Bila leneșă sau dischinezia biliară - Cauze, simptome, tratament și regim

Dischinezia biliară sau bila leneșă reprezintă o tulburare funcțională a veziculei biliare și/sau a căilor biliare, caracterizată prin alterarea motilității acestora și prin evacuarea ineficientă a bilei în duoden. În termeni populari, aceste dezechilibre poartă denumirea de bilă leneșă.

Cât de frecventă e dischinezia biliară?

Prevalența exactă a dischineziei biliare este dificil de determinat, deoarece manifestările clinice sunt adesea nespecifice și se pot confunda cu alte afecțiuni digestive. Cu toate acestea, se estimează că afectează aproximativ 10-20% din populația generală fiind diagnosticată mai frecvent la femei și la persoanele tinere sau de vârstă medie.

Cum apare dischinezia biliară?

Etiologia dischineziei biliare nu este pe deplin înțeleasă. Se consideră că factorii genetici, hormonali și psihologici pot juca un rol în dezvoltarea acestei patologii. De asemenea, traumele fizice sau emoționale pot contribui la apariția bilei leneșe.

Care este mecanismul de producere?

Patogenia dischineziei biliare implică o contractilitate anormală a veziculei biliare și/sau o funcționare defectuoasă a sfincterului Oddi, structura musculară care reglează evacuarea bilei și a secreției pancreatice în duoden. Aceasta poate duce la stagnarea bilei sau la refluxul bilei în ductele biliare.

În unele cazuri, stagnarea bilei în vezicula biliară poate favoriza precipitarea componentelor bilei și formarea calculilor biliari (”pietre la fiere”) care pot contribui la agravarea simptomatologiei. Această afecțiune poate fi clasificată în două forme principale: dischinezia veziculară și dischinezia sfincterului Oddi.

Cum se manifestă dischinezia biliară?

Semnele și simptomele bilei leneșe pot varia în intensitate și frecvență de la o persoană la alta. Iată câteva dintre semnele și simptomele frecvent asociate cu dischineziea biliară:

• Durere abdominală: Durerea este un simptom frecvent al dischineziei biliare, fiind localizată în partea superioară a abdomenului, în dreapta sau central, în epigastru, cu posibilitatea de iradere în spate până la nivelul omoplatului din partea dreaptă. Este, de obicei, recurentă, apare în momente diferite ale zilei și poate avea caracter colicativ sau sub formă de crampe. De obicei, apare la interval de 1-2 ore după mese, în special după consumul de alimente bogate în lipide (grăsimi), în cantități mari. Asocierea cu mesele nu este obligatorie, durerea manifestându-se uneori pe timpul nopții.
• Dispepsie: Persoanele cu dischinezie biliară pot prezenta anumite simptome care se grupează sub numele generic de dispepsie: senzație de plenitudine abdominală, balonare, arsuri la stomac sau eructații frecvente. Aceste simptome sunt consecința digestiei ineficiente a lipidelor și a modificării fluxului biliar către intestin.

• Greață și vărsături: Unele persoane pot prezenta greață sau vărsături, mai ales după mese copioase cu conținut crescut în alimente grase. Aceste simptome pot fi rezultatul dificultății veziculei biliare de a elibera suficientă bilă, necesară pentru digestia adecvată a alimentelor.
• Senzație de arsură sau disconfort în zona stomacului: Unii pacienți pot experimenta senzație de arsură sau disconfort în partea superioară a abdomenului, în special în zona stomacului. Acest simptom poate fi similar cu arsurile la stomac.
• Simptome gastrointestinale generale, cum ar fi senzația de gust amar în gură, flatulență excesivă, diaree sau constipație, pot fi prezente la unele persoane cu dischinezie biliară.

Ce implică diagnosticul de dischinezie biliară?

Diagnosticul pozitiv al dischineziei biliare se poate realiza prin mai multe metode, inclusiv testul de stimulare cu CCK (colecistokinină) sau testul de golire a veziculei biliare. Aceste analize implică monitorizarea contractilității acesteia și evaluarea evacuării bilei în intestinul subțire.

În final, diagnosticul definitiv se bazează adesea pe asocierea dintre simptomatologia sugestivă, absența unei cauze organice evidente și evidențierea unei funcții biliare anormale la testele specifice.

Există mai multe tipuri și grade de severitate?

