Dischinezie biliară sau bila leneșă: cum se manifestă și cum îți poate afecta calitatea vieții

Cuprins:

• Cât de frecventă e dischinezia biliară?
• Cum apare o dischinezie biliară?
• Care este mecanismul de producere?
• Cum se manifestă dischinezia biliară?
• Ce implică diagnosticul unei dischinezii biliare?
• Există mai multe tipuri si grade de severitate?
• Ce investigații se recomandă in dischinezia biliară?
• Cum se tratează dischinezia biliară?
• Care este evoluția si ce complicatii pot apărea?

Cât de frecventă e dischinezia biliară?

Incidența exactă a dischineziei biliare este dificil de determinat, deoarece simptomele pot fi vagi și se pot confunda cu alte afecțiuni digestive. Cu toate acestea, se estimează că afectează aproximativ 10-20% din populația generală.

Cum apare o dischinezie biliară?

Etiologia dischineziei biliare nu este pe deplin înțeleasă. Se crede că factorii genetici, hormonali și psihologici pot juca un rol în dezvoltarea acestei patologii. De asemenea, traumele fizice sau emoționale pot contribui la apariția bilei leneșe.

Care este mecanismul de producere?

Patogenia dischineziei biliare implică o motilitate anormală a veziculei biliare sau a sfincterului Oddi, care controlează fluxul de bilă spre intestinul subțire. Aceasta poate duce la stagnarea bilei sau la refluxul bilei în ductele biliare.

În unele cazuri, stagnarea bilei în vezicula biliară poate determina apariția de calculi biliari (”pietre la fiere”) care pot contribui la agravarea simptomatologiei. Această afecțiune a poate fi clasificată în două forme principale: dischinezia veziculară și dischinezia sfincterului Oddi .

Cum se manifestă dischinezia biliară?

Semnele și simptomele bilei leneșe pot varia în intensitate și frecvență de la o persoană la alta. Iată câteva dintre semnele și simptomele frecvente asociate cu dischineziea biliară:

• Durere abdominală: Durerea este un simptom frecvent al dischineziei biliare, fiind  localizată în partea superioară a abdomenului, în dreapta sau central, în epigastru, cu posibilitatea de iradere în spate până la nivelul omoplatului din partea dreaptă. Este, de obicei, recurentă, apare în momente diferite ale zilei și poate avea caracter colicativ sau sub formă de crampe. De obicei, apare la interval de 1-2 ore după mese, în special după consumul de alimente bogate în lipide (grăsimi), în cantități mari. Asocierea cu mesele nu este obligatorie, durerea manifestându-se uneori pe timpul nopții.
• Dispepsie: Persoanele cu dischinezie biliară pot prezenta anumite simptome care se grupează sub numele generic de dispepsie: senzație de plenitudine abdominală, balonare, arsuri la stomac sau eructații frecvente. Aceste simptome pot fi asociate cu dificultăți în digestia grăsimilor.

• Greață și vărsături: Unele persoane pot prezenta greață sau vărsături, mai ales după mese copioase cu conținut crescut în alimente grase. Aceste simptome pot fi rezultatul dificultății veziculei biliare de a elibera suficientă bilă, necesară pentru digestia adecvată a alimentelor.
• Senzație de arsură sau disconfort în zona stomacului: Unii pacienți pot experimenta senzație de arsură sau disconfort în partea superioară a abdomenului, în special în zona stomacului. Acest simptom poate fi similar cu arsurile la stomac.
• Simptome gastrointestinale generale, cum ar fi senzația de gust amar în gură, flatulență excesivă, diaree sau constipație, pot fi prezente la unele persoane cu dischinezie biliară.

Ce implică diagnosticul unei dischinezii biliare?

Diagnosticul pozitiv al dischineziei biliare se poate realiza prin mai multe metode, inclusiv testul cu CCK (colecistokinină) sau testul de golire a veziculei biliare. Aceste analize implică monitorizarea contractilității acesteia și evaluarea evacuării bilei în intestinul subțire.

În final, diagnosticul definitiv se bazează adesea pe simptomele specifice ale pacientului și pe rezultatele investigațiilor detaliate mai sus.

Există mai multe tipuri si grade de severitate?

În general, se pot clasifica în funcție de tipul de dischinezie (veziculară sau sfinteriană) și în funcție de severitatea simptomelor.

În literatura de specialitate sunt mai multe sisteme de clasificare a dischineziei biliare, iar gradele de severitate pot varia în funcție de sistemul utilizat. Iată două sisteme comune de clasificare a dischineziei biliare:

Clasificarea Acalovschi:

• Gradul I: Dischinezia veziculară ușoară sau hipotonică. Vezicula biliară prezintă o contractilitate redusă și o capacitate de stocare insuficientă.
• Gradul II: Dischinezia veziculară hipertonică sau hiperactivă. Vezicula biliară prezintă o contractilitate excesivă și spasme frecvente.
• Gradul III: Dischinezia biliară mixtă. Vezicula biliară prezintă atât caracteristici de dischinezie hipotonică, cât și de dischinezie hipertonică.

