greu de tratat, deși poate fi ținut sub control o perioadă îndelungată.

2. Incontinența urinară se manifestă în majoritatea cazurilor după o prostatectomie radicală (îndepărtarea completă a prostatei), dar poate apărea și după radioterapie.

• Tipuri de incontinență urinară:
  • Incontinență de stres: pierdere de urină la tuse, strănut, efort.
  • Incontinență de urgență: nevoia bruscă și intensă de a urina.
  • Incontinență totală (mai rară).
• Poate necesita reeducare vezicală, tratament medicamentos sau chiar intervenții chirurgicale (slinguri uretrale, sfincter artificial).

3. Disfuncția erectilă (impotența)

• Apare frecvent după chirurgie sau radioterapie, deoarece nervii responsabili de erecție trec foarte aproape de prostată.
• Riscul depinde de vârstă, starea funcției sexuale înainte de tratament și tehnica chirurgicală utilizată (de exemplu, „nerve-sparing” – păstrarea nervilor).
• Se pot folosi tratamente precum: inhibitori PDE5 (Viagra, Cialis), injecții intracavernoase, pompe vacuum, proteze peniene.

4. Infertilitate

• Prostatectomia și radioterapia duc de obicei la pierderea fertilității, deoarece întrerup fluxul de spermă în timpul ejaculării.
• Pacienții care doresc copii pot apela la bănci de spermă înainte de începerea tratamentului.

5. Probleme intestinale

• Radioterapia externă poate determina complicații inflamatorii la nivelul rectului și intestinului gros, care pot evolua cu:
  • diaree cronică;
  • sângerări rectale;
  • incontinență fecală (mai rar);
  • sindrom de intestin iritabil post-radioterapie.

6. Osteoporoză și risc crescut de fracturi

• Terapia hormonală (de privare de androgeni) duce la scăderea nivelului de testosteron, care afectează densitatea osoasă.
• Bărbații tratați pe termen lung pot dezvolta osteoporoză și necesită monitorizare și suplimente cu calciu și vitamina D ± bifosfonați.

7. Sindrom metabolic și boli cardiovasculare

• Terapia hormonală poate favoriza creșterea în greutate, diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea și dislipidemia.
• Crește riscul de boli de inimă, motiv pentru care pacienții trebuie monitorizați atent.

8. Probleme emoționale și de sănătate mintală

• Depresia, anxietatea și scăderea calității vieții sunt frecvente, mai ales după tratamente invazive sau în cazurile avansate/metastatice.
• Sprijinul psihologic și consilierea sexuală pot fi benefice.

Complicațiile cancerului de prostată nu sunt inevitabile, dar pot apărea în funcție de stadiul bolii, tipul de tratament și caracteristicile individuale ale pacientului.

Prevenția cancerului de prostată

Prevenția cancerului de prostată

Ce poți face pentru a reduce riscul?

Nu există o metodă sigură de a preveni cancerul de prostată, însă un stil de viață sănătos și anumite măsuri de monitorizare pot reduce riscul și pot crește șansele de depistare precoce.

1. Adoptă o alimentație echilibrată

• Consumă multe fructe și legume – bogate în vitamine, minerale și antioxidanți care pot proteja celulele (ex: roșiile conțin licopen, un antioxidant asociat cu sănătatea prostatei).
• Alege surse sănătoase de proteine – pește, carne slabă, leguminoase, nuci.
• Limitează grăsimile saturate și trans – reducerea consumului de carne procesată și lactate foarte grase.
• Include cereale integrale – ovăz, orez brun, pâine integrală.

2. Menține o greutate corporală sănătoasă

• Obezitatea este asociată cu forme mai agresive de cancer de prostată.
• Combină alimentația echilibrată cu activitate fizică regulată (150 de minute pe săptămână de exerciții moderate, conform WHO).

3. Fii activ fizic

• Exercițiile ajută la reglarea nivelului de hormoni, îmbunătățesc imunitatea și scad inflamația.
• Activități recomandate: mers rapid, înot, ciclism, exerciții de forță.