În general, se pot clasifica în funcție de tipul de dischinezie (veziculară sau sfinteriană) și în funcție de severitatea simptomelor.

În literatura de specialitate sunt mai multe sisteme de clasificare a dischineziei biliare, iar gradele de severitate pot varia în funcție de sistemul utilizat. Iată două sisteme comune de clasificare a dischineziei biliare:

Clasificarea Acalovschi:

• Gradul I: Dischinezia veziculară ușoară sau hipotonică. Vezicula biliară prezintă o contractilitate redusă și o capacitate de stocare insuficientă favorizând staza biliară.
• Gradul II: Dischinezia veziculară hipertonică sau hiperactivă. Vezicula biliară prezintă o contractilitate excesivă și spasme frecvente asociate cu episoade dureroase.
• Gradul III: Dischinezia biliară mixtă. Vezicula biliară prezintă atât caracteristici de dischinezie hipotonică, cât și de dischinezie hipertonică cu alternața perioadelor de evacuare insuficientă și a episoadelor spastice.

Această clasificare se concentrează pe dischinezia veziculară și nu ia în considerare dischinezia sfincterului Oddi.

Clasificarea Disfuncției sfincterului Oddi / Sphincter of Oddi Dysfunction (SOD):

• Tipul I: Dischinezia sfincterului Oddi - caracterizată prin hipertonie a sfincterului Oddi și obstrucție funcțională a fluxului de bilă spre duoden.
• Tipul II: Sfincterul Oddi stenotic - caracterizat prin stenoză parțială sau completă a sfincterului Oddi.
• Tipul III: Dischinezia combinată a vezicii biliare și a sfincterului Oddi - implică atât dischinezia veziculară, cât și dischinezia sfincterului Oddi.

Această clasificare se concentrează pe dischinezia sfincterului Oddi și ia în considerare atât dischinezia veziculară, cât și pe cea a sfincterului Oddi.

Ce investigații se recomandă în dischinezia biliară?

Investigațiile paraclinice utilizate pentru evaluarea dischineziei biliare includ ecografia abdominală, colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP), scanarea hepatobiliară (CT) și manometria sfincterului Oddi.

Ecografia abdominală poate prezenta următoarele caracteristici:

• Vezicula biliară: Ecografia poate arăta o veziculă biliară de dimensiuni normale sau poate indica prezența dilatării acesteia. Contractilitatea veziculei biliare poate fi evaluată în timp real, iar un specialist poate observa hipomotilitatea (contractilitate redusă) sau hipermotilitatea (contractilitate excesivă).
• Calculi biliari: Ecografia poate detecta prezența calculilor biliari în veziculă sau în căile biliare. Calculii biliari pot fi asociați cu dischinezia biliară și pot contribui la simptomele pacientului.
• Duct biliar comun dilatat: Uneori, dischinezia biliară poate determina obstrucția funcțională a ductului biliar comun, ceea ce poate duce la dilatarea acestuia. Ecografia poate evidenția dilatarea ductului biliar comun.
• Semne de inflamație: În cazurile severe de dischinezie biliară, poate apărea inflamația veziculei biliare (colecistită). Ecografia poate detecta semne de inflamație, cum ar fi îngroșarea pereților veziculei biliare sau prezența lichidului pericolecistic.

Este important de menționat că ecografia abdominală poate fi utilă pentru a exclude alte afecțiuni biliare, precum calculii biliari sau colecistita, și pentru a evalua structurile anatomice ale tractului biliar. Cu toate acestea, în cazul dischineziei biliare, ecografia poate fi normală în unele situații, deoarece tulburările funcționale ale vezicii biliare sau ale sfincterului Oddi nu sunt întotdeauna vizibile ecografic.

Medicul poate recomanda și teste de laborator în vederea evaluării enzimelor pancreatice (amilaza pancreatică) și hepatice (TGO, TGP). În majoritatea cazurilor de dischinezie biliară necomplicată, valorile analizelor hepatice și pancreatice sunt normale. Modificările acestora pot sugera existența unei patologii asociate, precum litiaza biliară, colecistita, colestaza sau afectarea pancreatică.

Tratament bilă leneșă - cum se tratează?