Această clasificare se concentrează pe dischinezia veziculară și nu ia în considerare dischinezia sfincterului Oddi.

Clasificarea Sphincter of Oddi Dysfunction (SOD):

• Tipul I: Dischinezia sfincterului Oddi – caracterizată prin hipertonie a sfincterului Oddi și obstrucție funcțională a fluxului de bilă spre duoden.
• Tipul II: Sfincterul Oddi stenotic – caracterizat prin stenoză parțială sau completă a sfincterului Oddi.
• Tipul III: Dischinezia combinată a vezicii biliare și a sfincterului Oddi – implică atât dischinezia veziculară, cât și dischinezia sfincterului Oddi.

Această clasificare se concentrează pe dischinezia sfincterului Oddi și ia în considerare atât dischinezia veziculară, cât și pe cea a sfincterului Oddi.

Ce investigații se recomandă in dischinezia biliară?

Investigațiile paraclinice utilizate pentru evaluarea dischineziei biliare includ ecografia abdominală, colangiopancreatografia retrogradă endoscopică retrogradă (ERCP), scanarea hepatobiliară (CT) și manometria sfincterului Oddi.

Ecografia abdominală poate prezenta următoarele caracteristici:

• Vezicula biliară: Ecografia poate arăta o veziculă biliară de dimensiuni normale sau poate indica prezența dilatării acesteia. Contractilitatea veziculei biliare poate fi evaluată în timp real, iar un specialist poate observa hipomotilitatea (contractilitate redusă) sau hipermotilitatea (contractilitate excesivă).
• Calculi biliari: Ecografia poate detecta prezența calculilor biliari în veziculă sau în căile biliare. Calculii biliari pot fi asociați cu dischinezia biliară și pot contribui la simptomele pacientului.
• Duct biliar comun dilatat: Uneori, dischinezia biliară poate determina o obstrucție funcțională a ductului biliar comun, ceea ce poate duce la dilatarea acestuia. Ecografia poate evidenția dilatarea ductului biliar comun.
• Semne de inflamație: În cazurile severe de dischinezie biliară, poate apărea inflamația veziculei biliare (colecistită). Ecografia poate detecta semne de inflamație, cum ar fi îngroșarea pereților veziculei biliare sau prezența fluidului în jurul acesteia.

Este important de menționat că ecografia abdominală poate fi utilă pentru a exclude alte afecțiuni biliare,  precum calculii biliari sau colecistita, și pentru a evalua structurile anatomice ale tractului biliar. Cu toate acestea, în cazul dischineziei biliare, ecografia poate fi normală în unele situații, deoarece modificările contractilității vezicii biliare sau ale sfincterului Oddi nu sunt întotdeauna vizibile ecografic.

Medicul poate recomanda și teste de laborator în vederea evaluării enzimelor pancreatice (amilaza pancreatica) și hepatice (ALAT, ASAT)

Cum se tratează dischinezia biliară?

Opțiunile de tratament pentru bila leneșă pot include modificări ale stilului de viață, cum ar fi evitarea alimentelor grase – bogate în colesterol, administrarea de medicamente pentru controlul durerii și a simptomelor gastrointestinale, precum și, în cazuri severe, intervenția chirurgicală – colecistectomia (îndepărtarea veziculei biliare) sau sfinterotomia (taierea sfincterului Oddi).

Care este evoluția si ce complicatii pot apărea?

Evoluția dischineziei biliare poate varia. Unii pacienți pot avea simptome minore sau intermitente, în timp ce alții pot experimenta simptome persistente și recurente. Complicațiile pot include formarea de calculi biliari, inflamația veziculei biliare (colecistită) sau a căilor biliare (colangită).

Referințe:

1. Lammert F, Gurusamy K, Ko CW, Miquel JF, Méndez-Sánchez N, Portincasa P, et al. Gallstones. Nat Rev Dis Primers. 2016;2:16024.
2. Portincasa P, Molina-Molina E, Garruti G, Wang DQH. Cholesterol gallstone disease. Lancet. 2006;368(9531):230-239.
3. Vassiliou I, Tympa A, Theodosopoulos T. Functional biliary pain: mechanisms, diagnostic evaluation, and therapy. Ann Gastroenterol. 2019;32(1):2-8.
4. Acalovschi M. Biliary dyskinesia: a functional disorder or a precursor of gallstone formation? World J Gastroenterol. 2010;16(31):3845-3848.
5. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23932-biliary-dyskinesia