Boala Lyme: Ce trebuie să ştim despre muşcătura de căpuşă şi borelioză

Boala Lyme este o afecțiune multisistemică de cauză infecțioasă, determinată de spirocheta Borrelia burgdorferi, transmisă la om prin mușcătura de căpușă.

Boala Lyme este larg răspândită, dar are o incidenţă mai mare în anumite zone geografice şi este contractată de obicei în lunile de vară.
În patologia umană sunt implicate trei genospecii care alcătuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate în America de Nord), B. garinii şi B. afzelii. În Europa circulă toate cele trei genospecii, dar predomină B. garinii şi B. afzelii^2;3;5.

Boala Lyme sau borelioza: stadiile bolii

• stadiul PRECOCE LOCALIZAT: apare într-un interval variabil de la infecţie (câteva ore – câteva săptămâni) şi se manifestă printr-o erupţie cutanată, care porneşte de la locul înţepăturii, caracteristică (eritem cronic migrator) însoţită de simptome pseudo-gripale şi de adenopatie regională;
• stadiul PRECOCE DISEMINAT: apare într-un interval de câteva săptămâni până la câteva luni de la muşcătura de căpuşă şi include rash-uri multiple, febră, mialgii însoţite de manifestări neurologice (neuroborelioză), cardiace (tulburări de conducere) sau reumatologice (artrită);
• stadiul TARDIV DISEMINAT: apare într-un interval de câteva săptămâni până la 2 ani de la infecţie, la aproximativ 60% dintre pacienţii care nu au fost trataţi corespunzător în stadiile precoce şi include artrita şi manifestări neurologice: polineuropatie, astenie, tulburări de memorie¹.

Diagnosticul de borelioză

Diagnosticul de borelioză poate fi dificil de stabilit pe baza tabloului clinic, în special când pacientul nu-şi aminteşte să fi fost inţepat de căpuşă, în antecedente, sau nu a prezentat eritem migrator. Mai mult, boala poate rămâne asimptomatică până în stadiile tardive.

În consecinţă, detectarea anticorpilor specifici reprezintă un instrument foarte important pentru diagnosticul bolii Lyme⁴. Aceşti anticorpi sunt de tip IgM şi/ sau IgG, iar pentru detectarea lor se utilizează iniţial teste screening, apoi teste de confirmare.

Nivelul anticorpilor IgM atinge un vârf la 3-6 săptămâni de la debutul bolii, după care scade treptat, fiind astfel util în depistarea infecţiei recente. Anticorpii de tip IgG devin detectabili într-un interval variabil de la apariţia anticorpilor IgM şi, spre deosebire de aceştia, persistă timp îndelungat⁵.

Testul Western blot este folosit ca metodă de confirmare (confirmă prezenţa anticorpilor IgM şi IgG specifici faţă de bacteriile aparţinând grupului Borrelia burgdorferi sensu lato) pentru rezultatele pozitive şi pentru cele echivoce obţinute la testele screening (imunoenzimatice).

Un rezultat negativ nu exclude infecţia cu Borrelia burgdorferi, în special la pacienţii în stadiul I de boală, când, fie anticorpii nu sunt încă prezenţi, fie apariţia lor este întârziată din cauza unor tratamente cu antibiotice.

Rezultatul pozitiv

Un rezultat pozitiv nu indică o boală Lyme activă în toate cazurile, deoarece anticorpii de tip IgG persistă o perioadă lungă de timp şi pot proveni de la o infecţie veche cu Borrelia.

Determinarea ADN-Borrelia reprezintă evidenţierea acidului nucleic al bacteriei printr-o metodă de biologie moleculară. Reprezintă o alternativă în diagnosticul bolii Lyme cu aplicabilitate pentru toate produsele patologice recoltate în diferite stadii ale infecţiei, dar se recomandă a fi utilizate doar la pacienţii cu rezultat pozitiv sau echivoc la testele serologice.

În funcţie de stadiul bolii, produsele patologice care pot fi testate sunt:

Stadiul I – biopsie cutanată din eritemul migrator;
Stadiul II – biopsie cutanată din eritemul migrator diseminat sau LCR în caz de neuroborelioză;
Stadiul III – biopsie cutanată în acromodermatita cronică atrofică, lichid sinovial în artrita Lyme sau LCR în neuroborelioză.

Acest test poate fi utilizat şi pentru analiza materialului genetic extras direct din căpuşă care a determinat muşcătura, precizând dacă aceasta a fost sau nu infectată cu Borrelia

Determinarea ADN Borrelia

Determinarea ADN-Borrelia trebuie folosită ca o metodă care îmbogăţeşte paleta de investigaţii în boala Lyme şi nu poate înlocui celelalte metode. Rezultatele obţinute vor fi corelate obligatoriu cu serologia, datele clinice şi epidemiologice ale pacienţilor.

Bibliografie:
1. Bettina Wilske, Barbara J. B. Johnson, and Martin E. Schriefer. Borrelia In: Patrick R. Murray et al. – “Manual of Clinical Microbiology, 9th ed. , 2007 , 62: 971- 986.
2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes. In Diagnostic Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.
3. Koneman’s, Spirochetal infections. In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Sixth Edition, 2006, 20: 1125-1150.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Lyme Disease (Borrelia burgdorferi), Molecular Detection, PCR. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
6. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).
7. P. Rocco La Sala, Michael B. Smith. Spirochete Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Twenty-First Edition, 2007, 58, 1059- 1074.
8. ARUP Laboratories. Test Directory: Borrelia burgdorferi Antibodies, Total, by ELISA. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
9. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Lyme Disease Antibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.