4. Hidratează-te corect

• Apă suficientă pe parcursul zilei și reducerea consumului de băuturi îndulcite sau alcool în exces.

5. Limitează consumul de alcool și renunță la fumat

• Fumatul crește riscul de forme avansate și mortalitate prin cancer de prostată.
• Consumul de alcool în exces este asociat cu risc crescut pentru mai multe tipuri de cancer.

6. Efectuează periodic screening-ul specific pentru cancerul de prostată

• Testul PSA (antigen specific prostatic) și tușeul rectal pot contribui la detectarea afecțiunii în stadii incipiente.
• Recomandările pentru momentul începerii screeningului:
  • 50 de ani pentru bărbații cu risc mediu.
  • 45 de ani pentru cei cu risc crescut (istoric familial, mutații BRCA, bărbați de culoare).
  • 40 de ani pentru cei cu risc foarte înalt (mai multe rude de gradul I afectate înainte de 65 de ani).

7. Monitorizarea factorilor de risc genetici

• Dacă există istoric de cancer de prostată în familie, medicul poate recomanda testare genetică pentru mutații asociate cu risc crescut (ex. BRCA2, HOXB13).
• În cazul confirmării mutației, se pot adopta măsuri de supraveghere mai stricte.

8. Gestionarea sănătății generale

• Controlul tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului contribuie la o stare generală bună și poate reduce inflamația cronică – un factor implicat indirect în apariția cancerului.

Prevenția cancerului de prostată nu înseamnă doar evitarea bolii, ci și crearea unui stil de viață care susține sănătatea pe termen lung și permite depistarea timpurie.

Cancer de prostată: Diagnosticare

Deși cancerul de prostată poate avea o progresie lentă, mortalitatea este încă crescută, mii de bărbați fiind diagnosticați cu aceasta boală, în fiecare an. Variația marcată a incidenței cancerului de prostată în rândul populațiilor din diferite zone ale lumii sugerează implicarea factorilor genetici, existând și o predispoziție familială, factorii de mediu, dieta etc.

Cancerul de prostată este adesea depistat în stadii incipiente, uneori înainte ca pacientul să aibă simptome. Acest lucru se datorează testelor de screening și evaluărilor urologice regulate, în special la bărbații cu risc crescut.

Diagnosticul presupune o combinație de examinări clinice, teste de laborator și investigații imagistice, urmată de confirmarea prin biopsie.

1. Evaluarea clinică

Tușeul rectal

• Medicul palpează prostata prin rect pentru a detecta eventuale zone dure, noduli sau neregularități.
• Deși nu poate detecta toate cazurile, tușeul rectal este util mai ales în combinație cu testul PSA.

Istoricul medical și factorii de risc

• Vârsta, istoricul familial, apartenența etnică, simptomele urinare și antecedentele genetice sunt luate în considerare.

2. Teste de laborator

Testul PSA (Antigen specific prostatic)

• PSA este o proteină produsă de celulele prostatei, prezentă în sânge.
• Valori crescute pot sugera cancer, dar și afecțiuni benigne (hiperplazia benignă de prostată, prostatită).
• Interpretarea se face în context clinic, nu izolat.

La Synevo, pentru pacienţii cu valori ale PSA cuprinse între 4 şi 10 ng/mL („zona gri”) şi cu tuşeu rectal negativ, se recomandă determinarea free-PSA din aceeasi probă. Examenul de laborator oferă și valorile raportului freePSA/PSA total. Efectuarea de rutină a acestui test are ca scop diferențierea între cancer și alte afecțiuni ale prostatei și implicit reducerea numărului de biopsii[6].

3. Confirmarea diagnosticului – Biopsia prostatică

Dacă rezultatele PSA și/sau ale tușeului rectal indică suspiciune, medicul recomandă biopsia.

Tipuri de biopsie:

• Biopsie transrectală ghidată ecografic (TRUS) – cea mai frecventă metodă.
• Biopsie transperineală – acces prin pielea dintre scrot și anus, adesea ghidată de ecografie sau RMN.