Opțiunile de tratament pentru bila leneșă pot include:

• modificări ale stilului de viață, măsuri dietetice cum ar fi evitarea alimentelor grase - bogate în colesterol, evitarea meselor copioase și menținerea unei greutăți corporale adecvate;
• administrarea de medicamente pentru controlul durerii, spasmelor biliare și manifestărilor dispeptice;
• în cazuri severe, intervenția chirurgicală - colecistectomia (îndepărtarea veziculei biliare) sau sfincterotomia endoscopică (tăierea sfincterului Oddi).

Regim bilă leneșă - alimente recomandate și interzise

Dischinezia biliară necesită o dietă săracă în grăsimi și bogată în fibre pentru reducerea stimulării excesive a veziculei biliare, facilitarea digestiei și prevenirea episoadelor dureroase. Principalele restricții includ alimentele prăjite, produsele lactate bogate în grăsimi, mezelurile procesate și alimentele dulci. Se recomandă mese mici și dese pentru a gestiona eficient eliberarea bilei.

Alimente recomandate (sărace în grăsimi, bogate în fibre)

• Proteine: carne slabă (piept de pui, curcan), pește și proteine vegetale precum lintea sau fasolea.
  Legume și fructe: aproape toate legumele (cele preparate termic sunt, în general, mai ușor de digerat) și fructele.

Cereale integrale: fulgi de ovăz, quinoa, orez brun, pâine și paste din grâu integral.
Grăsimi sănătoase (în cantități mici): ulei de măsline, avocado și nuci.
Lactate: iaurt degresat, brânză de vaci degresată și băuturi vegetale (migdale, ovăz).
Băuturi: apă, ceaiuri din plante și apă cu lămâie.

Alimente de evitat (procesate, bogate în grăsimi sau zahăr)

• Alimente prăjite și grase: fast-food, prăjeli, untură, unt și uleiuri procesate.
  Cărnuri grase: carne roșie, bacon, cârnați, salam.
  Lactate: brânzeturi grase, lapte integral, smântână.
  Carbohidrați rafinați și dulciuri: produse de patiserie, prăjituri, biscuiți și produse din făină albă.
  Băuturi: alcool, băuturi cu cofeină și sucuri carbogazoase îndulcite.
  Alimente picante și sosuri grele.

Atunci când ai bila leneșă, alege să prepari alimentele la abur, la cuptor sau la grătar în detrimentul prăjirii. Crește consumul de fibre, pentru a evita disconfortul digestiv și alege să mănânci puțin și des.

Pentru recomandări personalizate, consultă medicul sau dieteticianul, mai ales dacă durerea persistă.

Care este evoluția si ce complicatii pot apărea?

Evoluția dischineziei biliare este variabilă, depinzând de tipul tulburării funcționale, severitatea simptomelor și complianța pacientului la măsurile terapeutice și dietetice recomandate. Unii pacienți pot avea simptome minore sau intermitente, în timp ce alții pot experimenta simptome persistente și recurente. Complicațiile pot include formarea de calculi biliari, inflamația veziculei biliare (colecistită) sau a căilor biliare (colangită).

Prognosticul este, în general, favorabil atunci când diagnosticul este stabilit precoce și sunt respectate recomandările medicale și dietetice. Adoptarea unui regim alimentar adecvat, controlul factorilor de risc și monitorizarea periodică pot contribui la reducerea frecvenței simptomelor și la prevenirea complicațiilor pe termen lung. În cazurile severe sau refractare la tratamentul conservator, intervențiile terapeutice specifice pot ameliora semnificativ evoluția bolii și calitatea vieții pacientului.

Referințe:

1. Lammert F, Gurusamy K, Ko CW, Miquel JF, Méndez-Sánchez N, Portincasa P, et al. Gallstones. Nat Rev Dis Primers. 2016;2:16024.
2. Portincasa P, Molina-Molina E, Garruti G, Wang DQH. Cholesterol gallstone disease. Lancet. 2006;368(9531):230-239.
3. Vassiliou I, Tympa A, Theodosopoulos T. Functional biliary pain: mechanisms, diagnostic evaluation, and therapy. Ann Gastroenterol. 2019;32(1):2-8.
4. Acalovschi M. Biliary dyskinesia: a functional disorder or a precursor of gallstone formation? World J Gastroenterol. 2010;16(31):3845-3848.
5. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23932-biliary-dyskinesia
6. https://health.clevelandclinic.org/gallbladder-diet