Analiza histopatologică determină:

• Dacă există celule canceroase;
• Tipul de cancer;
• Scorul Gleason – indică agresivitatea tumorii.

4. Imagistică pentru stadializare și evaluare

După confirmarea diagnosticului de cancer de prostată, investigațiile imagistice ajută la stabilirea extinderii bolii:

• RMN multiparametric al prostatei – oferă detalii despre localizare și invazia țesuturilor din jur.
• CT – pentru evaluarea ganglionilor limfatici și a altor organe.
• Scintigrafia osoasă – detectează metastazele osoase.
• PET-CT cu PSMA – metodă modernă, foarte sensibilă, pentru depistarea răspândirii bolii.

5. Clasificarea cancerului

Rezultatele investigațiilor sunt integrate pentru stabilirea:

• Stadiului clinic (TNM: Tumoră – Noduli – Metastaze)
• Scorului Gleason
• Nivelului PSA

Acești factori determină:

• Riscul (scăzut, intermediar, ridicat)
• Opțiunile de tratament
• Prognosticul

Cancer de prostată: Tratament

Alegerea tratamentului depinde de:

• Stadiul bolii (localizat, local avansat, metastazat)
• Scorul Gleason și nivelul PSA
• Vârsta și starea generală de sănătate
• Posibile efecte adverse

1. Monitorizare activă și supraveghere atentă

Este recomandată în cazurile cu risc scăzut sau evoluție lentă pentru evitarea tratamentului inutil și a efectelor secundare ale acestuia.

Include:

• Testarea periodică a PSA
• Tușeu rectal periodic
• Repetarea biopsiilor sau RMN-ului

2. Chirurgia (Prostatectomia)

Prostatectomia radicală – îndepărtarea completă a prostatei și a veziculelor seminale.

Poate fi:

• Deschisă (incizie clasică)
• Laparoscopică sau chirurgia robotică (ex. sistemul Da Vinci)

Indicație: cancer localizat sau local avansat, la pacienți eligibili.

Efecte secundare posibile:

• Incontinență urinară
• Disfuncție erectilă

3. Radioterapia

Radioterapie externă

• Fascicule de radiații direcționate asupra masei tumorale.
• Poate fi combinată cu terapie hormonală.

Brahiterapie (radioterapie internă)

• Implantarea unei surse radioactive direct în tumora de la nivelul prostatei.
• Indicație: cancer localizat, risc scăzut sau intermediar.

4. Terapia hormonală (privarea de androgeni)

Scop: reducerea nivelului de testosteron, care stimulează creșterea tumorii.

Metode:

• Injecții cu analogi/antagoniști de LHRH
• Administrarea de medicamente antiandrogenice
• Orhiectomie (îndepărtarea chirurgicală a testiculelor)

Indicație: cancer avansat sau metastazat, adesea în combinație cu radioterapia.

5. Chimioterapia

• Folosită în cancerul de prostată avansat/metastazat, mai ales dacă terapia hormonală nu mai este eficientă.
• Medicamente uzuale: docetaxel, cabazitaxel.

6. Terapii țintite și imunoterapie

• Inhibitori PARP – la pacienții cu mutații genetice specifice.
• Imunoterapie – pentru forme selectate de boală.
• Medicamente radiofarmaceutice – pentru metastaze osoase.

7. Îngrijirea simptomatică și paliativă

• Controlul durerii și al altor simptome.
• Suport psihologic și nutrițional.
• Abordare multidisciplinară pentru calitatea vieții.

Tratamentul cancerului de prostată este personalizat. În formele localizate, există opțiuni curative, iar în cele avansate, tratamentele pot încetini evoluția bolii și pot îmbunătăți calitatea vieții. Decizia se ia împreună cu echipa medicală, ținând cont de beneficii și efecte secundare.

Referințe:

1. https://www.cancer.org/cancer/types/prostate-cancer.html
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/prostate-cancer/symptoms-causes/syc-20353087
3. https://www.cancer.gov/types/prostate
4. https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/prostate-cancer